ICCJ. Decizia nr. 1850/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1850/2013
Dosar nr. 10763/117/2012
Şedinţa publică din 29 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele ;
Prin sentinţa penală nr. 455 din 20 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 10763/117/2012 inculpatul M.E., a fost condamnat la:
- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicere a exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen. precum şi a art. 3201 C. proc. pen.;
în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 218 din 17 decembrie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pedeapsă pe care o va executa alături de pedeapsa de mai sus, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
- 4 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen., precum şi a art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare (deja menţionată mai sus ),pedeapsă pe care o va executa alături de pedeapsa de mai sus, rezultând pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat existenţa concursului real de infracţiuni, dispunându-se contopirea juridică a acestor pedepse, pentru ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 3 ani 6 luni închisoare şi 2 ani interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a ll-a şi art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 27 iulie 2012 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 294,3 grame cannabis şi 65,5 grame fragmente vegetale care aparţin genului cannabis, rămase în urma analizelor de laborator.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui cântar electronic de culoare neagră cu inscripţia „P.S.”, a 4 ventilatoare, 5 lămpi de iluminat cu 5 transformatoare şi cabluri, 4 dispozitive de iluminat cu 7 neoane, un termometru de culoare albă, o pompă de apă tip acvariu, de culoare neagră, cu inscripţia „A.”, 5 prelungitoare pentru curent electric şi 7 becuri economice.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească suma de 2.000 lei Cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul înregistrat în Dosar nr. 187D/P din 10 august 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul M.E., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) C. pen., şi deţinere de droguri de risc, fără drept pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., şi neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii: T.G., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); S.A.D., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept,pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) ; B.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut, în esenţă, în actul de sesizare a instanţei, că inculpatul M.E., în cursul anului 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a cultivat 42 de plante aparţinând genului cannabis de diferite dimensiuni, în scopul redistribuirii ulterioare, la locuinţa sa situată în municipiul Cluj-Napoca, str. Uliului, jud. Cluj, plante din care a rezultat cantitatea de 1,42 kg. cannabis şi 315,8 grame fragmente vegetale care aparţin genului cannabis, în stare verde; iar în stare uscată, 296,4 grame cannabis şi, respectiv, 67,3 grame fragmente vegetale care aparţin genului cannabis, şi a oferit, cu titlu gratuit, cannabis - substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă III la Legea nr. 143/2000 - numiţilor T.G., S.A.M.D. şi B.A., precum şi faptul că, în cursul anului 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut pentru propriul consum cannabis - substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.
În instanţă, la data de 06 noiembrie 2012, inculpatul a înţeles să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., adică recunoaşterea săvârşirii în totalitate a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nesolicitând alte probe.
În aceste condiţii, instanţa a încuviinţat cererea formulată şi judecat s-a efectuat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşterea şi a declarat că şi le însuşeşte, faptele fiind stabilite şi existând suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unor pedepse.
În acest sens sunt relevante mijloacele de probă administrate în cauză:
- procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului au fost descoperite bunurile descrise mai sus;
- rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 27 iulie 2012 şi nr. y din data de 27 iulie 2012, întocmite de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, din care rezultă că drogurile ridicate de la locuinţa inculpatului cântăreau în stare verde cantitatea de 1,42 kg. cannabis şi 315,8 grame fragmente vegetale care aparţin genului cannabis; iar în stare uscată 296,4 grame cannabis şi, respectiv, 67,3 grame fragmente vegetale care aparţin genului cannabis - cantitate care, potrivit practicii judiciare, nu poate fi considerată rezonabilă pentru propriul consum, aşa cum a susţinut inculpatul. în acest sens, în ceea ce priveşte cantitatea de droguri (rezultată după uscare), descoperită la locuinţa inculpatului, trebuie precizat faptul că aceasta echivalează cu cel puţin 1480 de jointuri, în sensul că în mod obişnuit dintr-un gram de canabis se confecţionează aproximativ 4 ţigări, fapt ce denotă cu certitudine că inculpatul nu avea cum să o consume singur, ci intenţiona să o distribuie. Mai mult, sub acest aspect sunt relevante depoziţiile testimoniale depuse la dosarul cauzei; - declaraţiile martorilor audiaţi, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul a cultivat şi oferit cannabis şi altor persoane.
Starea de fapt mai sus expusă a fost probată cu următoarele probe şi mijloace de probă: adresă de înaintare şi proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 1-2), ordonanţe de delegare (f.3-4, 64, 65, 129, 136, 146); cerere formulată de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca în data de 23 iulie 2012 privind autorizarea introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „P.A.” (f.5); ordonanţă de autorizare a investigatorului sub acoperire (f.6-8); proces-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire (f.9-10); ordonanţă de interceptare şi înregistrare audio video în mediul ambiental din data de 24 iulie 2012 (f 11 -12); planşe foto întocmite în urma punerii în executare a ordonanţei de interceptare şi înregistrare audio video în mediul ambiental (f. 13-16);
cererea D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj din data de-26 iulie 2012 privind solicitarea formulată în baza art. 912 alin. (3) C. proc. pen., având ca şi obiect confirmarea autorizării cu titlu provizoriu a ordonanţei de interceptare şi înregistrare audio video în mediul ambiental din data de 24 iulie 2012 (f.17-18); încheierea penală nr. 126/C/P din 26 iulie 2012 a Tribunalului Cluj, secţia penală privind confirmarea autorizării cu titlu provizoriu a ordonanţei de interceptare şi înregistrare audio video în mediul ambiental din data de 24 iulie 2012 (f. 19-21); proces-verbal de investigaţii şi de identificare a inculpatului (f. 22, 109); copia rechizitoriului nr. 72/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T - Biroului Teritorial Cluj din data de 04 februarie 2008 (f. 26-57); copia adresei către Administraţia Financiară a Municipiului Cluj-Napoca (f.58); rezoluţia procurorului privind autorizarea efectuării percheziţiei auto (f. 66); rezoluţia de începere a urmăririi penale (f. 23-25); ordonanţe de extindere a cercetărilor şi începerea urmăririi penale (f. 111-113,); mandat de aducere cu însoţitor şi proces-verbal de aducere la îndeplinire a cestuia (f. 107-108); fişa de cazier (f. 110); proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii (f. 114 -115); declaraţiile inculpatului M.E. (f. 116-122); ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 27 iulie 2012 (f. 124-125); ordonanţa de reţinere nr. 21 din 27 iulie 2012 (f. 126-127); mandatul de arestare preventivă nr. 40/2012 a Tribunalului Cluj, secţia penală (f. 128); cererea D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj formulată în baza art. 100 şi următoarele C. proc. pen., privind autorizarea efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului (f. 59-61); încheierea penală nr. 125/C/P din 26 iulie 2012 a Tribunalului Cluj privind efectuarea unei percheziţii domiciliare (f. 62 -63); autorizaţia de percheziţie domiciliară nr. 92 din 26 iulie 2012 a Tribunalului Cluj, secţia penală, (f. 67); procesul-verbal privind efectuarea percheziţiei domiciliare şi planşă foto anexă (f. 70-73, 76 -79); declaraţiile martorilor asistenţi B.Ş. (f. 75) şi C.E. (f. 74), S.F.(f. 149), D.C. (f. 150); rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 30 iulie 2012 şi nr. y din 30 iulie 2012 întocmite de B.C.C.O Cluj - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor (f. 82-92, 95 - 106); declaraţiile numiţilor T.G. (f. 130), K.Z. (f. 131), S.A.D. (f. 132-133), B.A. (fi 34), B.C.Ş. (f. 135), P.M.C. (f 140), B.I.M. (f.137), G.L.L. (f. 138), F.A. (f. 139); cererea D.I.I.C.O.T., serviciul teritorial Cluj formulată în baza art. 56 următoarele din Legea nr. 161/2003 privind autorizarea efectuării percheziţiei mediu informatic asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpat (f. 141-142); încheierea penală nr. 127/C/P/30 iulie 2012 a Tribunalului Cluj privind efectuarea unei percheziţii în mediul informatic (f. 143 -144); autorizaţia de percheziţie în mediu informatic nr. 93 din 30 iulie 2012 a Tribunalului Cluj, secţia penală (f. 145); procesul-verbal privind efectuarea percheziţiei în mediul informatic (f. 147-148); CD conţinând raport en case (f. 152); procese-verbale de consemnare a discuţiilor purtate de inculpat prin intermediul ID-ului de yahoo messenger (f. 153-214); cererea D.I.I.COT - Serviciul Teritorial Cluj formulată în baza art. 1491 şi următoarele C. proc. pen., privind luarea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive (f. 215-220); copia minutei încheierii penală nr. 90/ C din 27 iulie 2012 a Tribunalului Cluj, secţia penală, privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat; minuta încheierii penale nr. 1100/R/2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori (f.222); ordonanţă de extindere a cercetărilor şi începerea urmăririi penale (f. 223-224); proces-verbal de prezentarea materialului de urmărire penală (f.225).
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului M.E. care, în cursul anului 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a cultivat 42 de plante aparţinând genului cannabis de diferite dimensiuni, în scopul redistribuirii ulterioare, la locuinţa sa situată în municipiul Cluj-Napoca, str. Uliului, jud. Cluj - plante din care a rezultat cantitatea de 1,42 kg. cannabis şi 315,8 grame fragmente vegetale care aparţin genului cannabis, în stare verde; iar în stare uscată 296,4 grame cannabis şi respectiv 67,3 grame fragmente vegetale care aparţin genului cannabis, şi a oferit cu titlu gratuit cannabis - substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă III la Legea nr. 143/2000, numiţilor T.G., S.A.M.D. şi B.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fie de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat M.E., care, în cursul anului 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut pentru propriul consum cannabis - substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Deoarece faptele au fost comise înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, în cauză îşi găsesc incidenţa prev. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 218 din 17 decembrie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pe un termen de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare neîmplinit până la data comiterii prezentei infracţiuni, în cauză s-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva mare postcondamnatorie.
Procedând la individualizarea pedepselor, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de prev. art. 3201 al.7 C. proc. pen. Astfel, au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime, gradul de pericol social concret al faptelor comise, care este unul ridicat avându-se în vedere valoarea socială ocrotită de legea penală şi lezată prin acţiunile antisociale ale inculpatului, împrejurările concrete de săvârşire a faptelor respective şi nu în ultimul rând, persoana acestuia, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, dar care a colaborat cu organele judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, inculpatul M.E., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2013, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate, condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, la pedeapsa închisorii într-un cuantum diminuat şi înlăturarea dispoziţiei privind confiscarea cântarului electronic şi a pompei de apă tip acvariu.
S-a considerat că individualizarea pedepsei aplicate inculpatului nu s-a realizat prin prisma tuturor elementelor care au vizat modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările în care au fost comise faptele şi urmarea produsă, raportat la atitudinea de recunoaştere a faptelor de către inculpat.
S-a apreciat că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului nu a fost luată în considerare conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea faptei, conduită care nu se rezumă doar la lipsa antecedenţelor penale, ci este reflectată în atitudinea conştiincioasă faţă de muncă şi conduita perfectă în familie şi societate aspect sub care s-a arătat că în cursul anului 2009, inculpatul şi-a deschis propria societate comercială care activează şi în prezent; totodată, a considerat că la individualizarea pedepsei prima instanţă nu a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.; în fina, a susţinut că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul ar fi folosit cântarul sau pompa de apă la săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri, fără drept, pentru consum propriu, astfel că greşit s-a dispus confiscarea acestora.
Prin decizia penală nr. 17/ A din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.E.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv, începând cu data de 27 iulie 2012 şi până în prezent.
Inculpatul a fost obligat la pata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului justiţiei.
Pentru a pronunţa acesta decizie, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, susţinută de probele administrate în cursul urmăririi penale, şi a efectuat o corectă individualizare a pedepselor, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor comise şi de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum este acesta definit de ari.52 C. pen.
Individualizarea pedepsei are ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.
În această manieră, sancţiunea justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială
Analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) este obligatorie şi trebuie făcută cumulativ, iar instanţa de fond s-a conformat acestor cerinţe.
Primele două criterii - dispoziţiile părţii generale ale Codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia - vizează legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară, iar celelalte criterii şi anume gravitatea faptei săvârşite, persoana făptuitorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală vizează temeinicia acestor operaţiuni, toate aceste criterii având ca scop aplicarea unor pedepse juste, echitabile, atât pentru inculpat, cât şi pentru societate.
Analiza ultimelor trei criterii generale amintite trebuie efectuată, de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiţionează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau, dimpotrivă, celor care caracterizează fapta săvârşită.
Gradul de pericol social al faptei săvârşite trebuie analizat în mod deosebit, dar nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar instanţa de fond a reflectat această analiză în considerentele hotărârii judecătoreşti pronunţate.
S-a reţinut că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor comise şi la perseverenţa infracţională a inculpatului. Recunoaşterea comiterii faptelor de către inculpatul apelant a primit relevanţă prin orientarea pedepselor înspre minimul special prevăzut de lege, în condiţiile în care aceste fapte sunt sancţionate cu închisoarea de la 3 la 15 ani (infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000) şi de la 6 luni la 2 ani sau amenda (infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 161/2003), limite care au fost reduse cu o treime ca efect al aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen., noile limite fiind de la 2 la 10 ani închisoare, pentru trafic de droguri de risc, respectiv de la 4 luni la 1 an şi 4 luni închisoare pentru deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.
Nu poate fi omis nici faptul că inculpatul M.E. a mai fost cercetat de către D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Cluj, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind sancţionat cu amenda administrativă în cuantum de 350 lei (f.26-57 dosar u.p.)
Cu toate că s-a susţinut că inculpatul şi-a deschis propria firmă în anul 2009 şi desfăşoară activităţi licite, la dosarul cauzei nu au fost depuse acte care să dovedească aceste aspecte.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de înlăturare a dispoziţiei de confiscare a cântarului şi a pompei de apă, se constată că din probele administrate a reieşit că acestea au fost folosite la activitatea de cultivare a drogurilor şi ca urmare la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, astfel că nu se poate da curs solicitării acestuia, confiscarea obiectelor menţionate fiind dispusă în mod legal.
Împotriva acestei decizii inculpatul M.E. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând o reindividualizare a pedepsei rezultante în sensul reducerii acesteia, prin acordarea de circumstanţe atenuante (caz de casare prevăzut art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat, cu înscrisurile depuse, dar şi m raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., (în redactarea anterioară Legii nr. 2/2013) hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale; sub acest aspect instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă şi maximă - ale pedepsei.
Este incontestabil că decizia inculpatului de recunoaştere a faptei şi solicitarea de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea ca instanţa, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv persoana şi conduita inculpatului atât înainte cât şi în cursul procesului penal, să reţină şi circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanţe atenuante judiciare, instanţa având însă posibilitatea, şi nu obligaţia, să decidă, în raport de toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reţinute în favoarea inculpatului şi să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Recunoaşterea unor date sau împrejurări ale realităţii ca fiind circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate fată de ceilalţi membri ai societăţii.
Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele şi lucrările de la dosar, înalta Curte constată că instanţa de fond, confirmată de cea de apel, au făcut o corectă aplicarea la speţă a criteriilor de individualizare a sancţiunii penale, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia - cunoscut cu antecedente penale ( care caracterizează starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.), cu o conduită procesuală pozitivă, de recunoaştere şi de aplicare a prevederilor art. 3201 C. proc. pen. .
În mod corect instanţa de fond a reţinut că infracţiunile comise de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancţionarea acestora, cât şi din modul de concepere şi punere în operă a planului infracţional, din împrejurările concrete de săvârşire a faptelor, în raport de pericolul social concret al faptelor săvârşite de inculpat şi de consecinţele acestora, s-a apreciat că instanţa de fond a respectat principiul proporţionalităţii între faptă şi pedeapsă.
Totodată, Înalta Curte, examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu a constatat existenţa vreunui caz din cele prevăzute la alin. 1, care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
Faţă de considerentele ce precedă, în baza art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, urmează a fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 iulie 2012 la 29 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1848/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1940/2013. Penal → |
|---|
