ICCJ. Decizia nr. 605/2013. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 605/2013
Dosar nr. 22120/3/2012
Şedinţa publică din 19 februarie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia, a Il-a Penală, constată următoarele:
- s-a dispus, între altele, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 153/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului M.M. la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 06 octombrie 2011 la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon mobil.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, pe baza probatoriilor administrate, care s-au coroborat cu declaraţiile de recunoaştere în totalitate ale inculpatului, acesta solicitând aplicarea prevederilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., că faptele sale, constând în aceea că în luna septembrie 2011, s-a alăturat grupului infracţional organizat, compus din inculpaţii G.O.M., P.V.C., N.G.M., M.V.M. şi C.A.C., care s-a deplasat în Olanda pentru a procura o cantitate importantă de cannabis (3334,5 grame) şi a introdus-o apoi în România, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că pentru desfăşurarea activităţii infracţionale a grupului, inculpatul M.M. a pus la dispoziţie autoturismul, cu care inculpaţii G., P. şi N. au plecat la 30 septembrie 2011 din România, deplasându-se în Olanda.
La revenirea în ţară, organele de poliţie, care le urmăreau activitatea infracţională, au oprit autoturismul în localitatea Lipova, la data de 04 octombrie 2011, găsind ascunsă, într-o roată de rezervă, cantitatea de 3334, 5 grame canabis.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.M., susţinând, în esenţă, că a avut o contribuţie minimă la comiterea faptelor, că instanţa de fond a reţinut atitudinea sa de sinceritate pe parcursul cercetărilor, că este pensionat medical, suferind o intervenţie chirurgicală majoră, fiind necesară o alta.
A mai arătat că a cooperat cu organele de urmărire penală, formulând un denunţ împotriva mai multor persoane implicate în traficul ilicit de droguri.
Prin decizia penală nr. 297/A din 17 octombrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală a admis apelul declarat de inculpatul M.M., a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 320 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 383 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, de la 06 octombrie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului M.M.
Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, au rămas în sarcina statului.
Verificând sentinţa atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept existente, în virtutea caracterului a constatat că apelul declarat de inculpat este întemeiat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului.
Pe parcursul soluţionării apelului, Curtea a primit, prin două adrese succesive, din 2, respectiv 8 octombrie 2012, de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, confirmarea că la 29 august 2012 inculpatul a formulat denunţ împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de droguri, iar prin ordonanţa din 03 octombrie 2012 una dintre acestea a fost pusă sub învinuire.
Curtea a reţinut că instanţa de fond a făcut o analiză corectă a materialului probator administrat, stabilind situaţia de fapt corespunzătoare adevărului şi dând activităţii infracţionale a inculpatului încadrarea juridică legală.
În ceea ce priveşte individualizarea răspunderii penale, s-a constatat că la judecata în primă instanţă nu au fost întrutotul respectate criteriile instituite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind avute în vedere acele circumstanţe reale şi personale ce operează în favoarea inculpatului apelant.
Astfel, instanţa de fond a constatat incidenţa prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi i-a aplicat inculpatului, pentru cea mai gravă dintre fapte, cea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1543/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pedeapsa minimă prevăzută de lege, această sancţiune fiind de altfel executabilă conform prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Or, examinând prevederile art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., Curtea a apreciat că aceste texte legale sunt incidente, în contextul art. 80 C. pen.
A constatat contribuţia concretă a inculpatului apelant la săvârşirea faptelor, starea precară a sănătăţii sale, dar mai ales denunţul făcut împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de droguri care s-a soldat cu punerea sub învinuire a unei persoane, considerând că acestea sunt împrejurări care atestă că atingerea scopurilor educative şi preventive prevăzute de art. 52 C. pen. poate fi realizată şi prin aplicarea unor pedepsei mai puţin severe, cu executare însă tot în stare de deţinere.
În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 345 C. proc. pen., Curtea a admis apelul formulat de către inculpatul M.M.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul M.M., invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. În motivarea recursului, cu referire la individualizarea pedepsei aplicate, inculpatul a arătat că deşi instanţa de apei ar fi trebuit sa reţină şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în raport de formularea de către inculpat a denunţului aflat la fila nr. 41-42 din dosarul instanţei de apel, materializat prin începerea urmăririi penale, instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor textului de lege menţionat şi nu a redus limitele pedepsei în mod corespunzător.
A apreciat că reducerea limitelor de pedeapsă ar fi trebuit să opereze succesiv, mai întâi în baza textului art. 19 din Legea nr. 682/2002, apoi în baza dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca, doar ulterior reducerii limitelor de pedeapsă să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere circumstanţele atenuante reţinute şi să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. c) C. pen.
Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen., invocate de către inculpatul M.M., cât şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul declarat de către inculpat fiind nefondat.
Contrar criticii invocate de către recurentul inculpat, se constată că instanţa de apel a examinat susţinerea acestuia referitoare la formularea unui denunţ împotriva mai multor persoane implicate în traficul ilicit de droguri.
Verificând această susţinere, înalta Curte reţine că prima instanţă de control judiciar a primit de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti - confirmarea că, la data de 29 august 2012, recurentul inculpat a formulat denunţ împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de droguri, aspect care reiese din două adrese succesive, din data de 2 şi respectiv 8 octombrie 2012, menţionându-se şi că prin ordonanţa din data 03 octombrie 2012 una dintre aceste persoane a fost pusă sub învinuire.
Împrejurările în care devin incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2000 au fost confirmate în cursul judecării recursului prin adresa din data de 05 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, depusă la dosarul cauzei de către inculpat, în care se arată că în dosarul nr. 2595/D/P/2012, ce are ca obiect denunţul inculpatului M.M., una din persoanele denunţate a fost pusă sub inculpare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind cercetată în stare de arest preventiv. Se mai menţionează că prin rechizitoriul nr. 2595/D/P/2012 din 29 octombrie 2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei denunţate de către inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În dezacord cu susţinerea recurentului inculpat, înalta Curte constată că împrejurările referitoare la formularea de către inculpat a unui denunţ, care a produs consecinţa trimiterii în judecată a uneia din persoanele denunţate, au fost examinate corespunzător de către instanţa de apel, aşa cum rezultă din considerentele deciziei pronunţate de această instanţă, care menţionează „contribuţia concreta a inculpatului apelant ta săvârşirea /aptelor, starea precară a sănătăţii, dar mai ales denunţul făcut împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de droguri, care, cel puţin pentru una dintre ele până la acest moment, s-a soldat cu punerea sub învinuire, sunt împrejurări care atestă că atingerea scopurilor educative şi preventive prevăzute de art. 52 C. pen. poate fi realizată şi prin aplicarea unor pedepsei mai puţin severe, cu executare însă tot în stare de deţinere."
Cu toate că în dispozitivul deciziei recurate nu se menţionează expres reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2000, acestea, aşa cum s-a arătat anterior, au fost avute în vedere de către instanţa de apel, făcându-se aplicarea lor, aspect ce rezultă din cuantumul semnificativ redus al pedepselor aplicate de această instanţă recurentului inculpat M.M., pedeapsa principală fiind diminuată de la 6 ani şi 8 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În consecinţă, în mod temeinic şi legal a procedat instanţa de apel la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, această pedeapsă fiind justă şi corespunzând atât gravităţii delictului săvârşit şi gradului de pericol social concret prezentat de către recurentului inculpat, dar şi exigenţelor dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2000 şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen., satisfăcând concomitent şi finalitatea urmărită potrivit prevederilor art. 52 C. pen.
Pată de aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. şi nici un alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală.
Totodată, în temeiul art. 385 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2011 la 19 februarie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2011 la 19 februarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 604/2013. Penal → |
|---|
