ICCJ. Decizia nr. 16/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 157 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V., administratorul SC V. SRL, la 4 ani închisoare.
în baza dispozi?iile art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an și 6 luni, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
în baza dispozi?iile art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la 2 luni închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive începând cu 21 octombrie 2008 la 21 ianuarie 2009.
în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpat prin decizia penală nr. 59 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar.
în baza dispozi?iile art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și cu art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata S.C.G, la 4 ani închisoare.
în baza dispozi?iile art. 215 alin. (5) C. pen. cu art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an și 6 luni, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
în baza dispozi?iile art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41,42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata S.C.G. la 2 luni închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata S.C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive începând cu 19 noiembrie 2008 la 21 ianuarie 2009.
în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpată prin decizia penală nr. 59 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C., la 2 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.D., la 2 ani închisoare.
în baza dispozi?iilor art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul P.M., la 3 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.M. prin sentința penală nr. 280 din 11 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosar, definitivă prin decizia penală nr. 115 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în pedepsele componente de 1 an închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare, ce au fost contopite cu pedepsele aplicate în cauză, conform disp. art. 36 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza disp. art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată în baza sentinței penale nr. 280/2009, de la 27 noiembrie 2008 la zi.
S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 280/2009 a Judecătoriei Moreni și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata G.C.M., la 2 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M., la 2 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.D., la 2 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata D.L., la 2 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovi?a;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovi?a.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovi?a.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.B.G., la 2 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata B. (V.) F., la 2 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata Z.P., la 2 ani închisoare.
în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o lună închisoare.
în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D., la 3 ani închisoare.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reținerii de la 19 noiembrie 2008.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza disp. art. 862C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 6 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Proba?iune de pe lângă Tribunalul Prahova;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
în baza disp. art. 863alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Proba?iune de pe lângă Tribunalul Prahova.
în baza art. 863alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Proba?iune de pe lângă Tribunalul Prahova.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă P.B.R. SA, cu sediul în București, Bd. Carol I și, în consecință:
A fost obligată inculpata S.C.G. la plata sumei de 17.623,56 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 11 septembrie 2007 și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
în temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă I.N.G.B.N.V. Amsterdam - Sucursala București, cu sediul în București, Șoseaua Kiseleff, și, în consecință:
A fost obligată inculpata S.C.G. la plata sumei de 1.899,76 RON, reprezentând contravaloare credit acordat la 7 mai 2007 sub nr. 151336 și nerestituit.
în temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă - administrator active E.O.S.K.S.I. România SRL, cu sediul în București, Bd. Dimitrie Pompei, în consecință:
A fost obligată inculpata S.C.G. la plata sumei de 9.218,30 RON, reprezentând contravaloare preț cesiune conform contractului de cesiune creanțe din 17 iunie 2008.
în temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă - administrator active SC C.F.S. SRL, cu sediul în București, Calea Șerban Vodă, în consecință:
A fost obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 33.401 RON, reprezentând contravaloare contract de cesiune creanțe din 30 ianuarie 2009 (contract de credit din 3 septembrie 2007 încheiat cu B.C.R.);
Au fost obligați inculpații D.D. și D.L. la plata sumei de 76.431,73 RON, reprezentând contravaloare contract de cesiune creanțe din 31 decembrie 2008 (contract de credit din 5 octombrie 2007 încheiat cu B.C.R.);
în temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC G.A. SA, cu sediul în București, în consecință:
A fost obligat inculpatul Z.P. la plata sumei de 49.626,34 RON, reprezentând contravaloare credit acordat la 10 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
A fost obligat inculpatul P.M. la plata sumei de 14.007 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 8 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
A fost obligată inculpata B. (V.) F. la plata sumei de 9.765 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 8 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
A fost obligată inculpata G.C.M. la plata sumei de 10.710 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 10 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
A fost obligat inculpatul C.M. la plata sumei de 15.172,5 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 12 septembrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
A fost obligat inculpatul G.D. la plata sumei de 9.807 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 08 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
A fost obligat inculpatul V.G.B. la plata sumei de 14.122,5 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 26 septembrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
S-a constatat nulitatea înscrisurilor falsificate, emise astfel:
- pe numele inculpatului P.M.: adeverința de salariu din 18 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 15 mai 2006;
- pe numele inculpatei B. (V.) F.: adeverința de salariu din 18 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 20 iunie 2006;
- pe numele inculpatei Z.P.: adeverința de salariu din 26 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 14 august 2006;
- pe numele inculpatei G.C.M.: adeverința de salariu din 21 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 18 iunie 2006;
- pe numele inculpatului C.M.: adeverința de salariu din 27 august 2007 și contract individual de muncă din 15 octombrie 2006;
- pe numele inculpatei S.C.G.: adeverințele de salariu din 30 august 2007 și din 7 mai 2007 (în 2 exemplare) și carnetul de muncă (în 3 exemplare);
- pe numele inculpatului D.D.: adeverința de salariu din 4 octombrie 2007 și contract individual de muncă din 7 iulie 2006;
- pe numele inculpatei D.L.: adeverința de salariu din 4 octombrie 2007 și contract individual de muncă din 7 iunie 2006;
- pe numele inculpatului G.D.: adeverința de salariu din 24 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 10 ianuarie 2007;
- pe numele inculpatului V.G.B.: adeverința de salariu din 19 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 6 iunie 2006;
- pe numele inculpatului C.C.: adeverința de salariu din 29 august 2007 și contract individual de muncă din 15 ianuarie 2006.
în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.V.: ștampilă ovală cu facsimilul - SC V. SRL, sat Mărginenii de Jos - Filipeștii de Târg - Prahova" și ștampilă rotundă cu facsimilul - SC V. SRL. Filipeștii de Târg, Prahova", ambele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la domiciliul inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovi?a nr. 585/P/2008 din 11 decembrie 2008, înregistrat la instanță la 12 decembrie 2008, au fost trimiși în judecată inculpații C.V., fiul lui natural și E., născut la 30 martie 1968 în comuna Filipeștii de Târg, județul Prahova, domiciliat în comuna Filipeștii de Târg, sat Mărginenii de Jos, administrator în cadrul SC V. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41,42 C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C. pen. și S.C.G., fiica lui M. și F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
Prin același act de sesizare a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații C.C.; P.M.; G.C.M; C.M.; D.D.; D.L.; V.B.G.; B.F.; Z.P., toți pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și S.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul C.V., în calitatea sa de administrator la SC V. SRL Filipeștii de Târg, împreună cu S.C.G., au atestat în mod necorespunzător adevărului, pe mai multe documente, că ceilalți inculpați, respectiv C.C., V.G.B., G.D., P.M., G.C.M., C.M., D.D., D.L., Z.P. și B.F. sunt toți angajați ai societății, în scopul obținerii unor credite bancare, prin inducerea în eroare a băncilor P.B. Ploiești, B. Moreni și I. Ploiești.
în perioada august - octombrie 2007, au fost întocmite de către inculpata S.C.G. adeverințe de salariu și contracte individuale de muncă pentru persoanele menționate, semnate de către inculpatul C.V., care a aplicat și ștampila unității și care au fost înmânate celorlalți inculpați pentru a le depune la unitățile bancare în vederea obținerii unor credite.
Astfel, inculpatului P.M. i-au fost întocmite adeverința de salariu din 18 septembrie 2007 și contractul individual de muncă din 15 mai 2007, acte care atestau, în mod nereal, că este angajat sudor la SC V. SRL cu un salariu net de 1.810 RON, acte în baza cărora a primit un credit în sumă de 14.007 euro, de la P.B. - conform contractului de împrumut din 8 octombrie 2007, credit împărțit cu S.D., care i-a remis numai suma de 800 euro.
S-a mai reținut în actul de sesizare că potrivit declarațiilor inculpatului P.M., acesta a fost racolat de către inculpatul C.V.
De asemenea, inculpatei B. (V.) F. i-au fost întocmite adeverința de salariu din 18 septembrie 2007 și contractul individual de muncă din 20 iunie 2008, conform cărora era angajată ca zugrav - vopsitor la aceeași firmă, cu un salariu de 1.219 RON. în baza acestor acte a încheiat contractul de credit din 08 octombrie 2007 cu P.B. Ploiești, pentru suma de 9.775 de euro, din care a înmânat, în aceeași zi, inculpatului C.V., care a și racolat-o, conform susținerilor inculpatei, suma de 3.000 euro, iar inculpatei S.C.G. suma de 3.500 euro.
Inculpata Z.P. a obținut un credit în sumă de 48.499,5 RON de la P.B. Ploiești, din care a înmânat inculpatei S.C.G., care a racolat-o, suma de 4.000 euro, depunând pentru aceasta adeverința de salariu din 26 septembrie 2007 și contractul individual din 14 august 2006, care atestau că este încadrată la SC V. SRL ca sudor, cu un salariu de 1.810 RON.
Și inculpatei G.C.M. i-au fost întocmite acte care atestau în mod nereal că este angajată ca macaragiu la firma administrată de inculpatul C.V., cu un salariu net de 1.330 RON, respectiv adeverința de salariu din 21 septembrie 2007 și contractul individual de muncă din 18 iunie 2006, utilizate pentru obținerea unui credit în sumă de 10.710 euro. Potrivit declarațiilor inculpatei G.C. a solicitat ajutorul inculpatei S.C.G. în vederea obținerii creditului și pentru ajutorul oferit i-a dat inculpatului S.D., care a însoțit-o la bancă, suma de 5.000 euro.
Inculpatul C.M. a obținut în baza documentelor falsificate de către inculpații C.V. și S.C.G., respectiv adeverința de salariat din 27 august 2007 și contractul individual de muncă din 15 octombrie 2006, care atestau în mod nereal că este încadrat mecanic auto la SC V. SRL, cu un salariu de 1.810 RON, un credit în sumă de 15.172,5 euro, de la P.B. Ploiești, cu care a încheiat contractul din 12 februarie 2007. Inculpatul a declarat că s-a deplasat împreună cu S.D. la sediul băncii, iar ulterior ridicării banilor, acesta i-a reținut suma de 7.600 euro.
De asemenea, inculpatului G.D. i-au fost întocmite adeverința de salariu și contractul individual de muncă nr. 87 din 10 ianuarie 2007, care atestau că este angajat zidar cu un salariu de 1.219 RON la firma SC V. SRL, utilizate în vederea încheierii contractului din 08 octombrie 2007, pentru suma de 9.807 euro, din care a primit numai suma de 2.620 euro, fiind însoțit la bancă de către C.V., care l-a racolat și de către S.D.
Inculpatul V.G.B. a prezentat la P.B. Ploiești, în vederea obținerii unui împrumut: adeverința de salariu din 19 septembrie 2007 și contractul individual de muncă din 06 iunie 2006, care atestau calitatea sa de agent de vânzări la SC V. SRL, cu un salariu de 1.812 RON, în baza cărora a fost încheiat contractul de credit din 26 septembrie 200, pentru suma de 14.122,5 euro, din care a primit numai 400 euro, restul înmânându-i prietenei sale G., prin intermediul căreia a fost racolat de către S.C.G., fiind posibil ca banii să fi ajuns la aceasta.
Inculpatului C.C. i-au fost întocmite: adeverința de salariu nr. 178 din 29 august 2007 și contractul individual de muncă din 15 ianuarie 2006, care atestau că este angajat sudor cu un salariu de 1.439 RON la SC V. SRL, acte pe care le-a utilizat pentru obținerea creditului în sumă de 30.000 RON de la P.B. Ploiești, din care a primit numai 4.800 euro, restul fiind opriți de către S.D., care l-a însoțit la sediul băncii, după ce însă actele i-au fost întocmite la propunerea inculpatului C.V.
Și inculpaților D.D. și D.L. le-au fost întocmite acte care atestau nereal că sunt angajați ca sudor și recepționer marfă la SC V. SRL, cu salarii de 1.214 RON și, respectiv, 1.279 RON și anume: adeverințele de salarii din 04 octombrie 2007 și contractele de muncă din 07 iulie 2006 și din 07 iunie 2006. în baza acestor documente au obținut de la B.C.R. Moreni suma de 62.000 RON. Conform susținerilor inculpaților, au fost contactați și ajutați în vederea obținerii creditului de către C.G., care le-a reținut și suma de 26.000 RON, ulterior acesta decedând.
în actul de sesizare s-a mai reținut că inculpata S.C.G. a întocmit astfel de documente și pentru ea, în scopul obținerii de credite, atât de la P.B. Ploiești - în sumă de 14.962,5 euro, B.C.R. Moreni - în sumă de 30.000 RON și I.N.G. Ploiești - în sumă de 35.000 RON.
în cauză s-a dispus efectuarea unor rapoarte de constatare tehnico-științifică, care atestă faptul că documentele false au fost întocmite de către S.C.G. și semnate de către C.V., purtând ștampila SC V. SRL
S-a menționat că raportul de constatare tehnico-științifică din 17 octombrie 2008 a evidențiat în concluzii că semnăturile de la rubricile "C.V. - director general" de pe adeverințele de salariu din 29 august 2007; nr. 390 din 04 octombrie 2007; nr. 391 din 04 octombrie 2007; nr. 174 din 27 august 2007; nr. 215 din 18 septembrie 2007; nr. 231 din 24 septembrie 2007; nr. 227 din 21 septembrie 2007; nr. 179 din 30 august 2007 și nr. 218 din 18 septembrie 2007 au fost executate de către inculpatul C.V.
De asemenea, acest inculpat a executat semnăturile de pe contractele individuale de muncă nr. din 07 iunie 2006 privind pe D.L. și din 07 iulie 2006 privind pe D.D., dar și cele de pe adeverințele de salariu din 07 mai 2007 tip. I.N.G.B. și din 07 mai 2007 eliberată pentru B.C.R., după cum a semnat și adeverințele utilizate de inculpații D.D. și D.L.
Potrivit raportului de constatare tehnico - științifică din 10 noiembrie 2008, scrisul de completare din: contractele din 10 ianuarie 2007 privind pe G.D.; din 18 iunie 2006 privind pe G.C.M.; din 20 iunie 2006 privind pe B.F.; din 15 mai 2006 privind pe P.M.; din 14 august 2006 privind pe Z.P.; din 05 octombrie 2006 privind pe C.M.; din 15 ianuarie 2006 privind pe C.C.; adeverințele de venit din 18 septembrie 2007 privind pe P.M.; din 18 septembrie 2006 privind pe V.F.; din 29 august 2007 privind pe C.C.; din 21 septembrie 2007 privind pe G.C.M.; din 30 august 2007 privind pe S.C.G.; din 27 august 2007 privind pe C.M.; din 24 septembrie 2007 privind pe G.D. și din 26 septembrie 2007 privind pe Z.P., a fost executat de inculpata S.C.G.
De asemenea, inculpata S.C.G. a scris mențiunile "conform cu originalul" pe contractele individuale din 10 ianuarie 2007 privind pe G.D.; din 18 iunie 2006 privind pe G.C.M.; din 20 iunie 2006 privind pe B.F.; din 15 mai 2006 privind pe P.M.; din 14 august 2006 privind pe Z.P.; din 05 octombrie 2006 privind pe C.M. și din 15 ianuarie 2006 privind pe C.C.
Totodată, din raportul de constatare tehnico-științifică din 08 decembrie 2008 a rezultat că scrisul de completare de pe adeverințele de salariu din 07 mai 2007 tip l.N.G.B. și din 07 mai 2007 eliberată pentru B.C.R, a fost executat de către S.C.G.
Aceeași inculpată a executat și semnăturile de pe contractul de credit și garanție l.N.G.B., contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 10 mai 2007 și anexa I a contractului.
Procurorul a reținut că activitatea infracțională a inculpatului C.V. a fost confirmată de martorul D.M.P., fost angajat la SC G.C.C. SRL Ploiești (care deținea un contract de colaborare cu P.B. Ploiești), care a precizat că în urma deplasării la sediul firmei, motivat de suspiciuni legate de numărul mare de solicitări de credite din partea unor persoane ce prezentau documente provenind de la SC V. SRL, s-a întâlnit cu inculpatul, care l-a asigurat că firma sa realizează profit și înțelege ca angajații săi să fie bine plătiți, asigurându-i că sunt persoane serioase, care nu ridică probleme.
Același martor a relatat că a încetat colaborarea cu această societate, întrucât a constatat că o persoană care solicitase credit ca angajat al SC M. SRL solicitase credit și ca angajat, de aproximativ 1 an, al SC V. SRL
Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului S.D., s-a arătat că acesta a transportat cu autoturismul mai mulți inculpați la bancă, în vederea ridicării creditelor, respectiv pe C.C., de la care a încasat 5.200 euro; pe G.D. - de la care a încasat 4.620 euro; pe C.M. - de la care a luat 7.600 euro; pe P.M. - căruia i-a lăsat doar 800 euro și pe G.C.M. - de la care a oprit 5.000 euro.
S-a mai arătat că prejudiciul total cauzat de către inculpați unităților bancare a fost de 88.546,5 euro și 205.499,5 RON, pentru recuperarea căruia s-au constituit părți civile P.B., pentru suma de 16.891,7 euro, reprezentând creditul acordat inculpatei S.C.G. (în cuantum de 14.962,5 euro), pentru restul sumei precizându-se că prejudiciul a fost recuperat integral de la societatea SC G.A. SA, care, la rândul său, cu adresa din 15 octombrie 2008, a menționat că pentru inculpata Z.P. urmează să despăgubească banca în cel mai scurt timp, dar și B.C.R., cu suma de 75.226,77 RON, pentru creditele acordate inculpaților D.D. și D.L.
S-a reținut că faptele inculpaților C.V. și S.C.G. de a racola persoane cărora le-au întocmit și încredințat documente falsificate în scopul obținerii de credite, prin inducerea în eroare a unităților bancare P.B. Ploiești, B.C.R. Moreni și I.N.G. Ploiești dobândind sumele de bani astfel obținute și producând, prin acte repetate, un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, s-a solicitat ca în sarcina inculpatei S.C.G. să se rețină și săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., ca urmare a faptelor acesteia de a uza de astfel de documente în nume propriu.
Totodată, s-a apreciat că faptele inculpaților P.M., B. (V.) F., Z.P., G.C.M., C.M., D.D., D.L., G.D., V.G.B., C.C., de a folosi documente falsificate care atestau în mod nereal calitatea de salariat și veniturile obținute și cu care au indus în eroare unitățile bancare pentru obținerea unor credite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în ceea ce îl privește pe inculpatul S.D., s-a apreciat că fapta sa de a înlesni mai multor persoane obținerea unor credite bancare, în mod fraudulos, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
Față de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. întrucât probele administrate în cauză nu au relevat că a determinat pe ceilalți inculpați la obținerea creditelor prin mijloace frauduloase.
în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. față de N.G. (C.G.), pentru art. 26 rap. la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), ca urmare a decesului făptuitorului la data de 29 octombrie 2007.
S-a dispus disjungerea cauzei, în baza art. 38 C. proc. pen., pentru identificarea și efectuarea de cercetări, față de numitele M. și G., urmând a se face cercetări și în vederea identificării autorului scrierii de pe adeverințele nr. 375, nr. 390 și nr. 391/2007.
S-a mai reținut că sunt cunoscuți cu antecedente penale inculpatul S.D., condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 774 din 24 decembrie 1992, pronunțată de către Judecătoria Câmpina și P.M., în sarcina căruia urmează a se reține și prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în timp ce inculpatul C.V. nu prezintă antecedente penale, în urma reabilitării, după ce în perioada 1989-2007 a fost sancționat penal și administrativ pentru săvârșirea mai multor fapte, toți ceilalți inculpați nefiind cunoscuți cu antecedente penale.
De asemenea, s-a arătat că față de inculpații C.V. și S.C.G. s-a dispus reținerea pe o perioadă de 24 de ore, după care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, de la 22 octombrie 2008 pentru inculpatul C.V., în baza încheierii nr. 25 din 22 octombrie 2008, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosar, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 28/ U din 22 octombrie 2008, iar față de inculpata S.C.G. de la 20 noiembrie 2008, în baza încheierii nr. 29 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosar, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 30/ U din 20 noiembrie 2008.
Totodată, față de inculpatul S.D. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, la data de 20 noiembrie 2008.
Situația de fapt a fost probată prin: procesele-verbale de sesizare din oficiu, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de confruntare și de recunoaștere, procesele-verbale de ridicare de probe de scris, procesele-verbale de ridicare a unor documente, adresele I.T.M. Prahova, B.C.R Moreni, P.B. Ploiești și Garanta Asigurări, declarațiile inculpaților și ale martorilor.
Având în vedere că inculpații C.V. și S.C.G. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind prelungită pentru inculpatul C.V. prin încheierea nr. 24 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosar, în baza disp. art. 3001C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a celor doi, înainte de expirarea duratei arestării preventive, dispunându-se în baza art. 3001alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea lor de libertate.
S-a apreciat că din probele administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă indicii temeinice că cei doi pot fi autorii infracțiunilor reținute în sarcina lor, existând și probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, aceste probe rezultând nu numai din modul în care s-a reținut în rechizitoriu că au fost săvârșite faptele, prin racolarea unor persoane cu probleme financiare pe care le-au sprijinit în vederea obținerii documentelor care atestau în mod nereal calitatea de salariați și obținerea unor venituri, acte pe care cei interesați le-au utilizat în vederea obținerii unor împrumuturi bancare, prin inducerea în eroare a acestor unități că ar putea restitui împrumuturile solicitate și acordate, dar și din numărul mare al inculpaților racolați și, nu în ultimul rând, din prejudiciul cauzat, mai mare de 200.000 lei, care ar atrage reținerea consecințelor deosebit de grave și deci a prevederilor art. 215 alin. (5) C. pen.
Ulterior, prin încheierea din data de 19 ianuarie 2009 (fila 78 vol. I), instanța a dispus menținerea stării de arest a celor doi inculpați, în baza disp. art. 3002C. proc. pen., rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., însă prin decizia penală nr. 59 din 21 ianuarie 2009, au fost admise recursurile declarate de către aceștia și, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive, dispunându-se punerea lor de îndată în libertate, dacă nu mai sunt arestați în altă cauză, iar în baza art. 1451alin. (1) C. proc. pen., s-a luat față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispunându-se respectarea de către aceștia a mai multor obligații.
în baza acestei decizii, inculpații au fost puși în libertate la data de 21 ianuarie 2009, așa cum reiese și din adresa Penitenciarului București - Jilava din 11 februarie 2009 (fila 124 vol. I).
La dosarul cauzei a fost depusă, la data de 29 ianuarie 2009, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița - dovada din 29 decembrie 2008 privind depunerea la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Dâmbovița a două ștampile aparținând SC V. SRL (filele 120-122 vol. I).
în urma emiterii de către instanță a unor adrese către părțile civile, pentru a menționa dacă înțeleg să se constituie parte civilă în cauză și cu ce sume, la data de 20 februarie 2009 (filele 126-127 vol. I), SC B.C.R SA a solicitat introducerea în cauză în calitate de părți civile a societăților comerciale SC I.F.N.N.C.F. SA, cu sediul în București, B-dul Dimitrie Pompei - în calitate de cesionar, SC E.K.R. SRL, cu același sediu - în calitate de administrator active, conform contractului de cesiune de creanțe din 17 iunie 2008 privind pe inculpata S.C.G., a cărei creanță a fost cesionată în luna iunie 2008, precum și D.D.M.E.A.G., cu sediul social în strada Graben, Elveția - în calitate de cesionar și SC C.E.F.S. SRL cu sediul social în București, B-dul Dimitrie Cantemir - în calitate de administrator active, conform contractelor de cesiune de creanțe din 31 decembrie 2008 și din 30 ianuarie 2009 privind inculpații D.D. și C.C., ale căror creanțe au fost cesionate în lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009, cerere admisă de către instanță, care a dispus introducerea în cauză și citarea societăților menționate.
Au fost atașate la dosarul cauzei copia contractelor de cesiune de creanțe indicate în adresă (filele 143-205 vol. I).
Având în vedere că din conținutul înscrisurilor înaintate nu rezulta și numele debitorilor cedați, s-a solicitat SC B.C.R SA comunicarea numelor acestora, înaintat prin adresa din 07 aprilie 2009 (filele 250-253 vol. I), din care rezultă că au fost cesionate creanțele numiților S.C.G., D.D. și C.C.
De asemenea, a formulat declarație de constituire de parte civilă SC P.B.R. SA (fila 138 vol. I), cu privire la inculpata S.C.G., pentru suma de 17.623,56 euro reprezentând credit, dobândă și penalități la 19 februarie 2009, ce urmează a fi actualizate la data achitării în întregime a prejudiciului.
La data de 13 martie 2009, SC G.A. SA (filele 224-225 vol. I) a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 49.626,34 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată conform dispoziției Ordonanței nr. 9/2000, până la data achitării integrale a debitului în urma creditului contractat de către inculpata Z.P. de la P.B. la 10 ianuarie 2007 și pentru care aceasta din urmă a încheiat un contract de asigurare privind riscul de neplată a creditelor de consum acordate persoanelor fizice la data de 13 octombrie 2008.
Totodată, I.N.G.B.N.V. Amsterdam - Sucursala București (I.N.G.B. filele 255-262 vol. I) a formulat cerere de constituire parte civilă împotriva inculpatei S.C.G. pentru un prejudiciu total la data adresei (13 aprilie 2009) de 1.899,76 RON, menționându-se că din creditul care s-a ridicat la suma de 35.717,39 RON (din care suma de 35.000 RON reprezintă debit principal, la care se adaugă dobânzi, penalități și comisioane), suma de 33.817,63 RON a fost achitată la data de 02 iunie 2008 de către firma de asigurare SC O. SA, ca urmare a contractului încheiat între cele două unități.
La data de 27 noiembrie 2009 (filele 215-218, vol. II, dosar fond), SC C.E.F.S. SRL, în calitate de reprezentant al D.D.M.E.A.G., a formulat cerere de constituire parte civilă, cu suma de 33.291,15 RON, în contradictoriu cu C.C., arătând că la data de 30 ianuarie 2009 s-a încheiat contractul de cesiune din 30 ianuarie 2009 între SC B.C.R. SA București, în calitate de cedent, D.D.M.E.A.G., în calitate de cesionar și SC C.E.F.S. SRL, în calitate de mandatar al cesionarului îndreptățit să recupereze creanțele cesionate, contract prin care cedentul a cesionat în favoarea cesionarului creanțele sale, printre care și cea în valoare de 33.291,15 RON, împreună cu orice drepturi, dobânzi sau beneficii, prezente sau viitoare, rezultate din contractul de credit bancar încheiat între inculpat - "împrumutat" în contractul de credit și "debitor cedat" - conform contractului de cesiune și SC B.C.R. SA.
De asemenea, SC C.E.F.S. SRL a formulat cerere de constituire parte civilă cu suma de 76.471,73 RON, în contradictoriu cu D.D., arătând că la data de 29 decembrie 2008, s-a încheiat contractul de cesiune din 29 decembrie 2008, cesionându-se și creanța rezultată din contractul de credit bancar încheiat de acest inculpat.
Cu ocazia audierii sale de către instanță, inculpatul C.V. (filele 68-69, vol. III, dosar fond) nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că este administratorul firmei SC V. SRL, în care lucrau 20 de angajați, ce aveau contracte de muncă, fiind ajutat de către fina sa, S.C.G., care nu avea însă contract de muncă.
Inculpatul a arătat că niciunul dintre inculpați nu a fost angajat la firma sa, inculpata S. fiind cea care le-a completat adeverințe de salariat, care atestau calitatea de angajați ai firmei, dar și contracte de muncă, în condițiile în care ea avea acces la toate documentele firmei, inclusiv la ștampile, fără ca el să semneze un astfel de act, nici măcar pentru aceasta, astfel încât nu-și explică de ce semnătura sa apare pe o parte din actele încheiate inculpaților, în condițiile în care el nu a semnat nimic.
A mai precizat că nu i-a contactat pe niciunul pentru a le propune să încheie acte în vederea obținerii unor credite, emițând astfel de acte doar pentru angajații firmei, precum și că nu a fost contactat de nicio instituție bancară care să fi efectuat verificări dacă anumite persoane sunt angajate ale firmei, aspect pe care l-a relevat și cu ocazia confruntării care a avut loc pe parcursul urmăririi penale, însă a primit telefoane de la banca P. din Ploiești care i-a cerut să-i confirme că diferite persoane erau angajați ai firmei, cerând cu acea ocazie să nu se mai acorde credite unor persoane care ar prezenta documente emise de societatea sa.
Inculpatul a menționat că soțul inculpatei S., respectiv S.D., era șeful unei echipe de dulgheri și fierari la firma sa, dar nu l-a trimis niciodată la bancă pentru a sprijinii pe inculpați să ia credite, precizând și că nu a luat niciodată vreo sumă de bani din creditele acordate inculpaților.
în declarația sa, inculpata S.C.G. (filele 70-71, vol. III, dosar fond), a arătat că nu a fost angajata firmei SC V. SRL, administrată de către inculpatul C., care era nașul său de cununie, dar l-a ajutat pe acesta în probleme de secretariat, întrucât el era plecat la diferite puncte de lucru, ea mergând sporadic la firmă. A arătat că, la solicitarea numitului N.G. de a-i completa două formulare emise de societăți care vindeau bunuri electrocasnice pe numele altor persoane, a fost de acord să le completeze, mai ales că îi adusese și formulare, cărțile de identitate și date referitoare la funcțiile și salariul persoanelor în cauză, inclusiv adeverințe ștampilate cu antetul firmei SC V. SRL și semnate în dreptul directorului general, fără a-și pune problema dacă aceasta era sau nu semnătura inculpatului C.
A mai arătat că, ulterior, l-a întrebat pe N.G., care lucra ca șef de echipă în societate, dacă o poate ajuta să ia un credit, după care a mers personal la B.C.R. Ploiești și I.N.G., de unde și-a luat formularele necesare și, fără a fi salariata firmei, a completat adeverința la rubrica "salariat", trecând faptul că este inginer în cadrul firmei. Cartea de muncă i-a adus-o N.G., având completate doar câteva rubrici, ea trebuind să o actualizeze, completând și rubricile legate de salariu și profesie. Actele au fost înmânate lui N.G., care a semnat adeverința.
A precizat că nu a avut ștampila firmei și nu cunoaște cum a fost aplicată ștampila pe actele respective, cu ajutorul cărora a obținut două credite de câte 30.000 RON vechi, nu a adus la cunoștință inculpatului C. faptul că ar fi luat credite în calitate de angajată a sa.
întrucât N.G. a mai adus în lunile iulie-august și alte adeverințe și cărți de muncă, le-a completat, consemnând și mențiunea "conform cu originalul", pe contractele de muncă pe care le aducea în copie xerox, N.G. fiind cel care a aplicat ștampila, atunci când aceasta nu era deja aplicată, unele adeverințe fiind deja și semnate.
Deși a realizat că nu era semnătura inculpatului C., acestuia nu i-a comunicat ce a făcut la firmă, chiar dacă a bănuit că cei cărora le scria adeverințele nu erau salariații firmei.
Inculpata a arătat și că îi cunoștea personal pe unii dintre cei cărora le-a făcut acte, fiind consăteni, însă pe alții i-a cunoscut cu ocazia cercetărilor, că soțul său - S.D. nu a avut nicio legătură cu întocmirea actelor și că și-a plătit până la momentul arestării toate împrumuturile.
A menționat că nu a primit niciodată vreun ban din creditele acordate altor persoane și nici ea nu a dat vreun ban inculpatului C., dar nici lui N., precum și că a confirmat cu ocazia telefoanelor date de banca P., corectitudinea datelor înscrise în adeverințe.
Inculpatul S.D. (fila 72, vol. III, dosar fond) a arătat că a fost angajat ca fierar betonist la firma SC V. SRL, având carte de muncă, însă nu l-a ajutat pe administrator, care era nașul său de cununie, să efectueze activități administrative și nici nu a solicitat adeverințe de salariat în vederea obținerii unor credite.
A precizat că pe o parte dintre inculpați i-a cunoscut cu ocazia cercetărilor, însă pe alții îi știe fiind consăteni cu el, neîncercând să îi determine pe niciunul să obțină credite și neînsoțindu-i la bancă pentru ca vreunul să depună acte sau să ridice vreo sumă de bani, astfel încât nu a avut nici motive să încaseze vreo sumă de bani.
Inculpatul C.C. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa (fila 273, vol. III, dosar fond), arătând că a fost salariat al firmei SC V. SRL în perioada 2002 - 2007, în baza unui contract de colaborare, fără a i se încheia un contract de muncă, că era șef de echipă pe un salariu de 5 - 9.000.000 ROL și că în acea perioadă a făcut împrumuturi la B.C.R - de unde a luat 28.000 RON și la P.B. - 9.000 euro, din care a luat însă numai 4.500 euro, restul luându-i inculpatul S.D., potrivit convenției încheiată cu acesta.
A menționat că în vederea obținerii împrumutului de la banca P. a depus acte ce i-au fost înmânate de către soția inculpatului D., că la bancă a mers împreună cu inculpatul G.D. și cu P.M., care au depus și ei acte pentru obținerea unor credite, în calitate de angajați ai aceleiași firme, fără însă ca el să știe dacă erau angajați, tot cu aceștia mergând și la momentul la care i s-a aprobat creditul.
Și inculpata Z.P. (fila 275, vol. III, dosar fond) a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, arătând că a luat bani cu împrumut de la o bancă din Ploiești, respectiv 50.000 RON, din care 2.000 RON au fost reținuți de bancă cu titlu de dobânzi și reprezentând contravaloarea a două rate, din această sumă dându-i soției inculpatului C. o mare parte, ea rămânând numai cu 17.000 RON.
A arătat că a aflat de la C.C. și alți băieți că au luat bani cu împrumut și, pentru că avea nevoie de bani, i-a spus soției inculpatului, pe care o ajuta în casă, dacă o poate sprijini, condiția fiind să împartă banii și comunicându-i-se că nu va trebui să plătească împrumutul. A mers la bancă numai pentru a ridica banii însoțită de soția inculpatului C.V.
Totodată, a precizat că a auzit de la alte persoane că și S.C.G. a primit sume de bani, însă ea nu i-a dat nimic, cu toate că a declarat în acest mod la parchet, însă la solicitarea soției inculpatului C..
Inculpații P.M., D.D., C.M., G.D., G.C.M., D.L., B.F. (fostă V.) și V.G.B. au uzat de dreptul la tăcere, după ce li s-au adus la cunoștință prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., menținând însă declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, fiind corespunzătoare adevărului și arătând că nu mai au nimic de declarat.
A fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul din acte D.M.P. (filele 234-235, vol. III, dosar fond), care a arătat că în calitate de consultant financiar la SC G.C.C. SA, în cursul anului 2007, i-a cunoscut pe toți inculpații din cauză, aceștia venind la societate să solicite un credit de nevoi personale. A susținut că, inițial, s-a prezentat unul dintre inculpați al cărui nume nu și-l amintește, însoțit de o persoană pe nume M., cu care a revenit și cu documentele necesare în vederea obținerii creditului, respectiv cu acte care dovedeau calitatea de angajat la SC V. SRL. Acest prim client, a venit ulterior și cu altă persoană, angajat al aceleiași firme, în legătură cu care el a făcut verificări și a constatat că aceasta își avea sediul în comuna Mărgineni, județul Prahova.
A mai arătat că, întrucât mai multe persoane din cadrul firmei au solicitat credite, a mers să verifice existența firmei, mai ales că un cuplu i-a spus că erau finii sau nașii patronului, fiind vorba despre inculpata S.C.G. și soțul ei, care l-a și condus la firmă. Acolo, a stat de vorbă cu inculpatul C.V., cu care a discutat referitor la afacerile firmei, care i-a spus că angajații erau bine plătiți, după care s-au prezentat 4 sau 5 persoane, care formulaseră cerere de creditare și au semnat cu acea ocazie documentele necesare obținerii creditului.
Martorul a mai arătat că solicitarea de credite din partea angajaților firmei a avut loc într-un interval de circa o lună de zile, timp în care au fost aprobate 10 sau 15 credite.
A susținut că, întrucât o persoană pe nume, posibil, M.E., care a depus acte pentru obținerea unui credit, în calitate de angajat al firmei SC V. SRL, a venit după circa 3 săptămâni, însoțit de persoana numită M. și a depus o altă cerere de creditare și o adeverință din care rezulta că ar fi salariatul unei alte firme, l-a contactat pe șeful său și a solicitat firmei SC V. SRL statele aprobate de ITM, ocazie cu care a constatat că pe aceleași state, respectiva persoană apărea în calitate de salariat, alături de ceilalți inculpați. Cu acea ocazie, a întrerupt colaborarea cu această firmă, însă ulterior, persoana cu numele M. s-a mai prezentat și cu alte persoane care solicitau obținerea unor credite, dar care erau salariații altor societăți comerciale.
Au fost admise probe în circumstanțiere cu câte un martor și acte pentru inculpați și s-a prorogat discutarea admisibilității unor probe noi după audierea tuturor inculpaților și a martorilor din acte.
în ședința publică din 13 aprilie 2011, inculpatul C.V. a solicitat luarea unui supliment de interogatoriu inculpatei S.C.G. întrucât aceasta ar dori să învedereze că ea este cea care a imitat semnătura inculpatului C.V., dar și efectuarea unei noi expertize în dovedirea susținerilor inculpatei, cereri respinse de către instanță, ca nefiind utile și pertinente cauzei, având în vedere că în cursul urmăririi penale au fost efectuate rapoarte de constatare tehnico-științifice prin care s-a analizat scrisul de pe actele existente la dosarul cauzei, prin comparație cu cel al inculpatului C., reținându-se că semnăturile în litigiu, comparativ cu probele de scris date de inculpați, sunt executate, după caz, de inculpatul C.V. sau de inculpata S.C.G.
Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere, după cum urmează: pentru inculpatul C.M.: ordine de încasare nr. 24/35 din 19 martie 2008, nr. 9/11 din 29 ianuarie 2008 și 8/11 din 17 ianuarie 2008 (filele 140-143, vol. II, dosar fond); pentru inculpatul G.D.: caracterizare emisă de Primăria I.L. Caragiale la 25 octombrie 2010, decizie asupra capacității de muncă nr. 4043 din 19 noiembrie 2008, un plan de recuperare și o scrisoare medicală; pentru inculpații D.L. și D.D.: două caracterizări emise la 20 ianuarie 2009 de către Primăria municipiului Moreni, copiile cărților de identitate, ale certificatului de căsătorie și de naștere a doi minori; pentru inculpatul C.C.: o caracterizare emisă de Primăria Filipeștii de Târg; pentru inculpata Z.P.: caracterizare emisă de Primăria Filipeștii de Târg; pentru inculpatul P.M.: certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap și adeverință medicală, precum și o caracterizare, emisă la data de 07 martie 2010 de către Primăria I.L. Caragiale, iar pentru inculpatul V.G.B.: caracterizarea din 11 aprilie 2011, emisă de către Primăria Cornești, adeverință emisă de la locul de muncă S.C. CMIS S.R.L, alături de factură fiscală și ordin de deplasare.
Au fost audiați în circumstanțiere martorii D.V.D. pentru inculpatul G.D. (fila 233, vol. III, dosar fond); C.M. pentru inculpata Z.P. (fila 277, vol. III,dosar fond); R.M. pentru inculpatul C.C. (fila 279, vol. III, dosar fond); T.G. pentru inculpatul P.M. (fila 321, vol. III, dosar fond) și B.G. pentru inculpatul V.G.B. (fila 43, vol. IV, dosar fond).
în ședința publică din data de 13 aprilie 2011, inculpații, prin apărători, au arătat că nu insistă în administrarea probelor în circumstanțiere cu martori și înscrisuri.
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosarul cauzei (vol. IV, dosar fond) fișele de cazier actualizate ale inculpaților, dar și copia deciziei penale nr. 115 din 10 iulie 2009, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovi?a în dosar, privind pe inculpatul P.M.
Inculpații G.D. și C.V. au formulat concluzii scrise, primul solicitând aplicarea prevederilor art. 3201C. proc. pen. și orientarea către o pedeapsă cuprinsă între 6 luni și 2 ani, cu aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., în timp ce inculpatul C. și-a susținut nevinovăția, arătând că semnăturile de pe documentele folosite la obținerea creditelor bancare au fost realizate prin imitare perfectă de către inculpata S.C.G., care s-a ocupat de evidențele societății și de activitatea de secretariat și care a și recunoscut în ultimul cuvânt că nu el a fost cel care a semnat actele. în ceea ce privește susținerea inculpatei B.F., acesteia nu i-a fost aprobat inițial împrumutul, ci cu ocazia prezentării sale la o altă bancă, nemaifiind verosimilă astfel susținerea sa că din suma obținută ar fi dat o parte din bani inculpatului C. De asemenea, nu a putut fi reținută nici declarația inculpatului C.C., probatoriul nerelevând faptul că C.V. ar fi fost cel care l-a racolat. A solicitat prin urmare, achitarea, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în situația în care se va reține vinovăția, la individualizarea pedepsei să se dea relevanță circumstanțelor personale și să se aprecieze că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării îndeplinește valențele educative ale pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, la data de 01 iulie 2008, Poliția municipiului Moreni a întocmit un proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, înregistrat din 1 iulie 2008, prin care s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiții C.M., P.M., G.D., C.C., G.C.M., S.C.G., V.G.B., V.V., D.D. și D.L. au solicitat și au obținut de la unități bancare, precum P.B. Ploiești și B.C.R. Moreni, credite pentru nevoi personale, depunând documente false care atestau că sunt salariații SC V. SRL Filipeștii de Târg.
Sesizarea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni sub nr. 557/P din 8 iulie 2008.
Ulterior, la data de 20 octombrie 2008, Poliția municipiului Moreni s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numita Z.P. a solicitat și obținut de la P.B. Ploiești un credit bancar de nevoi personale, depunând documente false, respectiv adeverință de salariu și contract individual de muncă, din care rezultă că este angajata SC V. SRL Filipeștii de Târg, iar S.D. a racolat mai multe persoane de pe raza județelor Dâmbovița și Prahova, care au obținut de la diverse unități bancare credite de nevoi personale cu documente false, de la care a primit o parte din sumele obținute.
Această din urmă sesizare a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sub nr. 585/P/2008.
Prin rezoluțiile din 20 octombrie 2008 și 29 octombrie 2008, s-a confirmat de către procuror începerea urmăririi penale împotriva tuturor învinuiților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 291 C. pen., iar față de S.C.G. și S.D. și pentru alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) și pentru art. 290 C. pen., în timp ce pentru S.D. s-au reținut prevederile art. 25 C. pen., în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Totodată, prin rezoluția din 20 octombrie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale și față de inculpatul C.V. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen.
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut că inculpatul C.V. este administratorul firmei SC V. SRL, care are un număr de circa 20 de angajați, conform propriilor susțineri, printre aceștia numărându-se finul său, inculpatul S.D.
în activitățile curente, inculpatul era ajutat de către S.C.G., soția inculpatului S.D., care, fără a fi angajată cu forme legale, executa lucrări de secretariat și avea acces, conform susținerilor acesteia, care se coroborează cu cele ale inculpatului C., la toate documentele societății.
începând din vara anului 2007, pe fondul unei relaxări fiscale și a acordării, în baza unor documente sumare, a unor credite pentru nevoi personale de către băncile comerciale din țară, inculpații au luat hotărârea de a-și procura documentele care să ateste deținerea unui loc de muncă, în vederea utilizării lor pentru obținerea unor astfel de credite.
Prin urmare, potrivit declarației inculpatei S.C.G., care se coroborează cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 334982 din 10 ianuarie 2008 și nr. 335014 din 8 decembrie 2008, aceasta a procedat la completarea unor adeverințe de salariu, a unor carnete de muncă și a unor contracte de muncă, pentru mai multe persoane, în timp ce inculpatul C.V. a executat semnăturile de la rubricile "C.V. - director general", de pe o serie de adeverințe de salariu sau contracte individuale de muncă, acte care au fost depuse la o serie de bănci comerciale și care au stat la baza acordării unor credite de nevoi personale.
în vederea procurării documentației necesare obținerii împrumuturilor, cei interesați au luat legătura fie cu inculpatul C.V., ori acesta a fost cel care le-a formulat propunerea, fie cu inculpata S.C.G. ori cu soțul acesteia, S.D.
Astfel, potrivit declarațiilor inculpaților P.M., G.D., C.C., B.F., au discutat cu inculpatul C.V., pe care l-au cunoscut în diferite împrejurări, în special când au lucrat fără forme legale pentru acesta și respectivul s-a oferit să îi sprijine cu actele necesare în vederea obținerii unor împrumuturi, lucru cu care au fost de acord, flecare dintre ei având probleme materiale.
Prin urmare, s-a reținut că inculpații C. și S.C.G. le-au procurat documentele necesare în vederea obținerii unui împrumut de la P.B. și la sediul firmei inculpatului C. au purtat o discuție cu un funcționar care s-a prezentat ca fiind reprezentantul băncii, în fața căruia au semnat mai multe documente, după care, însoțiți și de inculpatul S.D., au mers la sediul băncii, situat în Ploiești, în vederea ridicării banilor.
La ieșirea din bancă, G.D. a primit de la inculpatul C.V., căruia i-a înmânat inițial întreaga sumă ridicată de 9240 de euro, numai suma de 4.620 de euro, după cum inculpata B.F. a dat la cererea inculpaților C.V. și S.C.G. suma de 6.500 euro, din cei 9.700 euro ridicați, iar P.M. a primit numai 800 de euro din împrumutul de 13.000 euro, restul fiind opriți de către S.D. și C.V.
De asemenea, potrivit declarațiilor inculpatelor G.C.M. și Z.P., acestea au fost contactate de către inculpata S.C.G., care le-a întrebat dacă doresc să obțină un credit la bancă și, în urma confirmării făcute de acestea, inculpata S. le-a procurat documentele necesare și le-a însoțit la B.P. din Ploiești, în vederea depunerii lor, la momentul ridicării banilor fiind prezent și inculpatul S.D., căruia i-au înmânat o parte din sumele ridicate și anume, 5.000 euro - G.C. din cei 9.900 euro aprobați și 4.000 lei - Z.P. din împrumutul de 48.499 lei.
Declarațiile inculpaților P.M., G.D., C.C., B.F., care au arătat că au semnat documentele necesare obținerii creditelor la sediul firmei, în prezența inculpatului C.V., a inculpatei S.C.G. și a unui funcționar al băncii, au fost confirmate de declarațiile martorului D.M.P., care a deținut funcția de consilier credite în cadrul SC G.C.C. SRL Ploiești, care a arătat că, în calitatea avută la firmă, întocmea dosare de creditare, în baza documentelor prezentate de clienți, după care le înainta prin sediul central la banca de unde clientul urma să ridice creditul și că în această calitate a efectuat o vizită la sediul firmei SC V. SRL, unde a încheiat 4 contracte de creditare.
Martorul a arătat că printre clienții firmei la care lucra s-a numărat și inculpata S.C.G., care s-a prezentat cu documente personale necesare obținerii unui credit și i-a precizat că va mâi însoți și alte persoane, angajați ai firmei, care doreau să obțină credite.
A precizat că, întrucât au fost primite mai multe dosare de creditare din partea unor angajați ai firmei SC V. SRL, a luat hotărârea de a se deplasa la sediul firmei, în vederea purtării unor discuții cu administratorul acesteia. Cu această ocazie, l-a cunoscut pe inculpatul C.V., pe care l-a recunoscut din planșele fotografice prezentate pe parcursul urmăririi penale, așa cum rezultă din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat la data de 15 octombrie 2008 și acesta i-a confirmat faptul că firma are profit, motiv pentru care angajații sunt bine plătiți.
A mai arătat că, în ziua respectivă, s-au prezentat în biroul inculpatului C. mai multe persoane, care i-au înmânat documente ce atestau calitatea de salariați ai firmei SC V. SRL, care a fost analizate de el și, ulterior, înaintate pentru aprobare și obținerea împrumuturilor.
Martorul D. a precizat că, pentru obținerea unui credit, solicitanții depuneau copia contractului de muncă, cu mențiunea "conform cu originalul", semnat și ștampilat de către angajator și adeverință de venituri, de asemenea, semnată și ștampilată, care erau analizate sumar, fără a fi verificată autenticitatea lor.
După constatarea unui incident ca urmare a depunerii unor documente de către o persoană, atât ca angajat cu contract de muncă al firmei SC V. SRL, dar și al altei firme, au fost formulate plângeri de către martor, care au condus ulterior la sesizarea organelor de poliție.
în urma analizării dosarelor de creditare depuse de către inculpații menționați, inclusiv de către S.C.G., pentru obținerea a două credite, s-a constatat că și alți inculpați, respectiv C.M., soții D.D. și D.L., dar și V.G.B., au procedat în mod similar, depunând documente care atestau în fals calitatea lor de angajați ai SC V. SRL.
Potrivit declarațiilor inculpatului V.G.B., acestuia i-au fost procurate actele de către S.C.G., pe care însă a cunoscut-o sub o altă identitate, dar pe care a recunoscut-o din fotografiile ce i-au fost prezentate pe parcursul urmăririi penale, așa cum atestă procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat la 21 octombrie 2008.
Conform depozițiilor soților D., obținerea creditelor le-a fost facilitată de către o persoană, în prezent decedată, respectiv C.G., cu acordul inculpatului C.V., căruia i-au comunicat și solicitarea respectivului de a le opri o parte din sumele obținute și care a primit, la rândul său, o parte din bani, din credite cei doi plătindu-i lui C. sumele de 2.500 RON și 1.000 RON.
Inculpatul C.M. a declarat că a fost sprijinit în vederea obținerii documentelor necesare creditării de către S.D., care l-a și însoțit la bancă în momentul ridicării banilor și căruia i-a înmânat suma de 7.600 euro, din cei 14.100 euro aprobați.
Documentele aflate la dosarele de creditare au fost supuse expertizării, constatându-se autorul scrierii de completare, dar și al semnăturilor aplicate pe acestea, în persoana inculpaților S.C.G. și, respectiv, C.V., așa cum rezultă din concluziile rapoartelor întocmite la 17 octombrie 2008, 10 noiembrie 2008 și 8 decembrie 2008.
De altfel, în fața instanței, inculpata S.C.G. a recunoscut că este autoarea scrierii de pe înscrisurile utilizate atât de ea, cât și de ceilalți inculpați, pentru obținerea unor credite, așa cum s-a reținut în expertizele tehnico-?tiin?ifice întocmite în cauză, menționând, totodată, că ea ar fi executat și semnăturile de pe o parte din înscrisuri, în timp ce altele au fost realizate de către defunctul C.G. (N.).
Susținerea inculpatei referitoare la executarea de către ea a semnăturilor de pe acte, în vederea disculpării inculpatului C.V., nu a putut fi primită de către instanță, în condițiile în care rapoartele de constatare tehnico-științifică din 17 octombrie 2007 și din 8 decembrie 2008, au comparat scrierile și semnăturile celor doi inculpați și au concluzionat cu privire la autorul fiecăreia dintre operațiuni, menționându-l pe inculpat C.V. ca fiind cel care a executat semnăturile de pe adeverințele de salariu din 29 august 2007, din 4 octombrie 2007, din 4 octombrie 2007, din 27 august 2007, din 19 septembrie 2007, din 24 septembrie 2007, din 21 septembrie 2007, din 30 august 2007, din 18 septembrie 2007, din 7 mai 2007 tip I.N.G.B. și din 7 mai 2007 eliberată pentru B.C.R.
Nu a fost primită nici apărarea inculpatului C.V., că nu a avut cunoștință de operațiunile frauduloase desfășurate de către inculpata S.C.G. și că nu ar avea nicio legătură cu activitatea infracțională desfășurată în cauză, în condițiile în care declarațiile inculpaților P.M., G.D., C.C., B.F. se coroborează și toți îl indică drept participant la discuțiile legate de întocmirea documentelor necesare obținerii unor credite și chiar la momentul semnării acestora în fața martorului D.M.P., iar acesta din urmă a declarat că a purtat discuții cu inculpatul C. referitor la creditele solicitate de așa zișii săi angajați și în prezența acestuia a analizat documentele înmânate de cei 4 inculpați, care atestau calitatea lor de salariați ai firmei SC V. SRL.
De asemenea, raportat la declarațiile acelorași inculpați, care au arătat că la momentul ridicării banilor de la bancă au fost însoțiți de inculpatul S.D., dar și ale inculpatului C.M., care l-a indicat pe același inculpat ca fiind cel care i-a facilitat obținerea documentelor necesare acordării unui credit și l-a însoțit la bancă, iar toți cei menționați au arătat că au înmânat inculpatului S.D. sau inculpatului C.V. sume mari din creditele obținute, nu a fost primită nici apărarea inculpatului S. că nu a cunoscut nimic în legătură cu activitățile derulate la firma SC V. SRL, care au avut drept finalizare acordarea unor împrumuturi.
în raport de probatoriul menționat, instanța a reținut că în cauză a fost dovedită vinovăția inculpaților C.C., G.D., P.M., G.C.M., C.M., D.D., D.L., V.G.B., B.F. și Z.P. care, de altfel, pe parcursul desfășurării urmăririi penale sau în fața instanței, au recunoscut că au obținut credite pentru nevoi personale, în baza unor documente utilizate în fața unor instituții bancare care atestau, în mod nereal, calitatea lor de salariați ai firmei SC V. SRL, administrată de către inculpatul C.V. și fără de care nu ar fi fost acordate împrumuturile, faptele săvârșite de aceștia întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora au fost condamnați inculpații.
De asemenea, probele administrate au relevat vinovăția inculpatului S.D., sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., în condițiile în care acesta cunoștea că inculpații pe care i-a însoțit la bancă și pe care i-a ajutat să procure documentele necesare obținerii unor credite, nu erau salariații firmei SC V. SRL, unde el era angajat, obținând de la beneficiari și o parte din sumele acordate de bancă în baza documentelor false.
Și în ceea ce o privește pe inculpata S.C.G., s-a reținut că sunt probe care o indică pe aceasta drept autoarea scrierii pe înscrisurile depuse la bănci, atât în nume propriu, cât și de ceilalți coinculpați, mai puțin soțul său S.D. și inculpatul C.V. și care au stat la baza obținerii unor credite, acte care atestau, în mod nereal, calitatea de salariați ai firmei SC V. SRL, faptele săvârșite de aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, dar și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora a fost condamnată.
Referitor la inculpatul C.V., Tribunalul a reținut că declarațiile celorlalți coinculpați, ale martorului D.M.P., dar și rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză confirmă activitatea infracțională desfășurată de el, în sensul că a fost cel care a racolat și a facilitat, prin intermediul inculpatei S.C.G., întocmirea actelor care atestau în fals calitatea de salariați a celorlalți coinculpați (mai puțin S.D.), i-a însoțit la bancă, pe unii dintre ei, la momentul ridicării banilor și a primit o parte din împrumuturile obținute, semnând, totodată, o mare parte dintre adeverințele depuse de inculpați la dosarele lor de creditare.
S-a apreciat că faptele reținute în sarcina sa întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora a fot condamnat.
în sarcina inculpaților C.V. și S.C.G. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma calificată prevăzută de alin. (5) al textului de lege incriminator, ca urmare a contribuției avute de aceștia la obținerea creditelor tuturor celorlalți inculpați, a căror sumă totală însumează peste 200.000 lei, atrăgând astfel consecințe deosebit de grave în sensul prevăzut de art. 146 C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, considerat ca fiind ridicat, în condițiile în care într-o perioadă relativ scurtă de timp, inculpații au produs un prejudiciu însemnat în dauna mai multor instituții financiare, de împrejurările comiterii acestora, prin depunerea unor acte care conțineau date necorespunzătoare realității, atestând calitatea de salariați a unor persoane care, în realitate, nu realizau niciun fel de venituri, dar și de persoana inculpaților, însă nuanțat, raportat la contribuția fiecăruia la producerea prejudiciului și la întreaga activitate infracțională desfășurată, dar și la conduita anterioară săvârșirii faptelor.
Din fișele de cazier judiciar aflate în dosarele de urmărire penale, dar și din cele depuse la dosarul cauzei, a rezultat că numai inculpații S.D. și P.M. s-au mai confruntat cu rigorile legii penale, inculpatul S.D. suferind o condamnare în anul 1992 la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar inculpatul P.M. având numeroase condamnări în urma săvârșirii unor multiple infracțiuni, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de către Judecătoria Moreni prin sentința penală nr. 280 din 11 martie 2009, în timp ce restul inculpaților au avut anterior săvârșirii faptei o conduită bună în societate, fiind la primul contact cu legea penală, fiind privite ca persoane responsabile și care nu prezentau un pericol pentru comunitate, ci au fost apreciate și respectate, astfel cum rezultă din declarația martorilor în circumstanțiere D.V.D. pentru inculpatul G.D., C.M. pentru inculpata Z.P., R.M. pentru inculpatul C.C., T.G. pentru inculpatul P.M., B.G. pentru inculpatul V.G.B. și care se coroborează și cu actele depuse în circumstanțiere.
Toate aceste date referitoare la inculpați au fost apreciate de către instanță ca făcând parte din categoria celor care pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, fiind întrunite cerințele art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege care a fost aplicat în cazul fiecărui inculpat, cu efect de reducere a pedepselor sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare.
Având în vedere toate aceste relații privitoare inclusiv la conduita inculpatei S.C.G., faptul că aceasta are în îngrijire 2 copii minori și, nu în ultimul rând, având în vedere faptul că soțul acesteia, S.D. a fost și el găsit vinovat, de asemenea, de săvârșirea unor infracțiuni grave, instanța a considerat că și acesteia îi pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 71 alin. (1) lit. a) C. pen., ca de altfel și inculpatului C.V., care nu este cunoscut nici el cu antecedente penale și și-a câștigat existența anterior săvârșirii faptei, onest, întemeind și conducând o firmă, cu un număr mare de angajați.
Având în vedere că faptele au fost săvârșite de inculpați în concurs, înainte să fi fost condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea (mai puțin în cazul inculpatului S.D.) a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., cu efect asupra contopirii pedepselor aplicate și al aplicării pedepsei cea mai grea.
în cazul inculpaților C.V. și S.C.G., raportat la prevederile art. 215 alin. (5) C. pen. și art. 65 C. pen., li s-au aplicat și pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., lucrările dosarului neimpunând interzicerea pentru aceștia și a exercițiului dreptului de a alege sau a altor drepturi, pe perioade considerate ca suficiente pentru atingerea scopului pedepselor.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 52 alin. (2) C. pen., prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, atitudine care se realizează și prin aplicarea unei pedepse în condițiile suspendării executării acesteia sub supraveghere, considerându-se că și această modalitate de individualizare a executării pedepsei este de natură să contribuie la resocializarea inculpaților.
S-a reținut că această modalitate de individualizare a pedepselor se impune a fi aplicată în cazul majorității inculpaților, respectiv a celor care au fost numai beneficiarii contractelor de împrumut, reintegrarea acestora în societate și sancționare lor, în lipsa antecedentelor penale, putându-se realiza prin executarea pedepselor fără privare de libertate, supravegherea respectării de către aceștia a obligațiilor ce urmează a le fi impuse fiind dată în sarcina Serviciului de Probațiune de pe lângă tribunalul de domiciliu.
Instanța a avut convingerea, totodată, că pronunțarea condamnării inculpaților constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, aceștia nu vor mai săvârși alte infracțiuni, conduita lor, de regret a săvârșirii faptelor, lipsa antecedentelor penale și celelalte circumstanțe, atestând că săvârșirea infracțiunilor este un accident în viața lor.
O astfel de modalitate de executare a fost aplicată și în cazul inculpatului S.D., ținându-se seama de contribuția sa la săvârșirea infracțiunii, chiar dacă anterior a mai încălcat prevederile legale, de la acea dată inculpatul înțelegând însă să se integreze în societate și angajându-se la firma SC V. SRL.
în cazul tuturor acestor inculpați, instanța a stabilit un termen de încercare, potrivit disp. art. 862C. pen., compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp, considerat suficient pentru a se verifica comportamentul în societate al inculpaților.
Pe durata termenului de încercare, inculpații au fost obligați să se supună unor măsuri de supraveghere impuse de instanță, potrivit disp. art. 863C. pen., respectiv: să se prezinte, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul de domiciliu; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
întrucât s-a dispus ca supravegherea să se realizeze de către Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalele de domiciliu, acestora li s-au comunicat măsurile dispuse de către instanță, în conformitate cu disp. art. 863alin. (2) C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 864C. pen. rap. la art. 83 C. pen., inculpaților li s-a atras atenția asupra posibilității revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare vor săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea acelui termen, instanța va dispune executarea în întregime a pedepsei care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Totodată, în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pentru toți inculpații.
în ceea ce-i privește însă pe inculpații C.V. și S.C.G., instanța de fond a observat că aceștia au fost inițiatorii obținerii împrumuturilor cu acte false, au asigurat documentele necesare și i-au însoțit pe inculpați la momentul depunerii înscrisurilor și chiar al ridicării banilor, atât pentru a se asigura de succesul operațiunilor, dar și pentru obținerea foloaselor necuvenite de pe urma aprobării creditelor.
în aceste condiții, s-a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepsei, raportat și la limitele reținute de textele de lege incriminatoare nu poate fi atins decât prin aplicarea unor pedepse cu privare de libertate, la stabilirea cuantumului instanța ținând seama de circumstanțele atenuante personale.
Prin urmare, față de aceștia, au fost aplicate prevederile art. 71 C. pen., interzicându-li-se, ca pedepse accesorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
întrucât aceștia au fost reținuți și apoi arestați preventiv, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), referitor la deducerea acestor perioade, până la momentul liberării lor, urmând a fi revocate măsurile neprivative de libertate luate cu ocazia înlocuirii măsurii arestării preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara.
Față de împrejurarea că inculpatul P.M. este arestat în altă cauză și raportat la data săvârșirii faptelor în prezenta cauză și a celor care au determinat condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de către Judecătoria Moreni prin sentința penală nr. 280 din 11 martie 2009, s-a procedat la descontopirea acestei pedepse în pedepsele componente, care au fost contopite cu pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, din care s-a dedus perioada executată în baza sentinței penale nr. 280/2009, respectiv de la 27 noiembrie 2008 la zi, anulându-se mandatul de executare emis de Judecătoria Moreni și dispunându-se emiterea altuia nou la momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe.
întrucât inculpatul este arestat în altă cauză și raportat la conduita sa procesuală, s-a apreciat că în cazul său scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executare cu privare de libertate.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că părțile vătămate - unitățile bancare, care au acordat credite unora dintre inculpați, s-au constituit părți civile, solicitând obligarea acestora la plata creditului acordat sau restant, precum și a dobânzilor, penalităților și comisioanelor calculate până la data plății efective.
Din actele existente la dosarul cauzei, a rezultat că partea civilă SC P.B.R. SA a acordat credit inculpatei S.C.G., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 17.623,56 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 11 septembrie 2007 și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
De asemenea, partea civilă I.N.G.B. - NV Amsterdam - Sucursala București, i-a acordat aceleiași inculpate un credit pe care nu l-a restituit, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.899,76 RON, reprezentând contravaloare credit acordat la 7 mai 2007 și nerestituit.
Și B.C.R. a creditat-o pe inculpata S.C.G., creditul acesteia fiind preluat de către administratorul active SC E.O.S.K. România SRL, care a solicitat obligarea ei la plata sumei de 9.218,30 lei, reprezentând contravaloare preț cesiune conform contractului de cesiune creanțe din 17 iunie 2008.
S-a mai reținut că împrumuturi au fost acordate de către B.C.R. și altor inculpați, pentru care s-a constituit parte civilă administratorul active SC C.F.S. SRL, solicitând obligarea lor la plata sumelor datorate, respectiv:
- pe inculpatul C.C., la plata sumei de 33.401 RON, reprezentând contravaloare contract de cesiune creanțe din 30 ianuarie 2009 (contract de credit din 3 septembrie 2007 încheiat cu B.C.R.);
- pe inculpații D.D. și D.L., la plata sumei de 76431,73 RON, reprezentând contravaloare contract de cesiune creanțe din 31 decembrie 2008 (contract de credit din 5 octombrie 2007 încheiat cu B.C.R.).
Partea civilă SC G.A. SA a solicitat obligarea inculpaților Z.P. la plata sumei de 49.626,34 RON, reprezentând contravaloare credit acordat la 10 octombrie 2007, încheiat cu SC P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective; P.M., la plata sumei de 14.007 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 8 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective; B. (V.) F., la plata sumei de 9.765 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 8 octombrie 2007, încheiat cu SC P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective; G.C.M., la plata sumei de 10.710 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 10 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective; C.M., la plata sumei de 15.172,5 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 12 septembrie 2007, încheiat cu SC P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective; G.D., la plata sumei de 9.807 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 08 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective și V.G.B., la plata sumei de 14.122,5 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 26 septembrie 2007, încheiat cu SC P.B. SA și nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și penalitățile stabilite prin contract, calculate până la data plății efective.
Având în vedere că potrivit disp. art. 346 C. proc. pen., instanța se pronunță în caz de condamnare și asupra acțiunii civile și dată fiind constituirea de părți civile relevată, în baza textului de lege menționat, dar și ale art. 14 și 15 C. proc. pen. și art. 998 și urm C. civ., s-a dispus obligarea inculpaților menționați la plata sumelor datorate reprezentând credit nerestituit, la care s-au acordat dobânzile, penalitățile și comisioanele stabilite prin contractele încheiate cu unitățile bancare, calculate până la data plății efective.
în vederea aprobării dosarelor de creditare de către instituțiile bancare, inculpații solicitanți au depus o serie de acte, care s-au dovedit a fi false, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză criminalistică, acestea neputând fi menținute, urmând a se constata nulitatea lor, toate acestea conținând date necorespunzătoare realității, referitoare la calitatea de angajați și obținerea unor venituri de către inculpați, astfel:
- pe numele inculpatului P.M.: adeverința de salariu din 18 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 15 mai 2006;
- pe numele inculpatei B. (V.) F.: adeverința de salariu din 18 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 20 iunie 2006;
- pe numele inculpatei Z.P.: adeverința de salariu din 26 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 14 august 2006;
- pe numele inculpatei G.C.M.: adeverința de salariu din 21 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 18 iunie 2006;
- pe numele inculpatului C.M.: adeverința de salariu din 27 august 2007 și contract individual de muncă din 15 octombrie 2006;
- pe numele inculpatei S.C.G.: adeverințele de salariu din 30 august 2007 și din 7 mai 2007 (în 2 exemplare) și carnetul de muncă (în 3 exemplare);
- pe numele inculpatului D.D.: adeverința de salariu din 4 octombrie 2007 și contract individual de muncă din 7 iulie 2006;
- pe numele inculpatei D.L.: adeverința de salariu din 4 octombrie 2007 și contract individual de muncă din 7 iunie 2006;
- pe numele inculpatului G.D.: adeverința de salariu din 24 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 10 ianuarie 2007;
- pe numele inculpatului V.G.B.: adeverința de salariu din 19 septembrie 2007 și contract individual de muncă din 6 iunie 2006;
- pe numele inculpatului C.C.: adeverința de salariu din 29 august 2007 și contract individual de muncă din 15 ianuarie 2006.
Totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost confiscate de la inculpatul C.V.: ștampilă ovală cu facsimilul "SC V. SRL, sat Mărginenii de Jos - Filipeștii de Târg - Prahova" și ștampilă rotundă cu facsimilul -"SC V. SRL. Filipeștii de Târg, Prahova", ambele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la domiciliul acestuia.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.V., S.C.G., D.L. și D.D., criticând-o de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul C.V. a invocat, în primul rând, că prezumția de nevinovăție în ceea ce îl privește nu a fost răsturnată prin probe, instanța de fond dispunând în mod greșit condamnarea sa în condițiile în care, așa cum rezultă din coroborarea probatoriului administrat, faptele reținute în rechizitoriu au fost comise de către inculpata S.C.G., care a recunoscut completarea în fals a tuturor adeverințelor de salariat și a contractelor de muncă utilizate pentru obținerea de credite. A arătat că aceste declarații se completează cu cele ale coinculpaților care au indicat că întreaga activitate de secretariat a SC V. SRL era realizată de către inculpata menționată, care avea acces atât la actele firmei, cât și la ștampilele acesteia.
Mai mult, a mai învederat inculpatul apelant faptul că nu a avut cunoștință de întreaga activitate infracțională a inculpatei S.C.G., precum și de faptul că aceasta a contractat personal două credite bancare cu acte false. A arătat că, la momentul la care a fost contactat de către o societate bancară, P.B. Ploiești, pentru a confirma că anumite persoane erau salariații societății sale, a luat cunoștință de această stare de fapt și la acel moment a solicitat expres ca să nu mai fie acordate credite persoanelor care pretind că au calitatea de salariați ai SC V. SRL.
Ca atare, a solicitat inculpatul, în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
în subsidiar, a solicitat inculpatul reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată de către prima instanță, în sensul reducerii acesteia, în opinia sa circumstanțele sale personale și reale justificând stabilirea unei pedepse cu un cuantum mult mai redus, a cărei executare să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere, în aceste condiții fiind atins scopul educativ și preventiv al acesteia.
Apelanta S.C.G. a criticat sentința primei instanțe în ceea ce privește reținerea în sarcina sa a faptului că a completat adeverințele de salariat și contractele de muncă pentru numiții V.G.B., D.D. și D.L. în condițiile în care a recunoscut faptul că a completat în fals actele necesare pentru obținerea creditelor bancare pentru celelalte persoane precizate în rechizitoriu, cu privire la persoanele menționate, a considerat inculpata apelantă că prima instanță a reținut în mod greșit că ar fi procedat în același mod, în condițiile în care probele aflate la dosarul cauzei nu dovedesc sub nici o forma această stare de fapt.
A apreciat apelanta că reținerea în ceea ce o privește a completării înscrisurilor menționate în sarcina sa, a condus instanța la o greșită soluționare nu numai a laturii penale a cauzei, ci și a celei civile, prejudiciul reținut în sarcina inculpatei fiind mult mai mic în cazul în care nu se reține că ar fi completat și actele necesare obținerii de credite de către aceste trei persoane.
De asemenea, în opinia inculpatei apelante, prima instanța i-a aplicat o pedeapsă mult prea mare, în condițiile în care atitudinea sa sinceră a condus la clarificarea stării de fapt, spre deosebire de coinculpatul C.V. Mai mult, s-a susținut că instanța nu a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei circumstanțele sale personale și reale, care ar fi impus în ceea ce privește stabilirea unei pedepse mult mai reduse din punct de vedere al cuantumului și care să nu fie executată în mod efectiv, instanța putând avea în vedere aplicarea prevederilor art. 861C. pen.
Apelanții inculpați D.D. și D.L. au criticat hotărârea primei instanțe numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate, considerând că suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante stabilite de către prima instanță în ceea îi privește reprezintă o modalitate mult prea împovărătoare pentru ei, în condițiile în care au o situație familială deosebită, unul dintre cei doi copii minori ai familiei suferă de o afecțiune gravă ce a necesitat chiar și operarea sa în străinătate.
Pe parcursul soluționării apelurilor, curtea de apel a procedat la reaudierea inculpaților C.V. și S.C.G., aceștia depunând la dosar și înscrisuri, solicitând, de asemenea, și suplimentarea probatoriului administrat în cauză, în sensul administrării unei probe cu o expertiză grafică la nivelul I.N.E.C. pentru a se stabili în mod clar cui aparțin semnăturile de pe adeverințele și contractele de muncă.
Prin decizia penală nr. 11 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de suplimentare a probatoriului formulat de către apelanții inculpați S.C.G. și C.V., probele solicitate nefiind utile cauzei.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați C.V., S.C.G., D.D., și D.L., împotriva sentinței penale nr. 157 din 28 aprilie 2011 pronunțată Tribunalul Dâmbovița.
Au fost obligați apelanții S.C.G. și C.V. la câte 300 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar apelanții inculpați D.D. și D.L. la câte 500 RON, din care 400 RON onorariu apărător din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Curtea de apel, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. și în limitele impuse de art. 372 și art. 373 C. proc. pen., a constatat că apelurile inculpaților sunt nefondate.
S-a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăția în forma cerută de lege, fiind avute, astfel, în vedere procesele-verbale de sesizare din oficiu, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de confruntare și de recunoaștere, procesele-verbale de ridicare de probe de scris, procesele-verbale de ridicare a unor documente, adresele I.T.M. Prahova, B.C.R Moreni, P.B. Ploiești și G.A., declarațiile inculpaților și ale martorilor.
Ca atare, s-a constatat că, pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut, în esență, că inculpatul C.V., în calitatea sa de administrator la SC V. SRL Filipeștii de Târg, împreună cu S.C.G., au atestat în mod necorespunzător adevărului, pe mai multe documente, că ceilalți inculpați, respectiv C.C., V.G.B., G.D., P.M., G.C.M., C.M., D.D., D.L., Z.P. și B.F., sunt toți angajați ai societății, în scopul obținerii unor credite bancare, prin inducerea în eroare a băncilor P.B. Ploiești, B.C.R. Moreni și I.N.G. Ploiești.
De asemenea, s-a reținut că, în perioada august - octombrie 2007, au fost întocmite de către inculpata S.C.G. adeverințe de salariu și contracte individuale de muncă pentru persoanele menționate, semnate de către inculpatul C.V., care a aplicat și ștampila unității și care au fost înmânate celorlalți inculpați pentru a le depune la unitățile bancare în vederea obținerii unor credite.
Astfel, inculpatului P.M., racolat de către inculpatul C.V., i-au fost întocmite adeverința de salariu din 18 septembrie 2007 și contractul individual de muncă din 15 mai 2007, acte care atestau, în mod nereal, că este angajat sudor la SC V. SRL cu un salariu net de 1.810 RON, acte în baza cărora a primit un credit în sumă de 14.007 euro, de la P.B. - conform contractului de împrumut din 8 octombrie 2007, credit împărțit cu S.D., care i-a remis numai suma de 800 euro.
Totodată, inculpatei B. (V.) F. i-au fost întocmite adeverința de salariu din 18 septembrie 2007 și contractul individual de muncă din 20 iunie 2008, conform cărora era angajată ca zugrav - vopsitor la aceeași firmă, cu un salariu de 1.219 RON. în baza acestor acte, a încheiat contractul de credit din 08 octombrie 2007 cu P.B. Ploiești, pentru suma de 9.775 de euro, din care a înmânat, în aceeași zi, inculpatului C.V., care a și racolat-o, conform susținerilor inculpatei, suma de 3.000 euro, iar inculpatei S.C.G. suma de 3.500 euro.
S-a mai reținut că inculpata Z.P. a obținut un credit în sumă de 48.499,5 RON de la P.B. Ploiești, din care a înmânat inculpatei S.C.G., care a racolat-o, suma de 4.000 euro, depunând pentru aceasta adeverința de salariu din 26 septembrie 2007 și contractul individual din 14 august 2006, care atestau că este încadrată la SC V. SRL ca sudor, cu un salariu de 1.810 RON.
De asemenea, s-a constatat că și inculpatei G.C.M. i-au fost întocmite acte care atestau în mod nereal că este angajată ca macaragiu la firma administrată de inculpatul C.V., cu un salariu net de 1.330 lei, respectiv adeverința de salariu din 21 septembrie 2007 și contractul individual de muncă din 18 iunie 2006, utilizate pentru obținerea unui credit în sumă de 10.710 euro. Potrivit declarațiilor inculpatei G.C. a solicitat ajutorul inculpatei S.C.G. în vederea obținerii creditului și pentru ajutorul oferit i-a dat inculpatului S.D., care a însoțit-o la bancă, suma de 5.000 euro.
Tot astfel, s-a reținut că inculpatul C.M. a obținut în baza documentelor falsificate de către inculpații C.V. și S.C.G., respectiv adeverința de salariat din 27 august 2007 și contractul individual de muncă din 15 octombrie 2006, care atestau în mod nereal că este încadrat mecanic auto la SC V. SRL, cu un salariu de 1.810 RON, un credit în sumă de 15.172,5 euro, de la P.B. Ploiești, cu care a încheiat contractul din 12 februarie 2007. Inculpatul a declarat că s-a deplasat împreună cu S.D. la sediul băncii, iar ulterior ridicării banilor, acesta i-a reținut suma de 7.600 euro.
S-a mai reținut că inculpatului G.D. i-au fost întocmite adeverința de salariu și contractul individual de muncă din 10 ianuarie 2007, care atestau că este angajat zidar cu un salariu de 1.219 RON la firma SC V. SRL, utilizate în vederea încheierii contractului din 08 octombrie 2007, pentru suma de 9.807 euro, din care a primit numai suma de 2.620 euro, fiind însoțit la bancă de către C.V., care l-a racolat și de către S.D.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul V.G.B. a prezentat la P.B. Ploiești, în vederea obținerii unui împrumut: adeverința de salariu din 19 septembrie 2007 și contractul individual de muncă din 06 iunie 2006, care atestau calitatea sa de agent de vânzări la SC V. SRL, cu un salariu de 1.812 RON, în baza cărora a fost încheiat contractul de credit din 26 septembrie 2007, pentru suma de 14.122,5 euro, din care a primit numai 400 euro, restul înmânându-i prietenei sale G., prin intermediul căreia a fost racolat de către S.C.G., fiind posibil ca banii să fi ajuns la aceasta.
S-a reținut și faptul că inculpatului C.C. i-au fost întocmite: adeverința de salariu din 29 august 2007 și contractul individual de muncă din 15 ianuarie 2006, care atestau că este angajat sudor cu un salariu de 1.439 RON la SC V. SRL, acte pe care le-a utilizat pentru obținerea creditului în sumă de 30.000 RON de la P.B. Ploiești, din care a primit numai 4.800 euro, restul fiind opriți de către S.D., care l-a însoțit la sediul băncii, după ce însă actele i-au fost întocmite la propunerea inculpatului C.V.
Tot astfel, s-a constatat că și inculpaților D.D. și D.L. le-au fost întocmite acte care atestau nereal că sunt angajați ca sudor și recepționer marfă la SC V. SRL, cu salarii de 1.214 RON și, respectiv, 1.279 RON și anume: adeverințele de salarii din 04 octombrie 2007 și contractele de muncă din 07 iulie 2006 și din 07 iunie 2006. în baza acestor documente, au obținut de la B.C.R. Moreni suma de 62.000 RON. Conform susținerilor inculpaților, au fost contactați și ajutați în vederea obținerii creditului de către C.G., care le-a reținut și suma de 26.000 RON, ulterior acesta decedând.
Totodată, s-a reținut că inculpata S.C.G. a întocmit astfel de documente și pentru ea, în scopul obținerii de credite, de la P.B. Ploiești - în sumă de 14.962,5 euro, B.C.R. Moreni - în sumă de 30.000 RON și I.N.G. Ploiești - în sumă de 35.000 RON.
Cu privire la cererea de suplimentare a probatoriului formulată de către inculpații apelanți C.V. și S.C.G., curtea de apel a apreciat că aceasta este nefondată.
Astfel, în ceea ce privește solicitarea de reaudiere a inculpaților P.M., D.D., C.D., G.D., G.C., D.L., B.F. și V.G.B., curtea de apel a constatat că în fața primei instanțe acești inculpați au înțeles să uzeze de dreptul la tăcere ce le este conferit de art. 70 C. proc. pen., dar au precizat faptul că înțeleg să mențină declarațiile pe care le-au dat anterior în cauză, declarații prin care recunoșteau comiterea faptelor pentru care erau cercetați și indicau modalitățile în care au fost racolați de către inculpații C. și S., precum și suma de bani pe care le-au predat-o acestora pentru că le-au facilitat obținerea creditelor. Reaudierea acestor inculpați a apărut în aceste condiții ca fiind inutilă, declarațiile pe care aceștia le-au dat în cauză fiind în mod constant în sensul menționat anterior, iar o eventuală modificare a acestora în sensul dorit de către inculpați, în fața instanței de apel, nu a putut fi reținută, existând o prezumție puternică de nesinceritate.
Pe de altă parte, în condițiile în care inculpații au indicat faptul că nu doresc să facă declarații în fața instanței de fond, înțelegând să uzeze de dreptul la tăcere, curtea de apel a apreciat că nu poate trece peste această manifestare de voință expresă, legea consacrând acest drept în favoarea inculpaților și ca o parte integrantă a prezumției de nevinovăție, conform art. 66 C. proc. pen., organele judiciare fiind obligate să respecte această atitudine a inculpaților.
în ceea ce privește cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice grafice pentru a se stabili cu certitudine persoanele care au completat și semnat înscrisurile folosite la obținerea creditelor bancare, instanța de apel a reținut, în primul rând, faptul că în cauză au fost efectuate constatări tehnico - științifice la nivelul I.J.P Dâmbovița, concluziile acestora fiind în sensul că scrisul de completare de pe majoritatea contractelor individuale de muncă a fost realizat de către inculpata S.C.G., cu excepția contractelor din 07 iunie 2006, 07 iulie 2006 și 06 iunie 2006, primele două contracte menționate fiind semnate în schimb de către inculpatul C.V. De asemenea, au fost stabilite și persoanele care au completat și semnat adeverințele de salariat, în principal acestea fiind completate de către inculpatul C.V. S-a reținut că, în cazul în care nu au fost identificate persoanele care au aplicat scrisul de completare pe aceste înscrisuri sau semnătura pe contractele individuale de muncă sau adeverințele de salariat în cadrul constatării tehnico-științifice a fost menționat acest lucru în mod expres. în aceste condiții, s-a apreciat că refacerea acestei probe științifice apare ca fiind cu certitudine inutilă la acest moment procesual, chiar dacă ne aflăm într-o cale devolutivă de atac, deoarece aspectele care se urmăresc a fi dovedite prin expertiză sunt deja constatate și clarificate de către mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.
Pe de altă parte, s-a remarcat că acest mijloc de probă a fost solicitat de către inculpați în cursul judecății în primă instanță abia la termenul la care au avut loc dezbaterile, însă în mod judicios a fost apreciat ca inutil de către aceasta, în raport de faptul că cererea a fost întemeiată pe o posibilă modificare a declarației inculpatei S.C.G.
S-a constatat că poziția procesuală a inculpatei S.C.G. în fața instanței de apel a suferit modificări, în declarația dată aceasta învederând faptul că a semnat majoritatea actelor folosite în obținerea de credite, imitând perfect semnătura coinculpatului C.V., care nu avea cunoștință de activitatea sa ilicită.
Această modificare nu a fost., însă de natură a justifica admiterea cererii de readministrare a mijlocului de probă menționat, în condițiile în care nu există nici o justificare logică pentru această modificare a poziției procesuale, inculpata neindicând elementele care au determinat-o să procedeze în acest mod.
în fine, chiar dacă aceste probatorii au fost administrate pe parcursul urmăririi penale, curtea de apel a apreciat că, în concret, față de modalitatea în care s-au derulat verificările și constatările respective, nu se încalcă principiul egalității armelor și, ca atare, completarea probelor în apel nu se impune, nefiind violate dispozițiile legale naționale, dar nici cele comunitare, care definesc exigențele protecției drepturilor individuale, dar și cele ale rolului activ și, respectiv, al imparțialității și administrarea probelor în cursul urmăririi penale.
S-a apreciat că și solicitarea de completare a probatoriilor în apel, prin efectuarea expertizei, apare ca fiind formulată cu intenția de tergiversare a judecății și, deci, de încălcare a principiului celerității desfășurării procesului penal și, în plus, aspectele care se tind a fi constatate prin această expertiză sunt deja lămurite prin rapoartele efectuate în cursul urmăririi penale.
Ca atare, a fost respinsă cererea de suplimentare a probatoriului formulat de către apelanții inculpați S.C.G. și C.V., probele solicitate nefiind utile cauzei.
în privința motivelor de apel formulate de către inculpatul C.V., vizând nevinovăția acestuia, curtea de apel a reținut că, în mod judicios, prima instanță â reținut întrunirea elementelor constitutive ale fiecărei dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost dedus judecății, înlăturând motivat apărările acestuia, constatând că acestea sunt combătute de ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în decursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.
Astfel, s-a reținut că, în mod cert, inculpatul a avut cunoștință de acțiunile coinculpatei S.C.G., coroborarea declarațiilor coinculpaților P.M., G.D., C.C., B.F. conducând la concluzia menționată, acesta luând parte în mod activ la recrutarea lor, convenind cu privire la modul de întocmire a actelor ce urmau a fi folosite pentru a obține creditele bancare și chiar procedând la semnarea unora dintre aceste acte, așa cum stabilesc în mod cert constatările tehnico-științifice efectuate în cursul urmăririi penale. De asemenea, s-a constatat că inculpatul obținea o parte din sumele primite cu titlu de credit de către ceilalți coinculpați.
Mai mult, instanța de prim control judiciar nu a putut accepta ideea că inculpatul, în calitatea sa de asociat și administrator al SC V. SRL Filipeștii de Târg, a manifestat atâta lipsă de diligentă încât să permită coinculpatei S., chiar dacă există anumite legături de afinitate între cei doi, să comită atâtea acte ilegale care implicau societatea fără a avea cunoștință de acestea, cu atât mai mult cu cât întreaga activitate de acordare a creditelor bancare implica și realizarea unor activități de verificare a realității aspectelor înscrise în actele ce dovedeau veniturile prin contactarea persoanelor responsabile ale societății emitente. în cauză, s-a constatat că această verificare s-a și realizat de către martorul D.M.P., care în declarațiile date a relatat faptul că s-a întâlnit cu inculpatul și acesta i-a confirmat că toate persoanele sunt salariații societății sale și sunt persoane serioase, ce au veniturile substanțiale menționate în adeverințele ce le-au fost emise.
Totodată, s-a constatat că probele științifice administrate în cauză au demonstrat faptul că inculpatul a semnat personal mai multe contracte individuale de muncă și adeverințe de salariat, ceea ce relevă fără putință de a mai fi combătut faptul că inculpatul nu numai că avea cunoștință de acțiunile coinculpatei, dar a realizat și actele materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.
S-a mai reținut că inculpata S.C.G. a încercat să inducă ideea, în fața instanței de fond, cu ocazia dezbaterilor și atunci când a fost audiată de către curtea de apel, că a realizat singură întreaga activitate infracțională, falsificând perfect semnătura inculpatului C., însă aceste susțineri în mod corespunzător nu au fost reținute de către prima instanță și nici instanța de apel nu le-a putut primi. S-a avut în vedere că declarațiile inculpaților pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă, iar această ultimă declarație a inculpatei nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, fiind contrazisă atât de declarațiile anterioare ale inculpatei, cât și de celelalte probe de la dosarul cauzei.
Cu privire la motivele de apel formulate de către inculpata S.C.G., curtea de apel a constatat că acestea nu sunt fondate, în condițiile în care instanța de fond a avut în vedere la reținerea stării de fapt împrejurarea că unele dintre contractele individuale de muncă și adeverințele de salariat nu au fost completate de către inculpată, ci au fost realizate de către defunctul C.G.. în aceste condiții, s-a reținut că încadrarea juridică realizată este una corectă, fiind lipsit de relevanță faptul că unele dintre acele înscrisuri nu au fost completate de către inculpată, în condițiile în care aceasta a realizat mai multe acte materiale specifice infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 291 C. pen.
Pe de altă parte, s-a reținut că faptul că nu a completat acele înscrisuri nu este de natură a conduce la concluzia că inculpata nu a comis actele materiale specifice infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în formă continuată, în ceea ce privește coinculpații V.G.B., D.D. și D.L., în condițiile în care din declarația primului a rezultat faptul că inculpata l-a însoțit la societatea de intermediere financiară, unde l-a prezentat martorului D.M.P. și a garantat pentru seriozitatea acestuia, iar cu privire la ultimii, constatarea tehnico - științifică a stabilit că semnăturile de pe contractele individuale de muncă ale acestora au fost aplicate de către coinculpatul C.V., persoană împreună cu care inculpata acționa în mod coordonat.
în fine, s-a reținut că, în condițiile în care inculpata a fost obligată de către prima instanță numai la acoperirea prejudiciului pe care l-a cauzat în mod direct prin accesarea unor credite bancare, modul de soluționare a laturii penale sub aspectele criticate de către apelantă nu are nici o influență cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile.
în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților apelanți C.V., S.C.G., D.D. și D.L. de către instanța de fond, curtea de apel a reținut că motivele de apel formulate de către aceștia apar ca fiind nefondate.
S-a constatat că prima instanța a realizat o corectă analiză a tuturor criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în ceea ce îi privește pe fiecare dintre inculpați, având în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate fiecăruia pentru infracțiunile ce le-au fost reținute în sarcină atât contribuția fiecăruia la comiterea faptelor, cât și prejudiciul produs prin acțiunile fiecăruia prin raportare la prejudiciul total realizat, precum și atitudinea avută anterior în societate, cât și ulterior comiterii faptelor, concretizată în colaborarea cu organele judiciare.
în ceea ce îl privește pe inculpatul C.V., instanța a avut în vedere, pe de o parte, contribuția sa importantă la comiterea întregii activități infracționale, iar pe de alta, conduita sa bună anterior comiterii infracțiunilor, constând în lipsa antecedentelor penale, câștigarea existenței prim mijloace oneste, faptul că are o familie închegată cu un copil minor. S-a constatat că Tribunalul a procedat în mod adecvat reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuată prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, cuantumul la care prima instanță s-a oprit fiind apreciat și de către instanța de apel ca fiind unul adecvat, iar modalitatea de executare a pedepsei una justă, aptă să conducă la atingerea scopului educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Alegerea, așa cum a solicitat apelantul inculpat, a unei modalități neprivative de libertate a executării pedepsei, nu a fost, în opinia curții de apel, adecvată atingerii scopului preventiv pe care aceasta trebuie să îl aibă, efectul exemplar al pedepsei fiind unul complet desființat prin suspendarea executării acesteia, în speța de față.
Aceleași considerente au fost valabile în ceea ce o privește și pe apelanta inculpată S.C.G., cu precizarea că atitudinea sa parțial sinceră a fost contrabalansată la stabilirea cuantumului pedepsei de multitudinea actelor materiale comise de către aceasta în cazul fiecărei infracțiuni reținute în sarcina sa. în aceste condiții, s-a reținut că stabilirea unor pedepse în cuantumuri similare cu cele ale inculpatului C.V., este pe deplin justificată, chiar dacă cel din urmă inculpat a avut o atitudine nesinceră în fața organelor judiciare.
în fine, în ceea ce îi privește pe apelanții inculpați D.D. și D.L., s-a constatat că prima instanța a realizat, de asemenea, o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute de lege, operațiunea pe care aceasta a realizat-o conducând la o justă individualizare a pedepsei în privința cuantumului acesteia, care de altfel nici nu a fost criticată.
în ceea ce privește modalitatea de executare, curtea de apel, în acord cu prima instanță, a considerat că pentru ca cei doi inculpați apelanți să conștientizeze consecințele faptelor lor, iar pe de altă parte să evite comiterea unor infracțiuni similare, este necesară suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu obligarea acestora la respectarea măsurilor de supraveghere impuse de lege. Faptul că cei doi apelanți inculpați au doi copii minori nu a fost de natură a conduce la o concluzie contrară, respectarea acestor măsuri de supraveghere nefiind incompatibilă cu îndeplinirea sarcinilor părintești, chiar dacă unul dintre minori are afecțiuni medicale mai grave.
Ca atare, apelurile inculpaților au fost respinse, ca nefondate, conform art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., constatându-se că, în raport de argumentele expuse mai sus, existența faptelor deduse judecății, precum și vinovăția acestora au fost în mod judicios reținute de către instanța de fond, iar răspunderea civilă a apelanților a fost în mod judicios stabilită, în raport cu cerințele principiului răspunderii civile delictuale, pentru faptă proprie.
împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.V. și S.C.G., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Cu prilejul formulării concluziilor orale în fața instanței, recurentul inculpat C.V., prin apărător ales, având în vedere declarația dată la termenul din 7 ianuarie 2013 în fața instanței de recurs, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. și stabilirea unei pedepse către minimul special prevăzut de textul de lege, date fiind și circumstanțele sale personale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, în acest sens solicitând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau, în subsidiar, a dispozițiilor art. 861C. pen.
Recursul promovat a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 20 și 14 C. proc. pen., primul dintre acestea referindu-se la apariția unei legi mai favorabile, în speță fiind vorba despre Legea nr. 202/2010, despre care s-a arătat că nu intrase în vigoare la momentul pronunțării hotărârii de condamnare.
Recurenta inculpată S.C.G., prin apărător ales, față de declarația dată la termenul din 7 ianuarie 2013 în fața instanței de recurs, a solicitat admiterea căii de atac promovate, aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., susținând că legea îi conferă posibilitatea ca și în stadiul procesual a recursului să beneficieze de dispozițiile mai favorabile ale legii penale, care reglementează procedura simplificată și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege și aplicării dispozițiilor art. 86: C. pen., având în vedere atât circumstanțele personale, cât și împrejurările comiterii infracțiunilor.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii inculpaților și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.
Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, și anume: înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în ceea ce-l privește pe C.V. și înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, dar și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41-42 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în ceea ce o privește pe S.C.G..
Analiza actelor dosarului relevă împrejurarea că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazurile de casare invocate în susținerea recursurilor.
Se reține că, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 20 și 14 C. proc. pen., recurenții inculpați, care la termenul de judecată din 7 ianuarie 2013, au dat declarații în fața instanței de recurs prin care au arătat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței, au solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. și să se procedeze la reindividualizarea pedepselor.
Această solicitare nu poate fi însă primită de către instanța de recurs, termenul prevăzut de lege în care putea fi formulată fiind depășit. Potrivit textului de lege anterior menționat, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, caz în care, dacă cererea este admisă de instanță, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise.
în speță, se constată că recurenții inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 585/P/2008 din data de 11 decembrie 2008, cercetarea judecătorească fiind începută anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, însă după intrarea în vigoare a O.U.G nr. 121/2011, primul termen cu procedură completă a fost la curtea de apel, în 12 ianuarie 2012, moment la care inculpații nu au înțeles să solicite aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., inculpatul C.V. adoptând o atitudine de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor, iar inculpata S.C.G. recunoscând doar parțial faptele, ambii solicitând instanței de apel administrarea de noi probe.
Pornind de la prevederile art. 3201alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc momentul până la care inculpatul își poate exprima opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate și ținând seama și de scopul avut în vedere de legiuitor prin introducerea acestor dispoziții în Codul de procedură penală, și anume acela al accelerării soluționării proceselor, înalta Curte reține că, după începerea cercetării judecătorești și administrarea în cauză a probatoriului, inculpatul nu se mai poate prevala de dispozițiile alin. (7) al art. 3201C. proc. pen., chiar dacă a recunoscut comiterea faptelor, respectiva cauză de reducere a pedepsei neputând să opereze decât în situația în care sunt respectate toate celelalte cerințe prevăzute de textul de lege menționat, inclusiv aceea de a opta în termenul stabilit pentru judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul declară că le cunoaște și le însușește. Or, în prezenta cauză, deși recurenții inculpați se aflau într-o situație tranzitorie, cercetarea judecătorească fiind declanșată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu a fost respectat termenul prevăzut de lege în care putea fi formulată cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, inculpații declarând abia în recurs, la termenul de judecată din 7 ianuarie 2013, că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței, lucru care nu s-a întâmplat la primul termen cu procedură completă de după intrarea în vigoare a O.U.G nr. 121/2011, care a fost la instanța de apel.
Astfel fiind, deși inculpații au recunoscut în fața instanței de recurs săvârșirea faptelor, la acest moment nu se mai poate da eficiență dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., criticile formulate fiind neîntemeiate.
Pe de altă parte, înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea lor în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.
Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului, pedeapsa fiind aplicată, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în Codul penal, care stabilește anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre acestea enumerându-se și personalitatea inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. în literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni, să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute.
La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpaților C.V. și S.C.G., se constată că, pornindu-se de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost aplicate într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor și circumstanțelor personale ale inculpaților, nefiind astfel întemeiată solicitarea de reducere a cuantumului pedepselor aplicate acestor inculpați, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, în condițiile în care într-o perioadă relativ scurtă de timp, inculpații au produs un prejudiciu însemnat în dauna mai multor instituții financiare, dar și împrejurările comiterii acestora, prin depunerea unor acte care conțineau date necorespunzătoare realității, atestând calitatea de salariați a unor persoane care, în realitate, nu realizau niciun fel de venituri.
Totodată, înalta Curte reține că și modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanța de fond și menținută ce instanța de prim control judiciar, este corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor și periculozității făptuitorilor, nici din această perspectivă nefiind întemeiate criticile formulate în recurs.
Suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a acesteia, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim privativ de libertate, ori în speță, față de natura faptelor comise și de modul concret de săvârșire, inculpații acționând în circumstanțele anterior menționate, dovedesc un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată ori sub supraveghere a executării pedepsei ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea lor și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
în speță, se constată că circumstanțele personale ale inculpaților au fost corect evaluate de instanțe cu prilejul stabilirii modalității de executare a pedepsei, în mod corect apreciindu-se că nu se impune aplicarea unor pedepse cu executare în regim neprivativ de libertate, ținând seama de gradul de pericol concret al faptelor, dar și pentru preîntâmpinarea unor noi situații cu risc criminogen.
în contextul celor anterior menționate, criticile formulate de recurenții inculpați se privesc ca fiind neîntemeiate, apreciindu-se că doar pedepsele în cuantumul fixat de instanța de fond și menținut de către instanța de apel și cu executare în regim de detenție, sunt corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului propor?ionalită?ii între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată acestora, pe de altă parte.
Neexistând nici motive care, examinate dm oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-au inclus și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 12/2013. Penal → |
|---|
