ICCJ. Decizia nr. 1848/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1848/2013
Dosar nr. 3305/120/2012
Şedinţa publică din 29 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 369 din 19 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, inculpatul I.N. a fost condamnat la:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de ari. 183 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, din data de 29 noiembrie 2011 lăzi.
În temeiul art. 14, 15, 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de către părţile civile Ş.M., D.M., Ş.D., Ş.I., Ş.V. şi Ş.G., dispunându-se obligarea inculpatului către aceştia la plata sumei de 3.000 de lei, reprezentând daune materiale.
S-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Ş.C.D., prin reprezentant legal Ş.D., inculpatul fiind obligat la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 175 lei în favoarea minorului, începând cu data intervenirii decesului mamei - 25 noiembrie 2011 - până la majorat.
În baza art. 17 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă Ş.C.D. a sumei de 5.000 de lei reprezentând daune morale iar în temeiul art. 14, 15, 346 din acelaşi cod, s-a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul de Urgenţă Bagdasar-Arseni, cu sediul în Bucureşti, inculpatul fiind obligat către acesta la plata sumei de 5.072,25 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei.
Inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 665/P/2011 din 20 aprilie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.N., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., stabilindu-se, rezumativ, că, în ziua 25 noiembrie 2011, inculpatul ar fi exercitat lovituri repetate şi violenţe asupra victimei Ş.G., în încercarea de a întreţine cu aceasta un raport sexual, iar urmare agresiunilor care i-au produs traumatism cranio-facial cu fracturi de neurocraniu şi viscerocraniu, leziuni traumatice cranio-faciale şi abdominale, victima a decedat la 30 noiembrie 2011.
În cursul judecăţii în primă instanţă, a fost desemnat apărător din oficiu pentru fiul minor al victimei S.C.D. (conform certificatului său de naştere - fila 73 vol. II dos. urm. pen) în condiţiile art. 173 alin. (3) C. proc. pen., acesta fiind reprezentat în procesul penal de sora majoră Ş.D., în condiţiile în care mama a decedat ca urmare a infracţiunii, iar tatăl este necunoscut.
În declaraţia dată la 15 iunie 2012, reprezentanta minorului a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice în favoarea acestuia, în funcţie de salariul minim pe economie.
În termen legal, prin adresa depusa la dosarul cauzei (fila 56) Spitalul de Urgenţă Bagdasar - Arseni Bucureşti s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 5.072,25 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei Ş.G., în perioada 25 noiembrie - 30 noiembrie 2012.
La rândul lor, părţile vătămate Ş.M., Ş.D., S.I., Ş.V. şi Ş.G. - fiii victimei dar şi mama acesteia, D.M., s-au constituit părţi civile cu suma totală de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenile ulterioare.
Ceilalţi doi fii ai victimei - Ş.Ş. şi Ş.A. - au fost citaţi conform disp. art. 177 alin. (4) si (9) C. proc. pen., prin afişare la sediul Consiliului Local al comunei Mătăsaru, locul săvârşirii infracţiunii.
În ceea ce-l priveşte pe G.I., concubinul victimei, instanţa de fond a considerat că acesta nu are calitate de parte vătămată, fiind ascultat ca martor.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a adoptat o poziţie procesuala similara celei din faza de urmărire penala, negând comiterea faptei.
El a susţinut că a fost în domiciliul victimei ultima dată în urma cu cea. 2-3 săptămâni, pentru a ajuta la săparea unui puţ, iar în ziua de 25 noiembrie 2011 a fost la muncă la martorul Ş.I., a săpat în grădina acestuia până în jurul orei 1600, apoi a fost la un centru de comercializare de butelii la tanti A.” pentru a achita o datorie, după care s-a întors la domiciliu pe care nu l-a mai părăsit pana a doua zi.
Ulterior, inculpatul a completat această declaraţie admiţând că în jurul prânzului a mers la”barul lui Cozma” aflat la cea. 200 m de domiciliul martorului Ş.I. unde lucra şi s-a reîntors la lucru după aproximativ 10-15 minute.
Referitor la declaraţia martorului P.I., care l-ar fi văzut în locuinţa victimei în jurul orei 1500, inculpatul a explicat că este în duşmănie cu acesta, cei doi certându-se anterior în legătură cu plasarea unui gard; a mai pretins că martorii M.P.V. şi I.M., aflaţi în aceeaşi celulă de arest, l-au acuzat pe nedrept doar pentru a obţine beneficiile promise de agenţii de poliţie.
O ultimă apărare priveşte rezultatul examenului poligraf în sensul comportamentului simulat,pe care l-a explicat prin presiunile la care a fost supus de anchetatorii care l-au bătut în arest, afirmând că adevăratul autor al faptei este concubinul victimei G.I.
După audierea părţilor vătămate constituite părţi civile şi a martorilor, prima instanţă, coroborând toate probele strânse în dosar, a constatat şi reţinut în fapt următoarele:
La data de 25 noiembrie 2011, victima Ş.G. a fost agresată fizic în propria locuinţă, fiind găsită de fiul său Ş.V., în jurul orelor 1600 căzută între paturi, dezbrăcata în partea de jos a trupului şi cu multiple urme vizibile de lovituri, conform declaraţiei acestuia, coroborate cu cele ale martorilor B.E. si N.I.E. si cu actele medicale întocmite cu ocazia spitalizării acesteia, existente in dosarul de urmărire penală(vol. II filele 35 si 46-57).
Victima a fost internată la Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni, Bucureşti cu traumatism cranio-facial si plăgi multiple în zona capului şi cea toracică, iar la data de 30 noiembrie 2011 a decedat.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici” (filele 4-8 dosar urm. pen. vol. II) cauza decesului a constituit-o hemoragia meningo-cerebrală urmare a unui traumatism cranio-facial cu fracturi de nentocraniu si visceracraniu; leziunile traumatice cranio-faciale ( sub rezerva modificărilor determinate de tratamentul acestora)şi cele traumatice abdominale au fost produse prin lovituri repetate cu şi de corp/plan şi pot data din 25 noiembrie 2011; în ceea ce priveşte leziunile traumatice constatate la nivel cervical şi toracic, s-a apreciat ca acestea s-ar fi putut produc, cel mai probabil, printr-un mecanism de comprimare, iar între leziunile cranio-faciale constatate de medicul legist şi cauza medicală a decesului există legătură de cauzalitate.
Inculpatul a negat iniţial că ar fi fost la domiciliul victimei în după amiaza zilei de 25 noiembrie 2011 (filele 8-9 vol. III dosar urm. pen.) susţinând că a muncit la martorul Ş.I. până în jurul orei 16,00 când a revenit acasă, a stat de vorbă cu mama sa, martora I.A., fără să mai plece până a doua zi. în declaraţia dată la 29 noiembrie 2011 inculpatul a arătat că nu-şi explică de ce mama sa a declarat ca a lipsit totuşi de acasă 15-30 min. după ce a venit de la lucru (fila 57 vol. III dosar urm. pen.), nici de ce martorul P. a declarat că l-a văzut în cameră cu victima Ş.G. şi nici de unde colegii din celula de arest cunoşteau detalii despre fapta pentru care este el cercetat.
Reţinând ca nesincere apărările formulate de inculpat, prima instanţă a stabilit că acesta a lucrat în grădina martorului Ş.I. până în jurul orelor 1400-1500. Martora I.A., mama inculpatului, a infirmat de asemenea ora la care inculpatul a declarat că ar fi ajuns acasă. Ea a susţinut, prin depoziţia dată la o zi după comiterea faptei, că fiul său a ajuns acasă în jurul orei 1500 şi a plecat la Ş.V. după ţigări ( fila 58 dosar urm. pen. vol. III) şi că a revenit în jurul orei 1600.
Fiind audiată şi la data de 27 februarie 2012 martora I.A. a afirmat că fiul său a ajuns acasă în jurul orelor 1400 si a plecat la V.I. (filele 56-57 dosar urm. pen. vol. III) pentru a cere o ţigară.
În condiţiile în care nu s-a probat pretinsa stare de duşmănie între inculpat şi martorul P.I., prima instanţă a reţinut că acesta a fost văzut de martor în locuinţa victimei la data de 25 noiembrie 2011 in jurul orelor 1500, stând pe pat alături de ea şi ţinând-o cu mâna după gât, iar victima avea părul răvăşit. Această declaraţie se coroborează cu cea dată de martora I.A., mama inculpatului, şi care-l plasează pe inculpat la domiciliul victimei.
În acelaşi timp, declaraţiile date de părţile vătămate Ş.V. şi Ş.G., fiii victimei, au lămurit împrejurarea în care acesta a fost găsită de cel dintâi:cu hainele în dezordine, fiind dezbrăcată pe jumătate de pantaloni care erau traşi dincolo de glezne iar halatul ridicat până în zona gâtului, dar si faptul ca victima le povestise că inculpatul obişnuia să vină peste ea, atunci când era băut încercând să întreţină raporturi sexuale, odată fiind chiar surprins de Ş.G. Aceste aspecte se coroborează cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate in cauză, aşa cum au fost analizate anterior.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 noiembrie 2011 a concluzionat că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat iar martorii M.P.V. şi I.M., colegi cu inculpatul în celula de arest au relatat cum Ie-a destăinuit despre agresarea victimei pe care a lovind-o, între altele, şi în zona gâtului cu un cuţit, aspect confirmat de planşa foto întocmită cu ocazia necropsiei cadavrului(fila 20 vol. II dosar urm. pen.), care a reliefat o plagă suturată subclavicular dreapta, alături de multiple alte plăgi faciale (fila 5 acelaşi dosar).
Pe temeiul acestei stări de fapt, tribunalul a constatat că fapta inculpatului I.N., care, la 25 noiembrie 2011, aflat sub influenta alcoolului, în urma încercării nereuşite de a întreţine un raport sexual cu victima Ş.G., i-a aplicat acesteia lovituri repetate peste tot corpul, provocându-i leziunile traumatice cranio-faciale, toracice si abdominale, care i-au determinat în final decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire deosebită la gradul de pericol social al faptei, având drept consecinţă decesul victimei, dar şi persoana inculpatului, aflat la primul conflict cu legea penală ceea ce a determinat orientarea pedepsei către cuantumul ei minim,cu executarea efectivă, prin privare de libertate, considerând că astfel se realizează atât scopul coercitiv cât şi cel educativ al pedepsei.
Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că părţile civile Ş.M., D.M., Ş.D., Ş.I., Ş.V. şi Ş.G. au făcut dovada cheltuielilor cu înmormântarea şi pomenirea victimei, cu declaraţia martorei S.I., astfel că l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune materiale.
A fost,de asemenea, admisă acţiunea civilă formulată de Ş.C.D., fiul minor al victimei, prin reprezentant Ş.D., inculpatul fiind obligat la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 175 lei începând cu data decesului mamei sale 25 noiembrie 2011-până la majorat precum şi la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Partea civilă Spitalul de Urgenţă Bagdasar-Arseni a comunicat instanţei de fond cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea victimei( filele 56-59 )motiv pentru care a fost admisă acţiunea civilă exercitată de această unitate spitalicească, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 5.072,25 lei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au exercitat apeluri:Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi partea civilă Ş.C.D., prin apărător ales (filele 6-7 şi 10).
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe atât în privinţa individualizării pedepsei, considerată a fi excesiv de blândă în raport de circumstanţele reale ale faptei şi cu urmările acesteia, dar şi de persoana infractorului care a adoptat o atitudine nesinceră în scopul zădărnicirii aflării adevărului, pe de o parte, iar pe de alta, în privinţa omisiunii instanţei de a aplica inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi ce s-ar fi justificat faţă de gravitatea concretă a infracţiunii şi de pericolul social pe care îl reprezintă inculpatul.
Partea civilă Ş.C.D. nu a motivat apelul declarat.
Prin decizia penală nr. 16 din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi de partea, civilă Ş.C.D., a fost desfiinţată în parte în latură penală, sentinţa primei instanţe şi, în rejudecare, a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului I.N. pentru comiterea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., de la 5 ani închisoare la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pentru o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale şi în condiţiile art. 66 C. pen. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 29 noiembrie 2011 a zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia iar suma de 200 lei .reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat, s-a dispus a fi plătită din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Prahova.
Pentru a pronunţa acesta decizie, instanţa de apel a constatat că, în după amiaza zilei de 25 noiembrie 2011, inculpatul I.N. a pătruns în locuinţa victimei Ş.G. şi, după încercarea eşuată a întreţinerii unui raport sexual cu aceasta, a lovit-o violent şi repetat peste cap şi corp provocându-i grave traumatisme cranio-faciale, toracice şi abdominale ce au dus la decesul acesteia, survenit 5 zile mai târziu în Spitalul de Urgenţă Bagdasar-Arseni Bucureşti, unde aceasta a fost internată în comă de gradul IV.
Din raportul medico-legal de necropsie întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale urmare a unui traumatism cranio-facial cu fracturi de neocraniu si visceracraniu; leziunile traumatice cranio-faciale (sub rezerva modificărilor determinate de tratamentul acestora)şi cele traumatice abdominale au fost produse prin lovituri repetate cu şi de corp/plan şi pot data din 25 noiembrie 2011; în ceea ce priveşte leziunile traumatice constatate la nivel cervical si toracic, s-a apreciat ca acestea s-ar fi putut produce, cel mai probabil, printr-un mecanism de comprimare, iar între leziunile cranio-faciale constatate de medicul legist şi cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate (filele 4-8 vol. II dos. urm. pen.).
În egală măsură, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 noiembrie 2011 rezultă că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat (filele 94-104 voi. III dos. urm. pen).
Aceste mijloace de dovadă, coroborate cu depoziţiile martorilor P.I., Ş.I., B.V., I.A., A.P., I.Ş., N.I.E., T.C., M.A.P., I.M., M.P.V. si G.I., V.L. - analizate în mod amănunţit de instanţa fondului - dovedesc vinovăţia inculpatului I.N. în sarcina căruia, în mod legal şi temeinic, tribunalul a reţinut comiterea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.
Este real că inculpatul a negat constant comiterea infracţiunii, apărându-se că nu s-a aflat în locuinţa victimei în ziua de 25 noiembrie 2011, însă mijloacele de dovadă administrate în cauză au dovedit contrariul, în condiţiile în care prima instanţă s-a preocupat de verificarea aspectelor invocate de inculpat, constatând că acestea nu corespund realităţii.
Curtea a observat că, în circumstanţele stabilirii răspunderii sale penale şi ale condamnării date de prima instanţă la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate, inculpatul nu a exercitat apel, confirmând astfel prin atitudinea sa procesuală, atât vinovăţia sa cât şi justeţea soluţiei pronunţate de instanţa fondului.
Intimatul-inculpat a solicitat să fie ascultat şi în instanţa de apel, prilej care a reluat apărările formulate la instanţa fondului în sensul nevinovăţiei sale, însă controlul de legalitate şi temeinicie al sentinţei relevă corecta stabilire a situaţiei de fapt de către tribunal şi îl plasează în mod neîndoielnic pe infractor în locuinţa victimei Ş.G., stând pe pat lângă aceasta, într-o poziţie extrem de apropiată „cu mâna după gâtul” ei şi în condiţiile în care victima nu mai avea basmaua pe cap, părul îi era răvăşit, iar halatul desfăcut.
Dispariţia inculpatului de la propria locuinţă pentru o perioadă relativ scurtă de timp în după amiaza zilei în care s-a petrecut fapta, chiar dacă acesta nu a recunoscut-o şi acceptat-o, coroborată cu dispariţia hainelor purtate în ziua respectivă, aşa cum au fost descrise de mama sa-martora I.A. - cu comportamentul disimulat la testarea efectuată şi cu rezultatul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 ianuarie 2012 (filele 62-70 dosar urm. pen. vol. I) în sensul că urma papilară găsită pe geamul inferior al uşii de la locuinţa victimei (fila 25 din acelaşi dosar) aparţine inculpatului, dovedesc fără dubiu că acesta este autorul infracţiunii. Curtea a apreciat că, faţă de gravitatea şi numărul traumatismelor produse victimei, care deşi nu au avut drept scop moartea acesteia, i-au provocat decesul în condiţiile în care rezultatul letal produs a fost mai grav decât cel urmărit sau acceptat de inculpat, coroborate cu atitudinea în faţa organelor judiciare, aceea de negare a activităţii infracţionale împotriva evidenţei dovezilor, adoptată exclusiv cu scopul înlăturării ori zădărnicirii aflării adevărului, pedeapsa minimă aplicată de instanţa fondului nu se justifică mai cu seamă că, fiind abandonată după actele de agresiune, victima a fost găsită în jurul orei 1600 de fiul acesteia; a fost transportată iniţial la Spitalul orăşenesc Găeşti şi ulterior transferată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar - Arseni Bucureşti în”comă de gradul IV, traumatism cranio-facial, plăgi regiunea parietală şi zigomatică dreaptă, plagă regiunea subclaviculară dreaptă, şoc hipo-volemic”.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, modalitatea în care aceasta a fost săvârşită, urmările produse, în special suferinţele fizice la care a fost supusă victima până la deces, astfel cum rezultă din planşele fotografice executate în spital (filele 42-45 vol. II dos. urm. pen), coroborate cu atitudinea sa nesinceră şi oscilantă, Curtea a considerat pedeapsa aplicată ca nefiind just individualizată, impunându-se modificarea cuantumului acesteia, pentru a răspunde principiului proporţionalităţii dar şi exigenţelor de represiune, exemplaritate, reeducare şi prevenţie prevăzute de art. 52 C. pen.
Reţinând că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sunt cuprinse între 5 şi 15 ani închisoare, Curtea a apreciat că majorarea pedepsei la cuantumul de 10 ani închisoare reprezintă o proporţionalizare corectă a sancţiunii penale ce trebuie aplicată inculpatului I.N. pentru ca aceasta să-şi atingă scopurile sus-citate.
Împotriva acestei decizii inculpatul I.N. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, mai exact,casarea deciziei şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de prima instanţă (caz de casare prevăzut art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat dar şi în raport cu prevederile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (în redactarea anterioară Legii nr. 2/2013), hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale, în sarcina acestuia reţinându-se că în ziua 25 noiembrie 2011, ar fi exercitat lovituri repetate şi violente asupra victimei Ş.G. în încercarea de a întreţine cu aceasta un raport sexual, iar urmare agresiunilor care i-au produs un traumatism cranio-facial cu fracturi de neurocraniu şi viscerocraniu, leziuni traumatice cranio-faciale şi abdominale, victima a decedat la 30 noiembrie 2011.
Afirmaţia inculpatului I.N. din ultimul cuvânt în sensul că nu el este autorul faptei nu poate fi analizată de instanţa de recurs.
Potrivit actelor din dosar, inculpatul nu a exercitat calea de atac a apelului, situaţia în care sunt incidente prevederile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., în sensul că persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, numai dacă şi în măsura în care prin decizia pronunţată în apel a fost modificată - în defavoarea sa - soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare, adică în speţă, numai cu privire la cuantumul pedepsei stabilite în apel iar nu cu privire la starea de fapt, pe care instanţa de apel doar a confirmat-o „în termenii” în care fusese reţinută de instanţa de fond.
Cât priveşte cererea de reducere a pedepsei la cuantumul stabilit de instanţa de fond, urmează a se avea în vedere că potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni şi ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate fată de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput şi a săvârşit infracţiunea (prin lovituri repetate aplicate victimei în scopul de a întreţine raport sexual, cu atitudinea de nerecunoaştere a faptei, încercând să acrediteze ideea unor raporturi de duşmănie între numitul G.I. şi victimă, în scopul de a îngreuna ancheta şi a fi exclus din cercul suspecţilor, precum şi cu negarea rezultatului examenului poligraf, în sensul comportamentului simulat, pe care l-a explicat prin presiunile la care a fost supus de anchetatorii care l-ar fi bătut în arest, Înalta Curte constată că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect faţă de una din valorile sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viaţă al persoanei.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul inculpat, motivat şi de faptul că are probleme medicale, nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de instanţa de apel - 10 ani închisoare.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 16 din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 noiembrie 2011 la 29 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1847/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 1850/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
