ICCJ. Decizia nr. 19/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 277 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarului F.V., domiciliat în comuna Domnești, județul Ilfov, cu obligarea acestuia la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 14 septembrie 2011, sub nr. 2141/P/2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea numiților B.I. și F.V., prin care solicitau efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc C.I.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 288 și art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în descrierea faptelor, numitul B.I. a arătat că, deși i-a plătit executorului judecătoresc pentru punerea în executare a unor hotărâri definitive și irevocabile, acesta s-a opus prin "comportare abuzivă" punerii în executare, astfel încât "a intervenit perimarea cauzei", iar procesele verbale întocmite de către executorul judecătoresc au fost făcute "în bășcălie. pentru a avea și el o acoperire".
De asemenea, a susținut că într-un alt dosar de executare, la cererea numitei I.D., executorul C.I.I. a obținut încuviințarea executării silite împotriva sa, deși exista pe rolul instanței un litigiu.
în ce privește plângerea numitului F.V., acesta a susținut că numitul G.T., primar al comunei Domnești, l-a amenințat că-i "sparge țeasta" și a aruncat cu pietre în el, de mai multe ori, în diferite zile, fiind instigat la aceasta de către avocatul R.I., executorul judecătoresc C.I.I. și prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
La sfârșitul plângerii, F.V.a arătat că, în ceea ce îl privește, dorește să formuleze plângere penală împotriva celor care l-au instigat pe primarul G.T. să comită infracțiuni (prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, executorul judecătoresc C.I.I. și avocatul R.I.), precum și împotriva primarului însuși.
S-a reținut că o plângere similară a făcut obiectul cauzei nr. 215/P/2011 a D.N.A. în care, prin ordonanța din 23 noiembrie 2011, s-a dispus, printre altele, neînceperea urmăririi penale față de G.T., R.I. și C.I.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 194 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 193 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) și art. 217 C. pen., de către numitul G.T., a infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., de către avocatul R.I., a infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, a infracțiunilor prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., de către numitul D.V., angajat în cadrul Primăriei Domnești și a infracțiunilor prev. de art. art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de către executorul judecătoresc C.I.I.
în urma actelor premergătoare efectuate, prin ordonanța din data de 27 martie 2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.I.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen. și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., față de numitul G.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și față de magistratul T.R., executorul judecătoresc C.I.I. și avocatul R.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în vederea continuării cercetărilor față de numiții G.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194,art. 289,art. 291,art. 193,art. 220 și art. 217 C. pen., D.V., T.V., I.S. și A.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 și art. 291 C. pen.
S-a reținut, în ceea ce privește plângerea numitului B.I., că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date ori indicii care să confirme săvârșirea vreunei fapte de natură penală de către executorul judecătoresc C.I.I. cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu în legătură cu soluționarea dosarelor de executare ale Biroului Executorului Judecătoresc C.I.I.
în ceea ce privește plângerea numitului F.V., s-a reținut că din actele premergătoare nu au rezultat indicii cu privire la existența faptei de tentativă de omor în materialitatea sa și, implicit, formele de participație penală indicate de petiționar.
împotriva soluției pronunțate în cauză a formulat plângere numitul F.V., înregistrată sub nr. 1353/II/2/2012.
Prin rezoluția din 15 mai 2012, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului F.V.
împotriva acestor acte de procedură petiționarul F.V. a formulat plângere în instanță, care a constatat că, din conținutul acesteia, nu au rezultat niciun fel de argumente, ci doar opinia subiectivă a petiționarului potrivit căreia soluția adoptată este netemeinică și nelegală.
De asemenea, petiționarul a criticat faptul că în cauză s-a dispus o soluție și față de numitul G.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., în condițiile în care petiționarul a "înregistrat plângere penală cu privire la acest aspect la parchetul competent a soluționa cauza și la Poli?ia locală".
Examinându-se plângerea împotriva soluției și dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, față de prevederile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că aceasta este vădit neîntemeiată.
S-a constatat că din contextul cauzei nu a rezultat existența unor fapte de natură penală și nu a putut fi primită critica formulată în sensul că nu au fost efectuate suficiente acte premergătoare, iar procurorul nu a respectat "normele procedurale".
S-a reținut că, după cum a statuat înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; Decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008), în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale. în aceste condiții, în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală.
S-a reținut, de asemenea, că nu au putut fi avute în vedere prevederile art. 63-64 C. proc. pen. deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale nu și etapa actelor premergătoare, care se situează în afara procesului penal și în care se fac numai verificări cu privire la presupusele fapte penale.
în cauza de față, s-a constatat că au fost efectuate suficiente acte premergătoare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluție.
în ceea ce privește soluția dispusă față de numitul G.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., s-a constatat că aceasta este temeinică și legală, în condițiile în care același petiționar a solicitat efectuarea de cercetări și față de avocatul R.I., executorul judecătoresc C.I.I. și prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul instigării numitului G.T. S-a reținut în acest sens că, în conformitate cu art. 35 alin. (1) C. proc. pen. rap la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., în caz de conexitate, când competența după calitatea persoanelor (făptuitori) aparține unor unități de parchet de grad diferit, soluționarea cauzei revine unității de parchet superioare în grad, în speță Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Astfel, s-a reținut că disjungerea și declinarea cauzei nu pot face obiectul plângerii împotriva soluției.
Totodată, s-a avut în vedere că, în conformitate cu art. 275-278 C. proc. pen., orice persoană poate formula plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, precum și împotriva soluției, sub condiția ca acestea să fi adus o vătămare intereselor sale legitime, iar potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului, în acest sens practica judiciară fiind unanimă în a aprecia că reprezintă acte de administrare a justiției conexarea, disjungerea și declinarea și că împotriva acestora nu au aplicabilitate prevederile art. 275-278 C. proc. pen., părțile nefiind în niciun fel prejudiciate.
împotriva sentinței penale nr. 277 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs petiționarul F.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din data de 7 ianuarie 2013, înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale anterior menționate.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului declarat în cauză, ca inadmisibil.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul F.V. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
în conformitate cu prevederile art. 2781pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă".
Sentința penală nr. 277 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în calitate de instanță de fond, a rămas definitivă potrivit art. 2781pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recurs solicitat de petiționar.
Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză s-a respins, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 17/2013. Penal → |
|---|
