ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

Prin sentința penală nr. 328 din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri de mare risc fără drept în țară.

în baza art. 71 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

în baza art. 71 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

în baza art. 86¹C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 8 ani stabilit conform art. 86²C. pen.

în baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

în temeiul art. 359 alin. (1) teza finală C. proc. pen. combinat cu art. 86³C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

în temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 86⁴C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore de la 15 martie 2011 la 16 martie 2011.

în baza art. 118 lit. f) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 37,75 grame cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina, lidocaină și tetracaină, rămasă în urma analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., cu dovada din 06 aprilie 2011 emisă de D.C.J.S.E.O.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 520/D/P/2011 emis la data de 21 februarie 2012 de către M.P. - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut, în fapt, că în cursul lunii martie 2011, inculpatul B.C. a solicitat unei persoane să-i cumpere din străinătate droguri de mare risc, i-a trimis acesteia sume de bani pentru achiziționarea drogurilor și a primit prin serviciul poștal cantitatea de 37,88 grame de cocaină prin utilizarea unei persoane interpuse.

în faza de urmărire penală, situația de fapt a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a denunțului, procesul verbal de prindere în flagrant și planșele foto, raportul de constatare tehnico - științifică, dovezile de predare a bunurilor la camera de corpuri delicte, declarațiile martorilor P.G. și D.D., declarațiile făptuitorului P.I.M. și declarațiile inculpatului B.C.

în cursul cercetării judecătorești, i s-au adus la cunoștință inculpatului B.C. prevederile art. 320¹C. proc. pen., acesta arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și că solicită ca judecata să se facă în baza acestora.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, precum și declarația dată de inculpatul B.C. în cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La începutul lunii martie 2011, inculpatul B.C. s-a deplasat în Spania, loc unde l-a cunoscut pe numitul S.F. Această persoană i-a comunicat inculpatului faptul că îi poate procura cocaină cu suma de 40 euro/gram.

în aceste condiții, inculpatul B.C. a remis numitului S.F. suma de 1.600 euro, reprezentând contravaloarea a 40 grame cocaină, comunicandu-i totodată datele persoanei pe numele căreia urma să fie expediat coletul în țară, respectiv datele martorului P.I.M., pe care, anterior deplasării în Spania, inculpatul B.C. l-a rugat să-l ajute pentru primirea unui colet.

Coletul a fost expediat din Spania la data de 11 martie 2011, iar la data de 15 martie 2011, după ce martorul P.I.M. a fost încunoștințat despre sosirea coletului, inculpatul s-a întâlnit cu acesta în zona P., ulterior deplasându-se la Poșta A.

în continuare, inculpatul B.C. a oprit autoturismul marca H.C. de culoare neagră, cu care se deplasase, în apropierea autogării. Din autoturism a coborât martorul P.I.M., care a intrat în incinta firmei A., iar la ieșire a fost observat transportând un colet de culoare neagră, inscripționat cu mențiunea Poșta A. Curier Rapid Spania.

Activitatea de preluare a coletului de către martorul P.I.M. a fost supravegheată de inculpatul B.C., care a parcat autoturismul H.C. pe un trotuar din apropierea firmei A.

După preluarea coletului, martorul P.I.M. s-a deplasat cu un taxi până în zona Piața R. și, ulterior, cu tramvaiul X până la restaurantul M. din zona T.G.

Inculpatul B.C., după urcarea martorului P.I.M. în autoturismul taxi, s-a deplasat cu autoturismul cu care venise în parcarea restaurantului M.T.G. în această locație, martorul P.I.M. a înmânat inculpatului B.C. coletul preluat de la Serviciul Curierat A.

Organele de poliție au intervenit în momentul în care inculpatul B.C., având coletul asupra sa, intenționa să-l depoziteze în portbagajul autoturismului H. La sesizarea prezenței organelor de poliție, inculpatul B.C. a abandonat coletul și a încercat să se opună imobilizării deplasându-se în fugă printre autoturismele din parcare. După parcurgerea unei distanțe de aproximativ 300 metri, lucrătorii de poliție au reușit imobilizarea inculpatului. în prezența acestuia și a martorilor asistenți P.G. și D.D., s-a procedat la recuperarea coletului abandonat de inculpat și, ulterior, la perchezitionarea corporală, precum și la perchezitionarea autoturismului condus de inculpat.

La sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București - Biroul Sectorului 3, în prezența celor doi martori asistenți și a inculpatului B.C., s-a procedat la verificarea coletului, ocazie cu care în coperta unei cărți s-a găsit o pungă din material plastic transparent care conținea, la rândul său, o pungă de hârtie în care se afla o substanță pulverulentă de culoare albă. Obiectul a fost ridicat și predat spre expertizare.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 16 martie 2011, s-a stabilit că proba supusă expertizării este constituită din cantitatea de 37,88 grame substanță care conține cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina, lidocaină și tetracaină.

Cocaina face parte din categoria drogurilor de mare risc, fiind prevăzută în Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

Situația de fapt a rezultat, conform art. 320¹alin. (4) C. proc. pen., din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat și cu declarația inculpatului B.C., dată în fața instanței de fond, conform art. 320¹alin. (3) C. proc. pen., prin care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.

Astfel, a reținut prima instanță că declarațiile inculpatului B.C. se coroborează, conform art. 69 C. proc. pen., cu probatoriul administrat în cauză, constituit din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico științifică, declarațiile martorilor asistenți P.G. și D.D. și declarațiile martorului P.I.M.

Instanța de fond a concluzionat că faptele inculpatului B.C. de a solicita în cursul lunii martie 2011 cumpărarea de droguri de mare risc din străinătate de către o altă persoană, de a remite sume de bani pentru achiziționarea acesteia și de a primi prin serviciul poștal cantitatea de 37,88 grame cocaină prin utilizarea unei persoane interpuse, în vederea comercializării, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța de fond dispunând condamnarea, în baza acestor texte legale.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptelor, forma consumată, participația penală - autor, natura și modalitatea de săvârșire, respectiv aria transfrontalieră de desfășurare a activității infracționale, natura drogului traficat, respectiv cocaină - drog de mare risc, precum și cantitatea de drog introdusă în țară și deținută, respectiv 37,88 de grame, circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea penală, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului.

Sub ultimul aspect, prima instanță a reținut că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, că a avut o bună conduită în societate anterior săvârșirii faptei, are un loc de muncă din care își obține veniturile necesare, este preocupat de perfecționarea profesională, astfel cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză, a recunoscut săvârșirea faptelor, conștientizând gravitatea acestora și consecințele juridice.

Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, formulând un denunț care s-a materializat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea în judecată a unui număr de trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit, astfel cum rezultă din adresa emisă la data de 03 aprilie 2012 de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București.

în atare situație, s-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care prevăd că persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

De asemenea, Tribunalul a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., inculpatul beneficiază, în cazul închisorii, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, dat fiind faptul că a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește.

Prima instanță, față de aspectele anterior expuse cu privire la datele care caracterizează persoana inculpatului, a dat conduitei bune anterioare a inculpatului semnificația circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și, în consecință, a coborât, conform art. 76 alin. (1) lit. b), respectiv lit. c) C. pen., pedepsele ce i-au fost aplicate, sub limita minimă prevăzută de lege, astfel cum este redusă ca urmare a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., până la un cuantum care să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv 3 ani închisoare pentru art. 3 din Legea nr. 143/2000 și 2 ani și 6 luni închisoare pentru art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Totodată, față de considerentele anterior expuse și față de dispozițiile art. 76 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, astfel că a înlăturat pedeapsa complementară prevăzută de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată spre executare este închisoarea de 3 ani, inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, instanța de fond a apreciat, față de persoana acestuia, de comportamentul său ulterior săvârșirii faptei, de împrejurarea că are o calificare și un loc de muncă pe o perioadă nedeterminată și de nivelul de instruire, că pronunțarea condamnării constituie un serios avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție nu va mai săvârși alte infracțiuni.

împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând admiterea apelului în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și aplicarea unor pedepse orientate spre mediul prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție.

în motivele de apel, s-a arătat că lipsa antecedentelor penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a conduitei bune, anterioare săvârșirii infracțiunii, în condițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ci reprezintă un element ce trebuie coroborat cu altele, cum ar fi: existența unor caracterizări favorabile, audierea unor martori în circumstanțiere, prezența unor date privind comportamentul la locul de muncă, ce nu se regăsesc în cazul de față.

De asemenea, s-a menționat că inculpatul a declarat că este consumator de droguri, iar la aprecierea gradului de pericol social al faptelor se impune a se avea în vedere faptul că drogurile proveneau din Spania, banii cu care inculpatul a achitat cocaina proveneau tot din traficul de droguri, precum și modalitatea de comitere, respectiv prin ascunderea drogurilor în interiorul coperților unei cărți și folosirea de persoane interpuse.

Prin Decizia penală nr. 198 din 4 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 328 din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosar.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și, rejudecând: în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri de mare risc fără drept în țară.

în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

în baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate, în final inculpatul B.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, respectiv procesul verbal de prindere în flagrant și planșele foto, raportul de constatare tehnico-științifîcă, declarațiile martorilor-asistenți P.G. și D.D., declarațiile martorului P.I.M. și declarațiile inculpatului B.C., rezultând vinovăția inculpatului B.C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la critica Parchetului privind reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., curtea de apel a apreciat că aplicarea acesteia nu se justifică în cauză. S-a reținut în acest sens că, într-adevăr, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are un loc de muncă, însă aceste împrejurări, în speță, nu pot căpăta consistența circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la celelalte criterii generale de individualizare a pedepselor cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

S-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului de către prima instanță sunt prea blânde față de gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea de săvârșire a acestora și anume prin folosirea de persoane interpuse și transportarea drogurilor prin serviciul poștal de curierat rapid, caracterul transfrontalier al activității infracționale, natura drogului-cocaină, drog de mare risc, consumat în special de persoane cu o bună condiție materială și cantitatea mare traficată.

Astfel, rejudecând, instanța de apel l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, având în vedere cele mai sus expuse, urmând a da eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și faptul că acesta are un loc de muncă, în procesul de individualizare a pedepselor prin stabilirea cuantumului acestora la minimul special, rezultat în urma înjumătățirii și apoi reducerii cu o treime, potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., apreciind că astfel este atins scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.C., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței primei instanțe, criticând hotărârea instanței de apel din perspectiva faptului că a fost înlăturată circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., care în mod corect a fost reținută de către instanța de fond. în plus, a susținut că, în speță, ar putea fi reținute și dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că anterior comiterii infracțiunii a avut o conduită corespunzătoare, un loc de muncă și s-a preocupat de pregătirea sa profesională.

Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320¹C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei de către instanța de apel, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de apel pentru infracțiunile comise, au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

în prezenta cauză, înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională. Pe de altă parte, se constată că datele care caracterizează favorabil persoana inculpatului au fost avute în vedere de către instanța de apel atunci când a aplicat pedepse egale cu minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, ținându-se seama, totodată, și de faptul că în cursul urmăririi penale recurentul inculpat a înlesnit identificarea unor alte persoane implicate în traficul de droguri.

Așa fiind, înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin disp.art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

← ICCJ. Decizia nr. 20/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 19/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Penal