ICCJ. Decizia nr. 287/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 287/2013
Dosar nr. 190/1/2013
Şedinţa publică din 18 martie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 ianuarie 2013, petiţionarul I.I. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1057/57/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia, susţinând că:
- împotriva judecătorilor şi procurorilor din cadrul Curţii de Apel Alba lulia există mai multe plângeri pe rol, motivat ds faptul că, de aproximativ cinci ani, aceştia îl favorizează pe avocatul C.I.S. - decanul Baroului Hunedoara, faţă de care nu au luat nicio măsură, deşi a comis mai multe fapte penale în legătură cu reprezentarea fostei soţii a petiţionarului în diverse procese civile;
- judecătorii şi procurorii din cadrul Curţii de Apel Alba lulia sunt incompatibili, având obligaţia să se abţină de la soluţionarea cauzelor în care petiţionarul este parte;
- i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
- intimatul C.I.S. a lansat ameninţări la adresa sa, sugerându-i că are relaţii şi poate influenţa toate soluţiile ce se vor adopta în cauzele în care acesta este parte;
- nu a avut succes în niciunul dintre demersurile procesuale întreprinse în faţa Curţii de Apel Alba lulia.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Curţii de Apel Alba lulia a fost înregistrat Dosarul nr. 1057/57/2012, având ca obiect plângerea formulată de petiţionarul I.I., în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul penal nr. 691/P/2011.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative - Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că acesta a fost soluţionat prin sentinţa penală nr. 4 din 15 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia.
Se mai reţine că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că petiţionarul este autorul unui număr foarte mare de plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., ce vizează rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul C.I.S., plângerile penale îndreptate împotriva acestei persoane devenind o constantă în comportamentul petiţionarului.
Cu privire la primul motiv de strămutare, se arată că plângerile penale îndreptate de petiţionar împotriva judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Alba lulia şi procurorilor Parchetului de pe lângă această instanţă nu sunt în măsură să influenţeze soluţiile în dosarele în care acesta este parte.
Referitor la conduita magistraţilor care nu s-au abţinut în dosarele în care petiţionarul este parte, se arată că verificările efectuate relevă faptul că, în cauzele respective, nu existau motive care să justifice abţinerea, iar cererile de recuzare au fost respinse.
Pe de altă parte, nici susţinerile petiţionarului privitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil nu au fost apreciate ca fiind întemeiate, în cauză fiind respectate toate garanţiile procesuale impuse de art. 6 din Convenţia pentru apărarea dreptuilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Se mai arată că petiţionarul a fost legal citat, dându-i-se posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a depune la dosar toate actele necesare în susţinerea plângerii, însă acesta a ales să nu se prezinte la niciun termen de judecată, ci numai să depună la dosar un set de înscrisuri. Totodată, se reţine că respingerea plângerilor formulate de petiţionar în temeiul art. 2781 C. proc. pen. nu echivalează automat cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate, nu au putut fi desprinse date concrete care să confirme susţinerile petiţionarului privitoare la ameninţările pe care intimatul C.I.S. i le-ar fi adresat.
Având în vedere că susţinerile petiţioanrului nu sunt confirmate de date concrete şi că derularea procedurilor judiciare nu crează suspiciuni rezonabile cu privire la obiectivitatea instanţei de judecată, s-a opinat în sensul respingerii cererii de strămutare.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarul I.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1057/57/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 424/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
