ICCJ. Decizia nr. 1852/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1852/2013
Dosar nr. 8917/63/2012
Şedinţa publică din 29 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 306 din 18 iulie 2012 a Tribunalului Dolj, secţia penală, inculpatul D.D. a fost condamnat la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale, aceasta din urmă constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de poliţist.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile disp. art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în ultima săptămână a fiecărei luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, de la 11 mai 2012 la 12 mai 2012, şi arestării preventive, de la 14 mai 2012 la 13 iunie 2012.
A fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj inculpatul D.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. la 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că, la 08 martie 2012, denunţătorul S.D.S. a sesizat organele judiciare cu faptul că, în luna ianuarie 2012, inculpatul D.D. - agent de poliţie judiciară de la Secţia de Poliţie Rurală Poiana Mare - i-a pretins bani pentru a interveni pe lângă procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat în vederea obţinerii unei soluţii favorabile denunţătorului, în dosarul penal în care acesta era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire şi alte violenţe şi ameninţare.
Cu ocazia audierii sale la parchet, denunţătorul a precizat că este cercetat într-un dosar penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate. A susţinut că, din cunoştinţele pe care le are de la cetăţeni din comuna Ghidici, inculpatul obişnuia să pretindă bani de la persoanele cercetate în diverse dosare penale, promiţându-le acestora că va interveni pe lângă procurori sau judecători în scopul obţinerii unor soluţii favorabile. De asemenea, denunţătorul a mai arătat că inculpatul obişnuieşte să pretindă bani de la diverse persoane interesate de obţinerea unor hotărâri judecătoreşti care să consfinţească dreptul de proprietate asupra unor terenuri, invocând influenţa sa pe lângă judecători din cadrul Judecătoriei Calafat, în scopul obţinerii acestor hotărâri.
La data de 07 mai 2012 s-a solicitat Tribunalului Dolj autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice ale inculpatului, precum şi interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către acesta, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08 mai 2012.
Prin încheierea cu nr. 52 din 07 mai 2012,dată în Dosarul cu nr. 52/P/2012, Tribunalul Dolj a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental de către inculpat pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08 mai 2012, orele 08,00 şi până la 07 iunie 2012, orele 08,00.
La data de 08 mai 2012, denunţătorul l-a sunat pe inculpat şi i-a cerut să se întâlnească în vederea discutării unor aspecte legate de dosarul penal în care denunţătorul era cercetat.
La 09 mai 2012, în jurul orelor 1200 denunţătorul S.D. l-a întâlnit pe inculpatul D.D. pe raza localităţii Ciupercenii Noi, cei doi purtând o discuţie în autoturismul denunţătorului. Cu această ocazie, denunţătorul i-a comunicat inculpatului că nu ştie ce se întâmplă cu dosarul în care este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de violenţă, deşi el s-a împăcat cu persoanele pe care le agresase. Inculpatul i-a comunicat denunţătorului că dosarul a fost instrumentat de un coleg de al său şi a ajuns deja la parchet în vederea adoptării soluţiei de către procuror. De asemenea, inculpatul i-a mai comunicat că deja a discutat cu procurorul despre acest dosar şi că lucrurile se vor rezolva într-un mod favorabil pentru denunţător.
Inculpatul i-a mai comunicat denunţătorului că, pentru a fi rezolvat în mod favorabil dosarul, va trebui să-i dea procurorului o sumă de bani, pretinzându-i în acest scop suma de 200 euro. Pentru această sumă, inculpatul i-a promis denunţătorului că va obţine o soluţie de neîncepere a urmăririi penale sau cel mult o amendă cu caracter administrativ.
La 11 mai 2012, în jurul orelor 0750, denunţătorul l-a sunat din nou pe inculpat, solicitându-i să se întâlnească pentru rezolvarea problemei discutate în data de 09 mai 2012. Denunţătorului i-a fost înmânată suma de 300 euro, formată din 6 bancnote a 50 euro, tratate criminalistic potrivit procesului verbal de la data de 11 mai 2012. Inculpatul s-a întâlnit în jurul orelor 0830 cu denunţătorul, pe strada Tudor Vladimirescu din municipiul Calafat. Cei doi au purtat o discuţie de aproximativ 10 minute în autoturismul denunţătorului, la finalul discuţiei denunţătorul înmânând inculpatului suma de 200 euro pentru a obţine soluţia favorabilă în dosar. Inculpatul i-a garantat din nou denunţătorului că va obţine o soluţie favorabilă la parchet şi că această soluţie i se va comunica acasă prin poştă, însă i-a cerut să nu forţeze obţinerea rapidă a acestei soluţii pentru a „nu bătea la ochi”; „nu, nu, ţi-am spus. Nici presat, că mi-a zis omul: Bă, zice, să nu-mi ceară, a venit dosarul, şi într-o săptămână eu să îl rezolv, pentru că vede doamna (prim) şi bate la ochi, bă ce interes are acesta de făcu, repede aici? Zice: lasă eu îmi fac dosarul în termen cum este, da îl fac aşa cum trebuie”.
După ce a ieşit din autoturismul denunţătorului, inculpatul a fost reţinut de către echipa operativă, cu ocazia percheziţiei corporale fiind găsită asupra sa suma de 200 euro pe care o primise de la denunţător.
Cu ocazia audierii sale la parchet, inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii, pe parcursul anchetei având o atitudine sinceră, cooperantă.
Prin încheierea nr. 131 din 14 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8610/63/2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Pe parcursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele probe: denunţul şi declaraţia denunţătorului S.D., interceptările efectuate în mediul ambiental, procese verbale de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpat cu denunţătorul în datele de 09 mai 2012 şi 11 mai 2012, proces verbal de surprindere în flagrant, declaraţia inculpatului.
Premergător începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul D.D. a solicitat instanţei la termenul de judecată din 18 iulie 2012 să facă aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., declarând că recunoaşte starea de fapt expusă în rechizitoriu, şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând probele aflate la dosarul de urmărire penală, tribunalul a reţinut că starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanţei este corectă şi dovedită cu probele administrate în cauză.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Faţă de aceste considerente, instanţa a procedat la individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul D.D. pentru infracţiunea săvârşită, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În cauză, ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, dar şi de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, că are în întreţinere un copii, tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a, teza ll-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a apreciat, având în vedere cauza S. şi P. contra României, că pentru a se interzice, cu titlu de pedeapsă accesorie, anumite drepturi prevăzute de lege, trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi atât în ce priveşte exercitarea drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cât şi în ce priveşte dreptul prevăzut sub lit. c) a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) aceasta din urmă constând, în concret în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de poliţist. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.
În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa a apreciat că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a fost interzis şi exerciţiul acestui drept.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului D.D., tribunalul a apreciat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii şi, ţinând seama de faptul că acesta nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, că a recunoscut comiterea faptei, având o atitudine sinceră şi cooperantă, că înainte de comiterea faptei a avut o bună conduită în familie şi societate, că are în întreţinere un copil minor, că a stat în arest preventiv 1 lună de zile, conştientizând gravitatea faptei comise, a conchis că pronunţarea condamnării constituie - prin ea însăşi - un avertisment pentru aceasta, iar scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.D., solicitând admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, pe fond, reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen. şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv, aplicarea art. 81 C. pen.
În susţinerea apelului, a arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine sinceră şi cooperantă după săvârşirea faptei, a avut o conduită bună în familie şi societate înainte de săvârşirea faptei şi are un copil minor, fiind singurul întreţinător al familiei.
Prin decizia penală nr. 2 din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.D., împotriva sentinţei penale nr. 306 din 18 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 8917/63/2012
Apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei a reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatul, la data comiterii faptei,a/ea calitatea de agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Poiana Mare şi că, potrivit declaraţiei denunţătorului, acesta era cunoscut în localitate pentru acţiunile sale repetate de pretindere şi primire a unor sume de bani de la diverse persoane, care erau cercetate sau judecate pentru săvârşirea unor infracţiuni,sub pretextul că intervine pe lângă magistraţii procurori sau judecători desemnaţi să le soluţioneze pentru a obţine soluţii favorabile acestora (fila 53 dosar u.p.).
Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o justă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ceea ce priveşte cuantumul atât pedepsei aplicate (3 ani), cât şi modalitatea de executare stabilită (art. 861 C. pen.).
Referitor la conduita inculpatului anterior săvârşirii faptei, concretizată în lipsa antecedentelor penale, instanţa a apreciat că această împrejurare constituie starea de normalitate a unui individ şi că în contextul faptei comise, nu i se poate atribui caracter atenuant. (în acest sens, Decizia nr. 1015 din 16 februarie 2006 a Î.C.C.J.).
Pe de altă parte, Curtea constată că, deşi inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, această împrejurare nu poate constitui circumstanţă atenuantă, în sensul art. 74 lit. c) C. pen., întrucât această dispoziţie legală, ar fi contrară dispoziţiilor deciziei nr. 754 din 15 martie 2012 a Î.C.C.J., potrivit căreia reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., permite aplicarea doar altor circumstanţe atenuante decât cea prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. S-a avut în vedere cuantumul sumei pretinse şi primite de către inculpat (200 euro), dar şi împrejurarea că acesta avea calitatea de agent de poliţie, desemnat ca organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, calitate care, în opinia instanţei, îl obliga pe cel care o deţinea să manifeste un comportament exemplar, în concordanţă cu normele de convieţuire socială şi, în consecinţă, instanţa a apreciat că în cauză nu se impune nici reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., dispoziţii care permit instanţelor de judecată să atribuie caracter atenuant unor împrejurări care ţin în special de statutul socio-profesional a! inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul D.D. a declarat, în termen legal, recursul de faţă solicitând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, din suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 861 C. pen., în suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 C. pen. (caz de casare prevăzut art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat şi cu înscrisurile depuse la dosar, dar şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege (în redactarea anterioară a Legii nr. 2/20013).
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale; sub acest aspect instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea atât a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă şi maximă - ale pedepsei, stabilind o pedeapsă de 3 ani închisoare, dar şi cu privire la modalitatea de executare - suspendarea sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
La alegerea modalităţii de executare instanţa de fond a avut în vedere persoana condamnatului, care, la data comiterii faptei, avea calitatea de agent de poliţie, comportamentul acestuia - înainte de comiterea faptei a avut o bună conduită în familie şi societate, are în întreţinere un copil minor - şi împrejurarea că pronunţarea condamnării constituie - prin ea însăşi - un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, el nu va mai săvârşi alte infracţiuni, conştientizând gravitatea faptei comise.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că o reindividualizare a pedepsei - sub aspectul solicitat de inculpatul recurent îndeosebi şi datorită stării sale de sănătate (găsit neîntemeiat de instanţa de apel) - nu poate intra în discuţie, avându-se în vedere, mai ales gradul ridicat de pericol social al faptei, evidenţiat de modul şi de circumstanţele în care inculpatul a conceput - o şi săvârşit-o, datele ce caracterizează persoana sa, finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi realizată, după cum judicios au apreciat instanţa de fond şi cea de apel, numai prin suspendarea executării sub supraveghere a sancţiunii penale, în cuantumul stabilit.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul D.D. să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 2 din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1853/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1678/2013. Penal → |
|---|
