ICCJ. Decizia nr. 781/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 781/2013
Dosar nr. 5460/103/2010
Şedinţa publică din 4 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 9 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5460/103/2010 s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatului T.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 86¹ C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.
În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. au fost stabilite în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, la datele fixate de către această instituţie
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv contractele de credit nr. X1 din 16 august 2007, X2 din 16 august 2007, X3 din 17 august 2007, X4 din 18 decembrie 2007, X5 din 18 decembrie 2007, X6 din 28 decembrie 2007 şi X7 din 28 decembrie 2007 şi poliţele de asigurare G.R.A. SA.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că inculpatul T.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi fals constând în aceea că în perioada 2008-2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare mai multe părţi vătămate, intrând în posesia creditelor pe care acestea le-a făcut la diferite instituţii bancare.
Activitatea infracţională s-a desfăşurat după cum urmează:
1. C.E., (pensionară) a declarat că la rugămintea lui M.E. a acceptat să încheie contracte de împrumut cu C.A.R.E. Moldova, Banca C., C.A.R.D., R. Credit şi C.A. Bank.
Înainte de a merge la aceste instituţii, M.E. i-a cerut cartea de identitate şi un cupon de pensii, apoi venea împreună cu fiul ei T.V. şi se deplasau toţi la bănci, unde i se spunea să semneze actele încheiate, însă nu le citea, neştiind astfel ce conţin acestea. Banii erau luaţi de către cei doi, împreună cu actele de împrumut emise de bancă.
Partea vătămată a mai arătat că, în contractul încheiat cu C.A.R.E. Moldova este trecut ca girant B.I., persoană pe care nu o cunoaşte şi nici nu a văzut-o vreodată.
Deoarece T.V. nu a mai achitat ratele, C.E. a fost nevoită să plătească la bănci, în urma somaţiilor primite. Aceasta a achitat, în urma somaţiilor şi reţineri pe cuponul de pensie, până în luna iulie 2010, suma de 11.434 RON.
Ulterior i s-a adus la cunoştinţă că trebuie să achite un împrumut la C.A.R. Pensionari şi că este şi garant la un alt contract cu C.A.R. Pensionari Militari (titular T.V.), contracte despre care declară că nu are cunoştinţă (contract de împrumut nr. X5 din 18 decembrie 2007 şi contractul nr. X7 din 28 decembrie 2007).
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafică din 10 iunie 2009 a rezultat că aceste contracte au fost semnate de către T.V. (contracte pentru suma de 5.000 RON plus 5.000 RON).
2. B.E. a declarat că o cunoaşte pe M.E. de mai bine de 10 ani deoarece a lucrat împreună la spital şi la solicitarea acesteia şi a fiului ei T.V. a încheiat mai multe contracte cu instituţii financiar bancare din Piatra Neamţ, unele pe numele ei, altele în care a avut calitate de garant, respectiv: R. Credit Piatra Neamţ, C.A.R.D., C.A.R.E. Moldova, C.E.C., P. Bank, R. Bank, Banca C.R., pentru sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 RON. Banii, ulterior erau luaţi de către T.V. şi mama sa, la care rămâneau şi actele emise de către bancă, respectiv contractele şi desfăşurătoarele de plată.
T.V. nu a mai achitat ratele la bănci, iar partea vătămată a achitat, în urma somaţiilor şi reţinerilor pe statele de plată suma de 10.980 RON (până în iulie 2010).
Din contractele încheiate cu P. Bank (7.000 RON) şi cu R. Bank (7.000 RON), partea vătămată a luat jumătate din sumă, iar cealaltă sumă i-a dat-o lui T.V.
Ulterior i s-a adus la cunoştinţă despre contracte de credit cu C.A.R. Pensionari Militari, unde este trecută ca garant, însă arată că nu cunoaşte nimic cu privire la aceste contracte. S-a constatat ulterior că semnăturile din contracte aparţin lui T.V. (contract nr. X1 din 16 august 2007, 5.000 RON şi X7 din 28 decembrie 2007, 5.000 RON).
În scopul de a o amăgi pe B.E. şi de a-i întări convingerea că-i va achita ratele la bănci, conform înţelegerii avute, T.V. a încheiat cu aceasta un contract de împrumut autentificat prin notariat.
3. G.I.M. a arătat că îi cunoaşte pe învinuiţi din anul 2006 şi la rugămintea acestora a semnat un contract de împrumut în calitate de garant la C.A.R.D., pentru suma de 8.700 RON (titular M.E.).
Partea vătămată a arătat că nu cunoaşte cine este această persoană. Ea a fost rugată de către M.E. să o ajute şi ştia că acest contract este pe numele acesteia, nu pe numele M.E. Suma de bani a fost luată de către învinuiţi.
G.I.M. a achitat în urma somaţiilor şi reţinerilor pe statele de plată suma de 3.300 RON.
4. N.M. (pensionară) a mers împreună cu M.E. şi T.V. la C.A.R.E. Moldova şi Banca C., de unde a luat la rugămintea acestora credite de nevoi personale, pe numele ei, apoi pentru alte trei credite a fost de acord să fie garant.
Partea vătămată a arătat că de fiecare dată venea la domiciliul ei T.V., care-i cerea cartea de identitate şi un cupon de pensie, apoi mergeau împreună la bănci, unde ea semna documentele încheiate, fără însă a le citi.
T.V. lua sumele de bani şi o asigura că el va achita ratele, conform înţelegerii. Acesta însă nu a mai achitat ratele, iar N.M. a achitat, în urma somaţiilor şi reţinerilor pe cuponul de pensie, suma de 9.049 RON.
5. M.E. (declaraţii fila 1-4, vol.IV) este îngrijitoare la Spitalul Judeţean N., unde a fost colegă cu M.E. Aceasta a încheiat contracte de credit, pe numele ei, cu mai multe bănci din Piatra Neamţ, la rugămintea lui M.E. şi T.V., contracte pentru sume cuprinse între 3.000 şi 10.000 RON.
M.E. a declarat că T.V. este cel care se ocupa de toate formalităţile de la bănci, căruia îi şi înmâna o copie după cartea sa de identitate.
Ulterior mergeau împreună la bănci şi semnau documentele încheiate, pe care apoi le lua T.V. împreună cu sumele de bani aferente. Astfel, partea vătămată a încheiat contracte de credit atât ca titular cât şi ca garant la R. Credit, C.A.R.D. Salariaţi, P. Bank, C.A.R.E. Moldova, C.A. Bank, Banca R. şi C.E.C.
Deoarece T.V. nu a mai achitat ratele, partea vătămată a achitat în urma reţinerilor pe statul de plată suma de 7.000 RON.
M.E. a declarat că i s-a adus la cunoştinţă, ulterior, faptul că este garant la un contract de împrumut cu C.A.R. Pensionari Militari (titular T.S.) şi titular al unui alt contract încheiat cu această instituţie.
Nu a semnat şi nu cunoaşte nimic referitor la aceste contracte. Este vorba despre contractul nr. X6 din 28 decembrie 2007 şi contractul X1 din 16 august 2007.
S-a constatat ulterior că aceste contracte au fost încheiate şi semnate de către T.V.
Deoarece M.E. i-a solicitat acestuia să achite ratele la bănci, conform înţelegerii, pentru a scăpa de presiune şi pentru a-i întări convingerea că se va achita de obligaţie, T.V. a încheiat cu aceasta un contract de împrumut autentificat prin notariat. Învinuitul nu a respect însă nici obligaţiile stabilite prin acest contract de împrumut.
6. S.E. este pensionară şi a declarat că îi cunoaşte pe M.E. şi T.V. din anul 1990. La rugămintea acestora de a-i ajuta a încheiat mai multe contracte de credite de nevoi personale, respectiv la C.A. Bank, C.A.R.D., C.A.R.E. Moldova, R. Credit (titular şi ca garant).
La C.A.R. Salariaţi, partea vătămată a semnat ca garant pentru contractul încheiat de către Z.M. A declarat ulterior însă că nu cunoaşte această persoană, iar T.V. a rugat-o să meargă să semneze pentru un contract încheiat pe numele lui, nicidecum pe numele altei persoane.
În urma somaţiilor şi reţinerilor pe cuponul de pensii, S.M. a achitat suma de 19.903 RON.
7. S.M.A. a declarat că a fost rugată de către învinuitul T.V. să contracteze un credit la C.A.R.D. Salariaţi în calitate de titular (contract din 11 februarie 2008).
Suma de bani şi contractul au fost luate de către învinuit, care a promis că va achita integral contravaloarea acestui credit.
Ulterior i s-a adus la cunoştinţă că are calitate de garant în două contracte de împrumut încheiate cu C.A.R. Pensionari Militari Piatra Neamţ (contractele X2 din 16 august 2007, X3 din 17 august 2007, X4 din 18 decembrie 2007 şi X6 din 28 decembrie 2007).
S-a constatat că aceste contracte au fost semnate de către T.V., iar partea vătămată nu a avut cunoştinţă de ele.
S.M.A. a achitat suma de 6.877 RON către bănci deoarece T.V. nu a achitat lunar ratele, conform înţelegerii avute.
8. B.V. (pensionară). Partea vătămată, care este vecină de scară cu învinuiţii, a arătat că în anul 2008, la insistenţele lui T.V. a acceptat să fie garant pentru un credit la C.A.R.E. Moldova. Acesta a asigurat-o că va achita toate ratele şi au mers împreună la bancă unde a semnat formularele respective. Sumele de bani au fost luate de către învinuit.
Ulterior i s-a adus la cunoştinţă că a semnat în calitate de garant la contractul de împrumut X1 din 16 august 2007 şi X5 din 18 decembrie 2007, încheiate cu C.A.R. Pensionari Militari din Piatra Neamţ. Aceasta a mai declarat că nu cunoaşte nimic privitor la aceste contracte. Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafică reiese că aceste contracte au fost semnate de către T.V.
B.V. a achitat suma de 1.872 RON (rate către bănci) deoarece învinuitul nu s-a mai achitat de aceste rate.
9. B.C. pensionar, îi cunoaşte învinuiţi de peste 30 ani deoarece locuiesc pe aceeaşi scară şi a declarat că, la insistenţele lui T.V. a fost de acord să fie garant la patru contracte de credit încheiate cu C.A.R. Salariaţi Dacia, C.A.R.E. Moldova, C.A. Bank, Banca C.R. Învinuitul îi cerea un cupon de pensie şi o copie de pe cartea de identitate, apoi se ocupa de toate formalităţile pentru bănci, după care se deplasau împreună şi partea vătămată doar semna.
Ulterior i s-a adus la cunoştinţă despre faptul că este garant la contractul de împrumut X4 din 18 decembrie 2007 încheiat cu C.A.R. Pensionari Militari. Nu cunoaşte nimic cu privire la acest contract, despre care ulterior s-a constatat că a fost semnat de către învinuitul T.V.
De asemenea, a susţinut că la contractul de împrumut din 17 mai 2007 încheiat la C.A.R. Salariaţi (titular B.E.) a ştiut că titular este T.V., nicidecum o altă persoană.
Deoarece învinuitul nu a achitat ratele la bănci, B.C. a achitat suma totală în valoare de 9.904 RON.
10. P.I. pensionar. Îl cunoaşte pe T.V. din anul 2006 şi a fost rugat de acesta să semneze un contract de credit la Banca C., în calitate de garant. Creditul avea ca titular pe N.M., despre care partea vătămată a arătat că a aflat ulterior şi nici măcar nu o cunoaşte. Ulterior învinuitul nu a mai achitat ratele la bancă, iar P.I. a achitat suma de 938 RON. A obţinut apoi în instanţă anularea parţială a contractului de credit din 30 aprilie 2008, precum şi a contractului încheiat cu R. Credit Piatra Neamţ, motivat de faptul că semnătura de pe contracte a fost făcută de către T.V.
11. G.G., colegă de serviciu cu învinuitul T.V. din anul 2001, a declarat că a fost rugată de către acesta să obţină credite de nevoi personale de la patru unităţi bancare din Piatra Neamţ, iar sumele de bani obţinute astfel să i le înmâneze lui deoarece îi sunt necesare.
A încheiat contracte cu Banca R.D. Piatra Neamţ, R. Credit şi C.A.R.E. Moldova, în calitate de titular, iar cu Banca C.A.R. C. în calitate de garant.
Ulterior învinuitul nu a mai achitat ratele către bănci, iar părţii vătămate i s-a reţinut pe statul de plată suma totală de 28.550 RON.
În data de 22 decembrie 2008 i s-a prezentat contractul de împrumut X3 din 17 august 2007 încheiat pe numele ei cu C.A.R. Pensionari Militari Neamţ, pentru suma de 5.000 RON. Aceasta a declarat că nu a avut cunoştinţă de acest contract, despre care ulterior s-a constatat că a fost semnat de către T.V.
În cursul anului 2008 a primit la domiciliu şi o înştiinţare de plată din partea societăţii „G.R.A.” S.A., pentru plata ratei la o poliţă de asigurare încheiată pe numele ei, despre care nu avea la cunoştinţă. A aflat apoi că această poliţă a fost încheiată de către T.V.
Pentru a scăpa de presiunile părţii vătămate, învinuitul a dat o declaraţie prin care se angajează să-i plătească acesteia sumele datorate către bănci, însă nu s-a achitat de această obligaţie.
12. T.S. este colegă cu T.V. A fost rugată de către acesta să contracteze credite la mai multe instituţii bancare în calitate de titular, cât şi de garant. Aceasta a încheiat astfel un credit cu Banca T., ca garant, cât şi credite cu T.B.I. Credit şi R. Credit, ca titular.
Sumele de bani au fost luate de către T.V. împreună cu contractele de credit. Ulterior acesta nu a mai achitat creditele conform înţelegerii, iar lui T.S. i s-au făcut reţineri pe statul de plată, în sumă de 15.348 RON.
Ulterior i s-a adus la cunoştinţă despre faptul că ar fi încheiat un contract de împrumut cu C.A.R. Pensionari Militari Neamţ (nr. X6 din 28 decembrie 2007), contract despre care aceasta a declarat că nu cunoaşte nimic. S-a constatat că acest contract a fost încheiat şi semnat de către învinuitul T.V.
În data de 26 august 2008 s-a încheiat între T.V. şi T.S. un proces-verbal în care învinuitul recunoaşte că a luat sume de bani cu împrumut de la bănci din contractele încheiate pe numele lui T.S.
13. S.V. este coleg de serviciu cu T.V. şi a declarat că la rugămintea acestuia a fost de acord să semneze un contract de împrumut la Banca C. din Piatra Neamţ pentru suma de 19.000 RON, în calitate de garant.
Când i s-a prezentat acest contract, partea vătămată a constatat că titular al împrumutului este M.E., persoană pe care el nu o cunoaşte. Acesta ştia că titular al împrumutului urma să fie mama lui T.V.
Ulterior ratele la bănci nu au mai fost achitate, iar în urma numeroaselor somaţii de plată, S.V. a achitat suma de 19.704 lei. I s-a adus la cunoştinţă despre faptul că este garant la contractul de împrumut nr. X2 din 16 august 2007, încheiat cu CAR Pensionari Militari Neamţ, de către B.C., contract despre care partea vătămată nu a ştiut nimic. Contractul a fost încheiat şi semnat de către învinuitul T.V.
14. S.G. este colegă de serviciu cu învinuitul T.V. La rugămintea învinuitului a semnat un contract de credit în calitate de garant cu C.A.R.D. Salariaţi. Titularul contractului urma să fie T.V.
Ulterior a aflat despre faptul că titular al acestui contract este C.E., pe care partea vătămată arată că nici nu o cunoaşte.
S.G. a mai semnat un alt contract de credit în calitate de garant la Banca C., ştiind că titular al contractului este învinuitul T.V. Aceasta a mai aflat ulterior că de fapt titular al contractului este B.E., persoană pe care partea vătămată a arătat că nu o cunoaşte.
S.G., în calitate de garant la C.A.R.D. Salariaţi şi Banca C., în urma repetatelor somaţii a achitat suma de 1.327 RON.
15. A.M.M. este vecină cu T.V. şi a fost colegă cu mama sa M.E.
Partea vătămată a arătat că a fost rugată de cei doi să contracteze credite la mai multe instituţii bancare din Piatra Neamţ, atât ca titular cât şi ca garant, iar cei doi au asigurat-o că ei vor achita ratele la aceste instituţii. A încheiat astfel credite la C.A.R. Sănătate, R. Credit, C.A.R.D. Salariaţi, iar sumele de bani au fost luate de către învinuitul T.V.
Deoarece nu au mai fost achitate ratele, partea vătămată a achitat până în prezent suma de 1.100 RON, reţineri pe statul de plată.
16. L.O. este verişoara învinuitului T.V. şi a declarat că, la rugămintea acestuia a semnat un contract de credit cu Banca C., în calitate de garant la un contract de împrumut având ca titular pe M.E., maia învinuitului.
Ulterior a aflat că titular al creditului este o altă persoană, pe care nu o cunoaşte. Nu au mai fost achitate ratele la bănci, iar părţii vătămate i s-a reţinut pe statul de plată suma de 3.400 RON.
17. S.M.B. a declarat că îl cunoaşte de mai mulţi ani pe învinuit şi pe mama acestuia. În anul 2007 a fost rugată de către cei doi să semneze un contract de credit la C.A.R.D. Salariaţi Piatra Neamţ, în calitate de garant, titular credit fiind M.E. (contract din 24 aprilie 2007).
Partea vătămată a declarat că până în prezent nu a fost nevoită să achite vreo rată restantă şi nici nu a primit vreo somaţie în acest sens.
18. S.E.M. a declarat că îl cunoaşte pe învinuit din anul 2005 şi a fost rugată de către acesta să contracteze un credit la Banca C., în calitate de garant, titular al creditului urmând să fie M.E., mama învinuitului. A aflat ulterior că de fapt acest contract este pe numele C.E. şi nu pe numele M.E.
Partea vătămată a fost somată să plătească din pensie suma de 12.950 RON.
19. M.A.O. a declarat că îl cunoaşte pe învinuit de mai bine de 20 de ani şi la insistenţele acestuia a acceptat să fie garant la un credit pe care urma să-l contracteze cu R. Credit Piatra Neamţ, în 2008.
După ce a semnat contractul a aflat că titular este B.E., persoană despre care el nu cunoaşte nimic deoarece ştia că va fi garant la un contract încheiat de către T.V., pe numele lui.
Partea vătămată arată că nu a plătit nici o sumă de bani pentru ratele restante pentru că nu a fost somat.
20. M.G. a arătat că îl cunoaşte pe învinuit de mai bine de 20 de ani şi a fost rugat de către acesta să semneze un contract de credit la C.A.R.D. Salariaţi, în calitate de garant, titular al creditului urmând să fie mama învinuitului.
A aflat apoi că de fapt acest contract a fost încheiat pe numele unei persoane M.E., pe care nu o cunoaşte. Deşi învinuitul i-a promis părţii vătămate că va achita ratele integral, nu a făcut acest lucru, astfel că i s-a reţinut pe statul de plată suma de 5.700 RON.
21. Z.M. a încheiat contracte de credit la mai multe instituţii bancare atât ca titular cât şi ca garant, la rugămintea lui T.V., care lua şi sumele de bani (Banca R.D., C.A.R.D. Salariaţi, Banca C., R. Credit). Deşi învinuitul promitea că va achita integral ratele la aceste credite, nu a făcut acest lucru, astfel că partea vătămată a fost somată că i se va reţine din salariu sume de bani care reprezentă restanţe la plată în urma creditelor contractate.
Partea vătămată a primit şi adrese de la societatea G.R.A. SA, prin care i se solicita să achite o rată restantă pentru asigurare de viaţă încheiată pe numele ei, asigurare despre care nu cunoaşte nimic. A aflat ulterior că de fapt această asigurare a fost încheiată de către învinuitul T.V.
22. T.M. a fost rugată de către învinuit să semneze în calitate de garant mai multe contracte de credit, la diferite bănci din Piatra Neamţ. I-a promis că va achita integral ratele la aceste credite, lucru pe care ulterior nu l-a mai făcut, astfel că în anul 2007 a semnat ca garant contractul de credit din 17 mai 2007, titular fiind B.E., despre care învinuitul i-a spus că este o rudă a lui.
În data de 14 august 2007 a semnat, ca garant, un alt contract de credit, titular B.E. cu Banca C. A aflat apoi despre faptul că nu erau achitate ratele la bănci şi l-a contactat pe învinuit, căruia i-a adus la cunoştinţă acest fapt, însă i s-a spus că nu este nici o problemă, doar s-a întârziat cu plata ratei.
Partea vătămată declară că la momentul semnării acestor contracte nici învinuitul şi nici titulara B.E. nu i-a adus la cunoştinţă faptul că T.V. urma să încaseze sumele de bani şi să achite ratele.
Părţii vătămate i s-a reţinut pe statul de plată suma restantă de 5850 lei.
Din adresa din 29 aprilie 2009 a SC G.R.A. SA reiese că pe numele C.E., M.E., S.M.A., S.E. nu au fost încheiate poliţe de asigurare.
Din declaraţiile lui B.E., M.E., N.M., P.I., G.G., T.S. şi Z.M. a reieşit faptul că acestea nu cunosc despre încheierea vreunei poliţe de asigurare de viaţă la societatea de asigurare mai sus menţionată şi nici au semnat o astfel de poliţă. Aceste poliţe au fost completate şi semnate de către învinuit, care, după ce a achitat prima trimestrială de asigurare, raporta încheierea contractului la conducerea zonală.
Pentru plata următoarelor prime de asigurare, clientul era înştiinţat în scris de societate, prilej cu care afla despre încheierea lor.
După cum reiese din declaraţia lui T.A.C., director zonal la SC G.R.A. SA, în perioada 2007-2008, învinuitul T.V. a lucrat ca agent de asigurări, în baza contractului de agent din 6 noiembrie 2007 şi în acest timp a încheiat mai multe poliţe de asigurare pe numele unor persoane, fără acordul acestora, în scopul de a încasa un comision de încheiere contract, precum şi bonusuri lunare sau trimestriale, care erau viraţi în contul său de la R. Bank.
Învinuitul a recunoscut încheierea în fals a acestor poliţe şi a declarat că era condiţionat de conducere să încheie aceste poliţe, pentru a obţine apoi credite C.A.R., prin intermediar.
23. S.M.C. a formulat o plângere împotriva învinuitului T.V., arătând că acesta l-ar fi înşelat cu suma de 4000 euro, sumă pe care i-a împrumutat-o. S.M.C. a ataşat la dosar şi cartea de identitate a învinuitului, în original, act pe care acesta i l-a lăsat în 29 mai 2009 ca o garanţie a returnării sumei de bani pe care i-o împrumutase.
Ulterior însă învinuitul a declarat pierdută cartea de identitate în formularul completat la data de 26 iunie 2009, la S.P.C.L.E.P. Piatra Neamţ, acesta declarând că respectiva carte de identitate nu a lăsat-o în gaj şi nici nu a înstrăinat-o, prin aceasta săvârşind infracţiunea de fals în declaraţii.
Referitor la suma de bani pe care S.M.C. i-a împrumutat-o lui T.V. s-a constatat că între cei doi a fost încheiat un contract de împrumut în data de 16 ianuarie 2009 legalizat la notariat.
Faţă de aceasta, s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind un litigiu civil.
În urma expertizei contabile judiciare aflată la dosar s-a concluzionat că totalul sumelor achitate de către părţile vătămate este de 302.365,28 RON.
Totalul prejudiciului cauzat de către învinuit, prin neachitarea ratelor la creditele contractate de către persoanele păgubite este de 509.146,28 RON.
Instanța de fond a apreciat că în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută vinovăţia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Inculpatul urmează a răspunde numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu privire la care instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu aplicarea art. 861 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi părţile vătămate C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M., S.M.C., M.A.O., M.G. şi T.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 69 din 27 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de procuror şi părţile vătămate, menţinându-se sentinţa ca fiind legală şi temeinică.
Apelanţi părţi vătămate au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că inculpatul nu a folosit nici un mijloc fraudulos de inducere în eroare a părţilor vătămate astfel că, soluţia de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune este corectă.
Părţile vătămate au semnat contractele de creditare, fie ca titulari, fie ca şi giranţi, cunoscând condiţiile în care au contractat împrumuturile, asumându-şi eventualele riscuri.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi părţile civile M.A.O., M.G., C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M. şi S.M.C.
Procurorul a invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 9, 10 şi 16 C. proc. pen.
Sub aspectului cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., s-a solicitat a se constata că deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii se înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (22 acte materiale), instanţa de fond a examinat doar 6 acte materiale apreciind că fapta inculpatului nu cade sub incidenţa legii penale.
Instanţa de fond, în condiţiile în care a apreciat că urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului doar pentru 6 acte materiale trebuia să pună în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. procurorul a arătat că există contradicţie între expozitivul deciziei şi dispozitivul acesteia în condiţiile în care instanţa de apel a analizat existenţa faptei doar prin prisma a 6 acte materiale, iar în dispozitiv se reţine infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave ce putea fi reţinută numai în raport cu toate cele 22 acte materiale descrise în actul de sesizare a instanţei.
În fine, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 16 C. proc. pen., procurorul a arătat că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului în condiţiile în care fapta săvârşită este prevăzută de legea penală şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Ca atare, procurorul a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Aceleaşi critici au fost invocate şi de recurentele părţi civile apreciind hotărârea pronunţată în cauză ca fiind nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b1) C. proc. pen.
Astfel cum rezultă din text, dispoziţia de începere a urmăririi penale se consemnează în scris printr-o rezoluţie, pusă pe actul de sesizare –plângere, denunţ - sau pe procesul verbal întocmit, în cazul în care s-a sesizat din oficiu. Rezoluţia de începere a urmăririi penale va cuprinde menţiunile prevăzute în art. 228 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se evita antedatarea rezoluţiei sau postdatarea acesteia.
În cauza de faţă, se constată ca fiind respectate cerinţele prevăzute de lege. Astfel, prin rezoluţia din 18 decembrie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului T.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Ulterior însă, constatându-se că inculpatul a săvârşit şi alte fapte penale, prin ordonanţa inculpatului din 12 aprilie 2010 s-a dispus, în baza art. 238 C. proc. pen., extinderea cercetărilor împotriva aceluiaşi inculpat şi cu privire la alte fapte, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptei, în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. (22 părţi vătămate).
Totodată, prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi prin procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, s-a reţinut, în sarcina inculpatului, inducerea în eroare a unui număr de 22 părţi vătămate şi nu doar 6 părţi vătămate cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul avea posibilitatea să invoce nelegalitatea ordonanţei de extindere a urmăririi penale, să propună administrarea de probe, iar instanţa avea obligaţia, potrivit art. 300 C. proc. pen., să verifice regularitatea actului de sesizare.
Omisiunea instanţei este reflectată în hotărârea pronunţată în sensul că, deşi în expozitiv se face referire la inducerea în eroare a 6 părţi vătămate, ceea ce ar fi atras o schimbare de încadrare juridică în dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (cu obligaţia de a fi pusă în discuţia părţilor conform art. 334 C. proc. pen.), în dispozitivul sentinţei se menţine încadrarea juridică în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev.de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., încadrare care putea fi menţinută numai în ipoteza reţinerii tuturor actelor materiale prezentate de procuror în actul de sesizare a instanţei.
Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de fond trebuia să lămurească toate aceste aspecte, iar pe de altă parte dispoziţiile legale pretins a fi fost încălcate nu pot fi circumscrise decât unor nulităţi relative, situaţie în care trebuia dovedită vătămarea şi imposibilitatea înlăturării acesteia.
Ca atare, se impune casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
Instanţa de fond se va pronunţa cu privire la toate actele materiale reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul procurorului, analizând dacă acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen.
Se va avea în vedere şi faptul că, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune nu interesează dacă, datorită împrejurărilor concrete, victima a fost sau nu uşor de indus în eroare, legea urmărind să apere îndeosebi persoanele credule, mai puţin prudente, deoarece tocmai asemenea persoane sunt expuse să devină victime ale infracţiunii.
Ceea ce interesează este ca victima să fi fost indusă în eroare, să fi ajuns la o reprezentare greşită a unei situaţii sau împrejurări, ca rezultat al activităţii făptuitorului.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de părţile civile M.A.O., M.G., C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M. şi S.M.C.
Va casa hotărârile atacate şi va dispune trimiterea cauzei la instanţa de fond, Tribunalul Suceava, cu menţinerea actelor îndeplinite până la 18 ianuarie 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 189-192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de părţile civile M.A.O., M.G., C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M. şi S.M.C. împotriva deciziei penale nr. 69 din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.V.
Casează decizia recurată şi sentinţa penală nr. 30 din 9 februarie 2012 a Tribunalului Suceava şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Suceava.
Menţine actele îndeplinite până la data de 18 ianuarie 2012.
Cheltuilile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2013. Penal. Revocarea suspendării... | ICCJ. Decizia nr. 780/2013. Penal → |
|---|
