ICCJ. Decizia nr. 811/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 811/2013
Dosar nr. 8909/112/2010
Şedinţa publică din 6 martie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 19/F din 22 februarie 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia penală au fost condamnaţi inculpaţii:
1. C.E. la:
- 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (acesta din urmă vizând interdicţia de a desfăşura activitatea de contabil sau de a desfăşura activităţi specifice conducerii evidenţei contabile a societăţilor comerciale, precum şi interdicţia de a avea calitatea de administrator la societăţi comerciale), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat că infracţiunile au fost comise în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen., iar conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. (acesta din urmă vizând interdicţia de a desfăşura activitatea de contabil sau de a desfăşura activităţi specifice conducerii evidenţei contabile a societăţilor comerciale, precum şi interdicţia de a avea calitatea de administrator la societăţi comerciale).
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (acesta din urmă vizând interdicţia de a desfăşura activitatea de contabil sau de a desfăşura activităţi specifice conducerii evidenţei contabile a societăţilor comerciale, precum şi interdicţia de a avea calitatea de administrator la societăţi comerciale).
2. M.A.M. la pedeapsa de:
- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se.conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Inculpatului i-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Inculpatul C.E. a fost obligat să plătească părţii civile Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud cu sediul în municipiul Bistriţa, despăgubiri civile în sumă totală de 376.663 RON (din care 87.500 RON RON cu titlu de TVA şi 289.163 RON cu titlu de impozit pe profit) la care se vor adăuga accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere) ce se vor calcula conform art. 119, 120 şi 1201 din O.G. nr. 92/2003, republicată, până la plata integrală a debitului.
Au fost respinse celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă. Conform art. 14, art. 170 şi art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false (facturile din 03 februarie 2005, emisă de SC M. SA Bistriţa, din 17 noiembrie 2005, emisă de SC T.P.C. SRL Bistriţa, din 04 februarie 2005, din 10 decembrie 2005 şi din 21 decembrie 2005, borderourile de achiziţie utilaje şi instalaţii, pământ şi pietriş din 01 martie 2005, din 20 martie 2005, din 25 martie 2005 respectiv cel din data de 20 mai 2005 şi a facturii fiscale de achiziţie din 05 mai 2005).
Conform art. 7 şi a art. 21 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, după rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a dispozitivului acesteia la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, precum şi la cazierul fiscal, conform art. 6 din O.G. nr. 75/2001, republicată.
Inculpatul M.A.M. a fost obligat să plătească în statului 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul C.E. a fost obligat la plata către stat a sumei de 580 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat Z.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul C.E. a fost, în perioada iunie 2003 - noiembrie 2007, administratorul SC C.G. SRL Bistriţa, care avea ca obiect de activitate comerţul cu ridicata, nespecializat, de produse alimentare, de băuturi şi tutun; la 20 noiembrie 2007, acesta s-a retras din societate, şi a cesionat părţile sociale către doi cetăţeni irakieni (A.A., în vârstă de 19 ani şi A.M., în vârstă de 24 ani).
SC C.G. SRL a fost introdusă în procedură de faliment, fiind numit lichidator judiciar SC I. SPRL Bistriţa (dos. nr. 2417/112/2007 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud), în prezent această procedură fiind închisă prin Sentinţa comercială nr. 1229/13/10.2010, iar societatea radiată.
Inculpatul M.A.M. a fost, în perioada noiembrie 1994 - iunie 2007, administratorul SC T.P.C. SRL Bistriţa, care avea ca obiect de activitate fabricarea şi comerţul cu produse zaharoase, iar din anul 2005, construcţia de clădiri şi lucrări de geniu precum şi alte activităţi în domeniul construcţiilor. La această societate comercială şi-a desfăşurat activitatea, în perioada mai 2000 - mai 2007, în calitate de contabil şi director economic, C.E.
SC T.P.C. SRL a fost în procedură de faliment, fiind numit lichidator judiciar SC L.E. SPRL Bistriţa (Dosar nr. 635/112/2007-43/F/2007 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud), fiind pronunţată, în acest sens, Sentinţa comercială nr. 700 din 10 decembrie 2007.
Învinuitul N.R. a avut calitatea de administrator şi director general al SC M. SA Bistriţa, care avea ca obiect de activitate lucrări de construcţii, comerţul de materiale de construcţie şi efectuarea de lucrări de construcţii. Acesta răspundea de întreaga activitate a societăţii, fiind şi preşedintele consiliului de administraţie. În prezent societatea este radiată din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului, din data de 12 martie 2009 (Dosar nr. 1952/112/2007 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în care s-a admis la data de 30 octombrie 2007, cererea de dizolvare).
Învinuitul Z.T. era administratorul şi directorul general şi al SC O.&CO SA Bistriţa, care a avut ca obiect de activitate efectuarea de lucrări de instalaţii în construcţii. La aceasta, îşi desfăşura activitatea, în calitate de director comercial, şi învinuitul N.R. în prezent, respectiv, din data de 12 martie 2009, societatea este introdusă în procedură de insolvenţă-faliment, pentru neachitarea de debite (Dosar nr. 563/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud).
Astfel, aceştia au dispus înregistrarea contabilă, în evidenţele societăţilor comerciale pe care le administrau, în perioada 2005 - 2006, de vânzări şi cumpărări de bunuri şi respectiv de servicii, care ar fi avut loc, în condiţiile în care, în realitate, operaţiunile erau fictive, sau supraevaluate.
Privitor la activităţile desfăşurate, pe lângă probaţiunea administrată, în cauză s-au efectuat mai multe verificări, inclusiv încrucişate, de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud (finalizate cu Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 362 din 13 iulie 2007), precum şi o expertiză contabilă şi două suplimente la expertiza contabilă, rezultând că operaţiunile comerciale s-au derulat în concret între:
1. SC C.G. SRL - SC T.P.C. SRL;
2. SC C.G. SRL - SC S. SRL;
3. SC M. SA - SC C.G. SRL - SC O.&CO SA - SC M. SA.
Prin acest mod de operare, fiecare din societăţile comerciale arătate a avut calitatea de furnizori (prestatori), pe baza facturilor emise înregistrând venituri ca element de calcul al profitului impozabil şi colectând TVA şi calitatea de cumpărători (beneficiari), înregistrând cheltuieli ca element de calcul al profitului impozabil şi deducând TVA.
Rezultatul acestor înregistrări a fost favorabil bugetului de stat în cazul prestatorilor (furnizorilor) şi în aceeaşi măsură nefavorabil în cazul cumpărătorilor (beneficiarilor), conform verificărilor, toate operaţiunile comerciale fiind înregistrate în contabilitatea acestor societăţi.
În situaţia în care operaţiunile nu au avut caracter economic (au fost fictive), din punct de vedere fiscal s-a procedat conform art. 11 din C. fisc., adică, la stabilirea impozitelor şi taxelor nu au fost luate în considerare ca tranzacţii cu caracter economic. Procedura s-a aplicat unitar atât în cazul furnizorilor (prestatorilor), cât şi în cazul cumpărătorilor (beneficiarilor), stabilindu-se efectele fiscale negative nete.
Tranzacţiile comerciale fictive, au avut următoarele efecte fiscale:
- la furnizor (prestator):
- reducerea bazei de impunere a impozitului pe profit prin diminuarea veniturilor realizate cu valoarea facturilor neluate în considerare;
- reducerea bazei de calcul a TVA colectată prin diminuarea livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii.
- la cumpărător (beneficiar):
- creşterea bazei de impunere a impozitului pe profit prin diminuarea cheltuielilor;
- diminuarea bazei de calcul a TVA deductibilă prin anularea tranzacţiilor de achiziţii de bunuri sau servicii.
Din probaţiunea administrată în faza de urmărire penală, a rezultat că, între societăţile comerciale menţionate, au avut loc operaţiuni economice fie reciproce, fie în circuit (lanţ), fiecare dintre acestea având pe rând, atât calitatea de furnizor (prestator), cât şi de cumpărător (beneficiar).
I. Raportat la relaţia comercială derulată între SC M. SA Bistriţa - SC C.G. SRL Bistriţa - SC O.&CO SA Bistriţa - SC M. SA Bistriţa (pct. I şi II din expertiza contabilă şi suplimentul la raportul de expertiză contabilă din 15 noiembrie 2010) a rezultat că în perioada februarie - decembrie 2005, au fost emise următoarele facturi fiscale:
1. factura emisă de SC M. SA către SC C.G. SRL, din 03 februarie 2005, în sumă de 194.577 RON, din care TVA de 31.067 RON, având ca obiect „lucrări de excavare terasamente 2.443 ore";
2. factura emisă de SC C.G. SRL către SC O.&CO SA, din 04 februarie 2005 (a doua zi), în valoare de 171.010 RON, plus TVA 32.492 RON, reprezentând „lucrări de excavare terasamente", adică exact aceleaşi servicii efectuate de SC M. SA, dar la o valoare mai mare cu 7.500 RON;
3. factura emisă de SC O.&CO SA către SC M. SA, din 21 decembrie 2005, în valoare de 184.783 RON, plus TVA 35.108 RON.
Din probaţiunea administrată a rezultat că SC O.&CO SA, reprezentată de învinuitul N.R., a câştigat prin licitaţie publică, organizată de Primăria oraşului Petroşani, anumite lucrări de instalaţii de conducte de gaz, în Valea Jiului, începând executarea de lucrări.
În condiţiile create, această societate, care deţinea partea tehnică (de utilaje), a „subcontractat" o parte din lucrări (muncile necalificate) către SC C.G. SRL, administrată de inculpatul C.E.
Totodată, învinuitul N.R., fiind interesat în creşterea profitului nu numai al SC O.&CO SA ci şi al SC M. SA, unde avea dublă calitate, s-a hotărât să realizeze, în înţelegere cu inculpatul C.E., o „subcontractare" în circuit (lanţ) a lucrărilor, astfel încât în final să rezulte nereal, că lucrările au fost efectuate de către SC M. SA, cu facturare către SC C.G. SRL, care, la rândul său, să le factureze către SC O.&CO SA, care apoi să le refactureze către SC M. SA. Aceasta era posibil, întrucât ultima „subcontractare" urma să se efectueze între societăţi comerciale la care învinuitul N.R. avea dublă calitate.
Prin urmare, au fost întocmite succesiv, facturile fiscale arătate, din care rezultă că lucrările au pornit de la SC M. SA, de la valoarea de 194.577 RON, fiind facturate către SC C.G. SRL, după care au fost facturate de către SC C.G. SRL, la suma de 203.502 RON, către SC O.&CO SA, iar apoi au fost refacturate către SC M. SA, la valoarea de 219.891 RON.
Factura 3956804 din 3 februarie 2005, este fictivă, întrucât SC M. SA nu a efectuat cele 2.443 ore facturate cu titlu de „lucrări excavare terasamente", munca necalificată fiind efectuată eventual de către „angajaţi" ai SC C.G. SRL.
În acest sens, deşi, iniţial, învinuitul N.R. a susţinut că nu s-a efectuat nicio muncă de către SC M. SA, cu ocazia ultimelor audieri a susţinut că factura reprezintă realitatea în proporţie de 50 - 60 - 70%, şi că deci, o parte din cele 2.443 ore, s-ar fi realizat de către „angajaţi" ai SC M. SA.
Din Adresa nr. 4317 din 14 august 2007 a ITM Bistriţa-Năsăud rezultă că SC M. SA nu a mai avut angajaţi din luna februarie 2004, iar din Adresele nr. 4317 din 14 august 2008 şi nr. 4386 din 16 iulie 2008 ale ITM Bistriţa-Năsăud, rezultă că SC C.G. SRL nu a avut niciodată angajaţi.
în ce priveşte TVA:
- SC M. SA a colectat TVA de 31.067 RON, şi a dedus TVA de 35.108 RON, deducând pe sold, suma de 4.041 RON;
- SC C.G. SRL a dedus TVA de 31.067 RON, şi a colectat TVA de 32.492 RON, colectând pe sold suma de 1.425 RON;
- SC O.&CO SA a dedus TVA de 32.492 RON, şi a colectat TVA de 35.108 RON, pe sold colectând suma de 2.616 RON.
Nu s-a adus niciun prejudiciu bugetului de stat, constând în TVA, deoarece fiecare societate a colectat şi dedus TVA, respectând prevederile legale privind exigibilitatea şi dreptul de deducere de TVA.
În ce priveşte impozitul pe profit:
- SC M. SA a înregistrat venituri de 163.510 RON şi cheltuieli de 184.783 RON, având pe sold o pierdere de 21.273 RON;
- SC C.G. SRL a înregistrat cheltuieli de 163.510 RON şi venituri de 171.010 RON, având pe sold un profit de 7.500 RON;
- SC O.&CO SA a înregistrat pe cheltuieli suma de 171.000 RON şi venituri de 184.783 RON, având pe sold un profit de 13.773 RON.
Baza de impunere a impozitului pe profit, adică profitul impozabil, a fost diminuat doar pentru SC M. SA, cu suma de 21.273 RON, fiind cauzată astfel, la nivelul SC M. SA, o pagubă de 3.404 RON. Această sumă a fost achitată de învinuitul N.R., către Direcţia Generală a Finanţelor Publice, cu chitanţa seria TS5 nr. 5864564 a Trezoreriei Bistriţa.
În consecinţă, fapta inculpatului C.E. de a semna de primire factura din 03 februarie 2005 emisă de SC M. SA reprezentând prestări servicii fictive „lucrări excavare terasamente" în valoare totală de 194.577 RON, din care TVA aferentă în sumă de 31.067 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că:
- Fapta aceluiaşi inculpat, C.E., de a ocaziona în modalitatea arătată, primirea de către SC M. SA, de la SC O.&CO SA, a facturii din 21 decembrie 2005, în valoare totală de 219.891 RON, din care TVA de 35.108 RON, conţinând operaţiuni fictive, rezultate din refacturarea anterioară a acestora, de la SC C.G. SRL, către SC O.&CO SA (cu factura din 4 februarie 2005, la valoarea de 203.502 RON, din care TVA de 32.492 RON), cu consecinţa cauzării în cadrul SC M. SA a unui prejudiciu bugetului de stat, constând în impozit pe profit sustras de la plată, în sumă de 3.404 RON, prin lanţul celor trei operaţiuni fictive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu precizarea că această infracţiune nu se va reţine în sarcina inculpatului prin raportare la faptul că prejudiciul a fost recuperat de unul din făptuitori.
- Fapta învinuitului N.R. de a semna ca „furnizor" şi de a emite către SC C.G. SRL, factura fiscală din 03 februarie 2005 prin care au fost facturate servicii fictive, constând în „lucrări de excavare terasamente - 2.443 ore", în valoare totală de 194.577 RON, din care TVA aferentă în sumă de 31.067 RON, cunoscând că factura emisă la solicitarea şi conform solicitării învinuitului C.E., va fi înregistrată în evidenţa SC C.G. SRL, cu producerea de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. (1) C. pen.
- Fapta învinuitului N.R. de a primi de la SC O.&CO SA factura din 21 decembrie 2005, în valoare totală de 219.891 RON, din care TVA de 35.108 RON, conţinând operaţiuni fictive, rezultate din refacturarea anterioară de la SC C.G. SRL către SC O.&CO SA (cu factura din 4 februarie 2005 la valoarea de 203.502 RON, din care TVA de 32.492 RON), cu consecinţa cauzării în cadrul SC M. SA a unui prejudiciu bugetului de stat, constând în impozit pe profit sustras de la plată, în sumă de 3.404 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Întrucât în cursul urmăririi penale prejudiciul cauzat prin fapta descrisă mai sus, în sumă de 3.404 RON, a fost achitat de către inculpatul N.R. procurorul a dispus, referitor la infracţiunea de evaziune fiscală, în baza art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi art. 741 C. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, respectiv, art. 10 lit. i) C. proc. pen., încetarea urmăririi penale faţă de acesta şi sancţionarea cu amendă administrativă de 1.000 RON.
De asemenea, privitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, referitor la inculpatul N.R., procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative de 1.000 RON.
Având în vedere că prejudiciul cauzat prin fapta descrisă la punctul I (comisă de învinuitul N.R. împreună cu inculpatul C.E.) a fost recuperat încă din faza de urmărire penală, această împrejurare a profitat şi inculpatului C.E. în consecinţă, instanţa nu nu a reţinut în sarcina inculpatului C.E. actul material de complicitate la evaziune fiscală descrisă la punctul I (pentru care s-a dispus trimiterea în judecată). S-a reţinut ca act material al infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pentru care este trimis în judecată inculpatul C.E.), fapta descrisă mai sus, respectiv, de a semna de primire factura din 03 februarie 2005 emisă de SC M. SA Bistriţa.
II. Cu privire la relaţia comercială derulată între SC T.P.C. SRL Bistriţa şi SC C.G. SRL Bistriţa (pct. III şi IV din raportul de expertiză contabilă şi suplimentul la raportul de expertiză contabilă din data de 25 noiembrie 2010) s-a reţinut că, în cursul anului 2005, s-a emis de către SC T.P.C. SRL, administrată de inculpatul M.A.M., către SC C.G. SRL, administrată de către coinculpatul C.E., factura din 17 noiembrie 2005, în sumă de 1.547.000 RON, din care TVA 247.000 RON, având ca obiect vânzarea produsului „Cazan şi instalaţie de abur de tip CVAS". Aceasta a fost înregistrată astfel:
La furnizorul SC T.P.C. SRL:
- s-a colectat TVA pentru buget de la SC C.G. SRL, în valoare de 247.000 RON;
- s-a mărit baza de calcul a impozitului pe profit cu suma de 1.300.000 RON şi, implicit impozitul pe profit cu suma de 208.000 RON.
La cumpărătorul SC C.G. SRL:
- s-a micşorat TVA deductibilă cu suma de 247.000 RON şi implicit a crescut TVA de plată, cu suma de 247.000 RON;
- nu a produs niciun efect în ce priveşte impozitul pe profit, deoarece suma nu a fost trecută pe cheltuieli.
Operaţiunea menţionată s-a înregistrat în evidenţele SC T.P.C. SRL, în contul 758 „Alte venituri din exploatare", iar TVA s-a înregistrat în contul 4427 „taxa pe valoarea adăugată colectată", precum şi în evidenţa fiscală specială, respectiv în jurnalul de vânzări şi decontul de TVA, depus la organele fiscale în data de 18 aprilie 2006 (cu întârziere). Prin urmare, TVA de 247.000 RON a fost achitată către bugetul de stat, la data de 8 mai 2009, SC T.P.C. SRL având achitat TVA integral.
Aceeaşi operaţiune a fost înregistrată la SC C.G. SRL, ca achiziţie a unui mijloc fix, rămas pe stoc.
Din probaţiunea administrată în cauză a rezultat că factura fiscală menţionată a fost scrisă de numita C.M., angajată a SC T.P.C. SRL, la solicitarea şi la dictarea inculpatului M.A.M., fiind semnată de aceasta, în calitate de contabilă.
Inculpatul M.A.M. cu ocazia audierii a susţinut că factura a fost reală, şi că a avut înţelegere cu învinuitul C.E., pentru vânzarea cazanului cu instalaţie de abur de tip CVAS, cu suma de 1.547.000 RON (din care TVA de 247.000 RON), cu obligaţia acestuia din urmă de a-l ridica, după efectuarea integrală a plăţii, şi a-l duce în localitatea Livezile, în vederea folosirii în procedura de fabricare de bolţari. A relatat că plata trebuia efectuată din contractarea unui credit de la M-B S.A. - Sucursala Cluj-Napoca, pentru care inculpatul C.E. a efectuat demersuri, după data facturii. Urmare contractului de credit nr. 61 din 21 noiembrie 2005, SC C.G. SRL Bistriţa a obţinut doar suma de 700.000 RON, care a şi fost transferată, în contul SC T.P.C. SRL Bistriţa.
Întrucât nu s-a achitat în întregime valoarea cazanului cu instalaţia de abur de tip CVAS, inculpatul M.A.M. a afirmat că utilajul nu a fost ridicat de către învinuitul C.E., motiv pentru care a rămas în posesia sa, precizând că în momentul în care i s-ar fi făcut plata diferenţei de preţ, din factură, ar fi acceptat predarea bunului cumpărat către învinuitul C.E..
Inculpatul C.E. a susţinut iniţial cele relatate de învinuitul M.A.M., după care a revenit, arătând realitatea, şi susţinând că factura este fictivă, fiind întocmită tocmai pentru a justifica un transfer de 700.000 RON, efectuat de la SC C.G. SRL, către SC T.P.C. SRL, urmare contractării în interesul inculpatului M.A.M., prin contractul nr. 61 din 21 noiembrie 2005, de la M-B SA Sucursala Cluj, a creditului bancar de 700.000 RON, cu care acesta din urmă, intenţiona să-şi acopere alte credite bancare restante, luate anterior de la către EB. SA - Sucursala Bistriţa şi M-B SA - Sucursala Cluj-Napoca.
Că este aşa rezultă din faptul că împrumutul a fost garantat cu un teren proprietatea unei persoane (P.G.) cu care inculpatul M.A.M. a avut discuţiile corespunzătoare.
Acesta a relatat că prin factură nu s-a urmărit niciun moment cumpărarea cazanului cu instalaţie de abur de tip CVAS, motiv pentru care nu a fost ridicat niciodată de la SC T.P.C. SRL, şi nu s-a întocmit niciun act de lăsare în custodie a acestuia.
În concret, prin factura întocmită la suma 1.547.000 RON, din care TVA de 247.000 RON, s-a urmărit un dublu beneficiu, pentru inculpaţi, respectiv:
- Inculpatul M.A.M. a urmărit obţinerea, pentru sine., a împrumutului respectiv, de 700.000 RON;
- Inculpatul C.E. a urmărit anularea unui TVA de 240.215 RON, aferent altor facturi fictive de leasing, pentru care trebuia să plătească la bugetul de stat suma respectivă.
De menţionat este că împrumuturile de bani, ale inculpatului M.A.M. de la EB SA - Sucursala Bistriţa (1 contract din anul 2005) şi de la M-B SA - Sucursala Cluj-Napoca (2 contracte din anul 2005) şi respectiv cel contractat de către inculpatul C.E., de la M-B SA - Sucursala Cluj-Napoca, cu nr. 61 din 21 noiembrie 2005, în interesul inculpatului M.M.A. (care are legătură cu prezenta cauză), au „ocazionat" întocmirea de către inculpatul M.A.M. a unor acte fictive (Adresele nr. 248 din 21 februarie 2006 şi nr. 249 din 21 februarie 2006, de ridicare de ipoteci, depuse la EB SA - Sucursala Bistriţa şi Adresele nr. 1009 din 26 iunie 2006 şi nr. 1878 din 26 iunie 2006, de ridicare de ipoteci, depuse la M-B SA - Sucursala Cluj-Napoca şi respectiv Adresa nr. 842 din 18 aprilie 2006, de ridicare a ipotecii, depusă la M-B SA -Sucursala Cluj-Napoca).
Astfel, inculpatul M.A.M. a fost cercetat penal atât în Dosarul nr. 382/P/2008 cât şi în Dosarul nr. 140/P/2007 ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, fiind trimis în judecată pentru infracţiunile de:
- participaţie improprie la fals intelectual şi, respectiv, de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune, raportat la primele 3 credite (Dosar nr. 382/P/2008 - rechizitoriul din 15 aprilie 2009);
- fals în înscrisuri sub semnătură privată (cu solicitarea extinderii de cercetări penale şi pentru participaţie improprie la fals intelectual) pentru creditul luat cu Contractul nr. 61 din 21 noiembrie 2005, pentru fapta de înşelăciune dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală (Dosar nr. 140/P/20076 - rechizitoriul datând din data de 1 aprilie 2009).
Urmare considerării ca fiind fictivă a facturii fiscale întocmită în condiţiile arătate, nr. 3184905 din 17 noiembrie 2005, se va ajunge la:
- obligarea inculpatului C.E. să achite la stat TVA de plată de 240.215 RON;
- obligarea inculpatului M.A.M. la restituirea creditului de 700.000 RON, către învinuitul C.E. (care a acţionat la bancă ca un „intermediar";
- solicitarea de către inculpatul M.A.M. a restituirii de TVA de 247.000 RON, achitată către bugetul de stat.
Că factura este fictivă a rezultat şi din faptul că în realitate, cazanul respectiv cu instalaţie de abur de tip CVAS, a fost fabricat în anul 1982, fiind achiziţionat de către SC T.P.C. SRL, de la SC D.I.E. SRL Cluj-Napoca, la un preţ mult mai mic (42.245 RON, din care TVA de 6.745 RON) decât cel facturat către SC C.G. SRL, probaţiunea administrată dovedind că a fost „supraevaluat" în factura de vânzare (la suma de 1.547.000 RON).
Mai mult, acesta a fost supus la cererea organelor fiscale de control, unei expertize tehnice, rezultând că:
- se află la sediul SC T.P.C. SRL (de la momentul facturării-noiembrie 2005, până la data controlului-iulie 2007);
- este în stare avansată de uzură fizică şi morală;
- este funcţional, dar nu se ridică la parametrii proiectaţi, prevăzuţi în cartea tehnică a acestuia;
- funcţionarea nu a fost autorizată niciodată;
- valoarea de piaţă a fost stabilită la suma de 1.690 RON.
S-a concluzionat astfel că, factura menţionată este fictivă, producând consecinţele juridice arătate, pentru aceasta responsabilitatea revenindu-le ambilor inculpaţi M.A.M. (care a justificat primirea unui transfer bancar) şi C.E. (care şi-a anulat un TVA de plătit la bugetul de stat). Nu are importanţă faptul că TVA a fost achitat (neexistând un prejudiciu la bugetul de stat), ci faptul că nu s-a achitat de către cel care avea această obligaţie legală.
Raportat strict la această factură, nu s-a cauzat niciun prejudiciu în dauna bugetului de stat, constând în TVA, sau impozit pe profit, tocmai datorită faptului că a fost înregistrată la ambele societăţi comerciale (una fiind „vânzătoare" iar cealaltă înregistrând produsul „cumpărat", pe stoc).
În consecinţă, s-a apreciat că fapta inculpatului M.A.M. de a o determina pe angajata societăţii C.M. - cu atribuţii în acest sens-să completeze, fără vinovăţie, cu date nereale şi să semneze factura fiscală din 17 noiembrie 2005, reprezentând vânzarea fictivă a utilajului „Cazan şi instalaţie de abur de tip CVAS" întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită. de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. Faţă de inculpatul M.A.M. nu s-a putut reţine infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, raportat la scopul urmărit de inculpatul C.E., întrucât nu a cunoscut intenţia acestuia de a-şi anula TVA de 240.215 RON, odată cu plata de către acesta a TVA de 247.000 RON astfel că, apreciind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
S-a reţinut că fapta inculpatului C.E. de a semna de primire factura BN VDR nr. 3184905/17 noiembrie 2005, emisă de SC T.P.C. SRL, reprezentând achiziţionarea fictivă a utilajului „Cazan şi instalaţie de abur de tip CVAS", şi care a fost înregistrată în contabilitatea SC C.G. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Pentru considerentele arătate în sarcina inculpatului C.E. nu s-a putut reţine de asemenea, infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, raportat la diminuarea obligaţiei de plată a TVA, în sumă echivalentă de 240.215 RON, cu motivaţia că a determinat plata sumei respective de 247.000 RON, către bugetul de stat, de către inculpatul M.A.M., fiind scos de sub urmărire penală prin aplicarea de către procuror a prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen. (lipsă prejudiciu).
Pe baza probelor administrate în cauză s-a stabilit că factura seria VDR nr. 3184905/17 noiembrie 2005 reprezentând vânzarea fictivă a utilajului „Cazan şi instalaţie de abur de tip CVAS", emisă de SC T.P.C. SRL, către SC C.G. SRL, a fost completată în fals, fără vinovăţie, de către martora C.M. conform solicitării inculpatului M.A.M., astfel că, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitei M.P., în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. (1) C. pen., şi, respectiv, de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, faţă de numita C.M. s-au aplicat prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
III. Raportat la relaţia comercială derulată între SC S. SRL Bistriţa şi SC C.G. SRL Bistriţa (pct. V şi VI din raportul de expertiză contabilă) s-a reţinut că în anul 2006, a fost emisă de către SC S. SRL către SC C.G. SRL factura din 31 august 2006 în sumă de 37.359 RON, din care TVA 5.965 RON, având ca obiect „prestări servicii de transport".
În concret, în perioada iunie-august 2006, s-au efectuat mai multe transporturi consemnate în 41 foi de parcurs, pentru SC C.G. SRL, valoarea totală a acestora fiind de 31.394 RON, plus TVA 5.965 RON. Transporturile s-au efectuat în baza contractului de prestări servicii nr. 23 din 01 martie 2006, în care se specifica faptul că prestatorul va efectua lucrări de transport mărfuri, tariful perceput fiind de 3 RON/km, plus TVA, şi de 2,60 RON/km, plus TVA.
La capitolul IV, art. 7 din contract, se prevedea că beneficiarul va achita facturile emise în baza confirmărilor prestaţiilor, în termen de 30 de zile de la data expirării lunii de prestaţie.
Factura din 31 august 2006 s-a constatat a fi fictivă, întrucât prin emiterea ei s-au facturat 5.880 km la tariful de 3 RON/km şi respectiv 5.290 km la tariful de 2,60 RON/km, fără a exista nicio confirmare din partea beneficiarului SC C.G. SRL privind efectuarea transporturilor din cele 41 foi de parcurs transport marfă. Aceasta întrucât serviciile au constat în transportul de pietriş, balast şi pământ la adresa „S., nr. 77", unde se afla la vremea respectivă locuinţa personală a inculpatului C.E. (şi implicit şi sediul SC C.G. SRL).
În concret, o parte din materialele transportate au fost utilizate pentru terasarea unui drum de acces către curtea locuinţei inculpatului C.E., iar o parte au fost transportate în Bistriţa, în zona drumului de centură.
Factura emisă a fost înregistrată la SC S. SRL. În jurnalul de vânzări pe luna august 2006, la poziţia 32, colectându-se astfel TVA care s-a raportat cumulat prin decontul de TVA al lunii august 2006.
Nu au fost identificate alte documente justificative din care să rezulte când s-a încasat factura, sau când şi cum furnizorul SC S. SRL şi-a achitat obligaţiile faţă de bugetul statului, constând în impozit pe profit şi TVA.
Pentru cei 11.170 km facturaţi nu există nicio confirmare din partea SC C.G. SRL a prestaţiilor efectuate pe cele 41 foi de parcurs transport mărfuri din partea beneficiarului, în aceste foi fiind trecute şi alte rute decât cele menţionate de transportator.
Pentru a fi deductibile fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit, cheltuielile cu transporturile de materiale de balastieră trebuiau efectuate în scopul realizării de venituri, adică materialele transportate să fie revândute ca atare, sau să fie utilizate la realizarea unor lucrări specifice contractate cu diverşi beneficiari.
S-a constatat că nu există documente din care să rezulte că s-au achiziţionat de către SC S. SRL, produse de balastieră din zonele Floreşti sau Măgura llvei, înregistrarea lor în gestiunea societăţii şi destinaţia lor ulterioară către SC C.G. SRL. În lipsa unor astfel de documente justificative cheltuielile efectuate cu transportul acestor produse s-a constatat a fi nedeductibile fiscal. Suma cu care a fost diminuat impozitul pe profit, raportat la valoarea serviciilor de 31.394 RON (suma din factură fără TVA), este de 5.023 RON.
Pentru a se putea exercita dreptul de deducere a taxei aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii, conform art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., acestea trebuie să fie destinate realizării unor operaţiuni taxabile, adică pentru interesul activităţii societăţii în realizarea obiectului de activitate, pentru livrarea de bunuri sau pentru prestarea de servicii taxabile.
Nu există niciun document justificativ din care să rezulte că produsele de balastieră transportate au fost utilizate în interesul societăţii, pentru revânzare sau pentru prestarea unor servicii în care să fie încorporate aceste produse de balastieră.
În concluzie, s-a reţinut că taxa pe valoarea adăugată cuprinsă în factura din 31 august 2006, în sumă de 5.965 RON, nu poate fi dedusă, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. a) din C. fisc.
Administratorul SC S. SRL, martorul B.P., a precizat că a avut doar obligaţia de prestări servicii de transport, către SC C.G. SRL, şi că din dispoziţia verbală a acestuia din urmă, o parte din materialele transportate au fost utilizate altfel decât în interesul SC C.G. SRL, respectiv, pentru amenajarea drumului de acces spre locuinţa inculpatului C.E. (construită în regim P+E+M), sau pentru drumul de centură Bistriţa, pe care îl utiliza.
Suma totală cu care s-a diminuat obligaţia de plată faţă de bugetul statului de către SC C.G. SRL, pe anul 2006, prin înregistrarea în contabilitate a facturii din 31 august 2006, este de 10.988 RON, din care TVA în cuantum de 5.965 RON şi impozit pe profit în cuantum de 5.023 RON.
De asemenea, s-a reţinut faptul că în cauză nu s-a putut stabili cine a scris foile de parcurs şi factura menţionată, care este fictivă, în sensul beneficiarului trecut nereal, ca fiind SC C.G. SRL
S-a reţinut că fapta inculpatului C.E. de a înregistra în evidenţa contabilă a SC C.G. SRL factura fiscală din 31 august 2006, emisă de SC S. SRL, în valoare totală de 37.359 RON, cu TVA aferentă, în sumă de 5.965 RON, reprezentând „prestări servicii transport", în condiţiile în care cunoştea faptul că serviciile facturate au fost în realitate prestate în interesul său personal şi nu al SC C.G. SRL, prin această înregistrare de cheltuieli cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 10.988 RON, constând în TVA de 5.965 RON şi impozit pe profit de 5.023 RON, constituie infracţiunea de evaziune fiscală,prevăzută şi pedepsită. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
IV. Raportat la relaţia comercială derulată între SC C.G. SRL Bistriţa şi SC O.&CO SA, Bistriţa (pct. VII şi VIII din raportul de expertiză contabilă) s-a reţinut că:
În cursul anului 2005, au fost emise de către SC C.G. SRL Bistriţa, în calitate de furnizor, în favoarea SC O.&CO SA Bistriţa, în calitate de beneficiar, facturile fiscale:
1. din 04 februarie 2005, în sumă de 203.502 RON, din care TVA 32.492 RON, având ca obiect „lucrări excavare terasamente";
2. din 10 decembrie 2005, în sumă de 101.150 RON, din care TVA 16.150 RON, având ca obiect „reparaţii clădiri";
3. din 21 decembrie 2005, în sumă de 148.729 RON, din care TVA 23.747 RON, având ca obiect „lucrări de dislocat, terasat, nivelat, compactat teren".
Acestea, au fost înregistrate în evidenţele contabile ale ambelor societăţi comerciale.
Prejudiciul cauzat depinde de următoarele:
1) Modul în care a influenţat obligaţiile fiscale factura din 04 februarie 2005,având ca obiect „lucrări de excavare terasamente" emisă de SC C.G. SRL:
În data de 03 februarie 2005, SC M. SA a emis către SC C.G. SRL, factura din 3 februarie 2005 reprezentând „lucrări de excavare terasamente - 2.443 ore" în valoare de 163.510 RON, plus TVA 31.067 RON.
În data de 04 februarie 2005, SC C.G. SRL a emis către SC O.&CO SA, factura din 4 februarie 2005 reprezentând „lucrări excavare terasamente" în valoare de 171.010 RON, plus TVA 32.492 RON.
În data de 21 decembrie 2005, SC O.&CO SA a emis către SC M. SA (societate afiliată), factura fiscală din 21 decembrie 2005, reprezentând „prestări servicii activitatea de bază", în valoare de 184.783 RON, plus TVA 35.108 RON.
Datorită modului de înregistrare a facturii în cadrul relaţiei comerciale derulată între SC M. SA - SC C.G. SRL - SC O.&CO SA - SC M. SA, rezultă că nu există prejudiciu, sub aspectul TVA sau impozit pe profit.
Factura este fictivă, pentru că factura din 3 februarie 2005, care a stat la baza emiterii acesteia, este fictivă, în condiţiile arătate mai sus.
2. Modul în care a influenţat obligaţiile fiscale factura din 10 decembrie 2005, având ca obiect „reparaţii clădiri", emisă de SC C.G. SRL:
La data de 10 decembrie 2005, s-a întocmit de către SC C.G. SRL, factura menţionată, reprezentând „reparaţii clădiri" în valoare de 85.000 RON, plus TVA 16.150 RON.
S-au înregistrat în contabilitatea SC O.&CO SA, în contul 611 „cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile", cheltuielile arătate, fără a exista niciun proces-verbal de recepţie a lucrărilor efectuate de SC C.G. SRL şi nici contract de prestări servicii.
În aceste condiţii, cheltuielile în valoare de 85.000 RON, sunt nedeductibile fiscal, fiind diminuate obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat pe anul 2005, de către SC O.&CO SA, cu suma de 13.600 RON, cu titlu de impozit pe profit.
În ce priveşte TVA în sumă de 16.150 RON aferentă, de precizat este că, potrivit art. 145 alin. (1) din C. fisc, dreptul de deducere a TVA ia naştere în momentul exigibilităţii taxei conform art. 134 alin. (3) din C. fisc. Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu excepţia datei la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii.
Astfel, prestatorul a emis o factură fiscală fără a efectua lucrările facturate, dar colectând TVA pentru buget, pe care ulterior a achitat-o. Organele de inspecţie fiscală cu ocazia verificărilor încrucişate, au constatat şi reţinut că factura, este susceptibilă de a fi fictivă şi, cu toate acestea, au solicitat plata taxei de către furnizorul (prestatorul) SC C.G. SRL, situaţie în care cumpărătorul (beneficiarul) SC O.&CO SA este îndreptăţit să-şi deducă taxa pe care a achitat-o sau urma să o achite prestatorului, neexistând o pagubă sub aspectul TVA, cauzată de SC O.&CO SA.
3. Modul în care a influenţat obligaţiile fiscale din 21 decembrie 2005, având ca obiect „lucrări de dislocat, terasat, nivelat, compactat teren", emisă de SC C. SRL:
La data de 21 decembrie 2005. s-a întocmit factura arătată, în valoare de 124.982 RON, plus TVA 23.747 RON, operaţiunea neputând fi dovedită că este reală, în concret neexistând situaţii de lucrări pentru această valoare.
Cheltuiala înregistrată în contabilitate este astfel, nedeductibilă fiscal, prin înregistrarea în contabilitate a facturii, fiind diminuate obligaţiile fiscale, pentru anul 2005, de către SC O.&CO SA, cu suma de 19.997 RON, cu titlu de impozit pe profit.
De precizat este că TVA, în sumă de 23.747 RON, a fost dedusă legal, de către SC O.&CO SA, deoarece dreptul de deducere s-a născut în momentul în care TVA a devenit exigibilă la prestator. Dacă organul fiscal ar fi anulat TVA colectată de SC C.G. SRL atunci SC O.&CO SA nu ar fi avut drept de deducere; astfel, având în vedere toate acestea, nu a existat un prejudiciu, constând în TVA, la nivelul SC O.&CO SA.
Prin înregistrarea în contabilitate a celor trei facturi fiscale, SC O.&CO SA a adus un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 33.597 RON (aferent ultimelor două facturi), constând în impozit pe profit. Acesta a fost achitat de învinuitul Z.T., către Direcţia Generală a Finanţelor Publice, cu chitanţa seria TS6 nr. 5979603 a Trezoreriei Bistriţa.
S-a reţinut că faptele inculpatului C.E.: - de a semna şi emite către SC O.&CO SA facturile fiscale conţinând înscrise operaţiuni fictive: din 04 februarie 2005, în valoare de 203.502 RON, reprezentând lucrări de excavare-terasare, din 10 decembrie 2005, în valoare de 101.150 RON, reprezentând lucrări de reparaţii clădiri, şi din 21 decembrie 2005, în valoare de 148.729 RON, reprezentând lucrări de dislocare - terasare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită. de art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- de a emite către SC O.&CO SA, facturile fiscale: din 10 decembrie 2005, în valoare de 101.150 RON, şi din 21 decembrie 2005, în valoare de 148.729 RON, ambele reprezentând operaţiuni fictive de reparaţii clădiri şi, respectiv, de excavare-terasare, cunoscând că vor fi înregistrate în evidenţa SC O.&CO SA şi ca astfel se vor cauza prejudicii bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 26, C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a fost trimis în judecată prin actul desesizare a instanţei.
Fapta învinuitului Z.T. de a semna la rubrica „primire" facturile fiscale întocmite de către SC C.G. SRL din 04 februarie 2005, în valoare de 203.502 RON, reprezentând prestări servicii lucrări de excavare- terasamente, din 10 decembrie 2005, în valoare de 101.150 RON, reprezentând lucrări de reparaţii clădiri, şi din 21 decembrie 2005, în valoare de 148.729 RON, reprezentând lucrări de dislocare- terasare, cunoscând că prin acestea sunt facturate prestări de servicii fictive, facturile fiind apoi înregistrate în contabilitatea SC O.&CO SA. cu scopul producerii de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta învinuitului Z.T. de a dispune înregistrarea facturilor fiscale fictive arătate, din 10 decembrie 2005, în valoare de 101.150 RON, reprezentând lucrări de reparaţii clădiri, şi din 21 decembrie 2005, în valoare de 148.729 RON, reprezentând lucrări de dislocare - terasare, cunoscând că prin acestea sunt facturate prestări de servicii fictive, cu producerea de efecte constând în sustragerea de la plata impozitului pe profit datorat, în sumă de 33.579 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Întrucât în cursul urmăririi penale prejudiciul cauzat prin fapta descrisă mai sus (punctul IV), în sumă de 33.597 RON (sub limita de 50.000 Euro) a fost achitat în cursul urmăririi penale de învinuitul Z.T., referitor la acest învinuit, privitor la infracţiunea de evaziune fiscală, procurorul a dispus, în baza art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi art. 741 C. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) şi, respectiv, art. 10 lit. i1) C. proc. pen., încetarea urmăririi penale şi sancţionarea cu amendă administrativă (nedispunându-se trimiterea în judecată).
De asemenea, privitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, referitor la inculpatul Z.T., procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative de 1.000 RON (nedispunându-se trimiterea sa în judecată).
Avându-se în vedere că prejudiciul cauzat prin fapta de la punctul IV (comisă de învinuitul Z.T. şi de inculpatul C.E.) a fost recuperat încă din faza de urmărire penală, această împrejurare a profitat şi inculpatului C.E. în consecinţă, instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatului C.E. actul material de evaziune fiscală descris la punctul IV (pentru care s-a dispus trimiterea în judecată).
Se vor include ca acte materiale ale infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pentru care este trimis în judecată inculpatul C.E.) faptele descrise la punctul IV, respectiv, de a semna şi emite către SC O.&CO SA cele trei facturi fiscale în care sunt înscrise operaţiuni fictive.
V. Relaţia comercială derulată între inculpatul C.E. (ca persoană fizică) şi SC C.G. SRL Bistriţa, referitoare la achiziţii de utilaje şi instalaţii şi, respectiv, pământ şi pietriş (pct. IX şi X din raportul de expertiza contabilă)
În cursul anului 2005, în contabilitatea SC C.G. SRL au fost înregistrate cheltuieli pe baza unui număr de 6 borderouri/facturi de achiziţie de utilaje, pământ şi pietriş, şi s-a realizat o deducere de TVA, în sumă de 235.030 RON, aferent achiziţiilor înregistrate.
În concret, SC C.G. SRL a achiziţionat în anul 2005, pe bază de borderouri/facturi de achiziţie de la persoana fizică C.E.-administratorul societăţii, utilaje şi instalaţii, precum şi pământ şi pietriş, în valoare totală de 1.457.000 RON, din care:
- utilaje şi instalaţii în valoare de 1.237.000 RON,
- pământ şi pietriş în valoare de 220.000 RON.
Iniţial, în evidenţa contabilă analitică - fişa cont 401 „furnizor C.E." - s-a înregistrat în „credit" ca valoare de cumpărare pe baza celor 6 borderouri/facturi de achiziţie, suma de 1.692.030 RON, adică mai mult cu 217.030 RON, decât este consemnat în borderouri că s-a achitat.
În luna martie 2005, prin jurnalul de cumpărări,s-a dedus nelegal, pe baza de borderouri/facturi de achiziţie, TVA în valoare de 235.030 RON în decontul de TVA pe luna martie 2005, depus la organele fiscale în 20 martie 2006, sub numărul 19172/2004, la TVA deductibilă nu este înregistrată nicio sumă, iar pe luna mai 2005, figurează a fi fost dedusă, ca TVA, doar suma de 2.880 RON, dintr-o altă operaţiune de achiziţie.
Pe baza borderourilor/facturi de achiziţie de utilaje şi instalaţii şi, respectiv, de pământ şi pietriş, nu s-a dedus TVA şi, pe cale de consecinţă, nu s-a adus nici prejudiciu bugetului de stat referitor la TVA.
În ce priveşte impozitul pe profit:
1) Achiziţia de utilaje/instalaţii:
Pe baza a 4 borderouri s-au achiziţionat utilaje în valoare de 1.035.000 RON, iar pe baza facturii din 5 mai 2005, s-au achiziţionat instalaţii de fierbere cu aburi, în valoare de 202.000 RON; ulterior utilajele menţionate au fost revândute astfel:
1. - Utilajele achiziţionate pe baza borderoului nr. 41 din 01 martie 2005, în valoare de 280.000 RON, au fost vândute către SC I.L. SA Bucureşti, la preţul de 339.314 RON, din care TVA 54.175 RON în data de 02 martie 2005.
2. - Utilajele achiziţionate pe baza borderoului nr. 42 din 20 martie 2005, în valoare de 280.000 RON, au fost vândute către SC F.L. SA - Bucureşti, la preţul de 340.625 RON, din care TVA 54.384 RON, în data de 22 martie 2005.
3. - Utilajele achiziţionate pe baza borderoului nr. 43 din 25 martie 2005 în valoare de 275.000 RON, au fost vândute către SC M.F.G. SA Cluj-Napoca, la preţul de 333.581 RON din care TVA 53.260 RON în data de 28 martie 2005.
4. - Utilajele achiziţionate pe baza facturii din 05 mai 2005, în valoare de 202.000 RON, au fost vândute către SC I.L. SA Bucureşti, la preţul de 245.520 RON, din care TVA 39.200 RON, în data de 11 mai 2005.
5. - Utilajele achiziţionate pe baza borderoului de achiziţie din 20 mai 2005, în valoare de 200.000 RON, au fost vândute către SC M.F.G. SA Cluj-Napoca, la preţul de 245.456 RON din care TVA 39.190 RON.
Valoarea totală a veniturilor realizate din vânzarea utilajelor este de 1.264.288 RON, iar a TVA colectată este de 240.215 RON.
Trebuie menţionat că pe bază de borderouri de achiziţie s-au achiziţionat utilaje în valoare de 1.035.000 RON, pentru achiziţia unei instalaţii de fierbere cu aburi în valoare de 202.000 RON, în nota de recepţie-constatare diferenţe, fiind menţionată factura fiscală din 05 mai 2005, cu emitent inculpatul C.E., ca persoană fizică.
Vânzarea utilajelor către societăţile de leasing s-a realizat astfel:
I. - SC I.L. SA Bucureşti, în calitate de finanţator, a încheiat cu SC T.P.C. SRL, în calitate de utilizator, două contracte de leasing având ca obiect finanţarea achiziţionării pe baza contractului nr. 3737 din 16 februarie 2005 a obiectivului linie de producţie acadele", din 04, an fabricaţie 2005, şi "maşina automată de ambalat acadele", seria M-A 3252843/04.2005", valoarea totală a contractului fiind de 93.653 Euro, iar pe baza contractului nr. 3926 din 15 aprilie 2005, obiectivul „instalaţie fierbere cu abur în vid, seria F 623179, an fabricaţie 2005", în valoare de 20.349 Euro.
Concomitent, a încheiat cu furnizorul SC C.G. SRL contractele de promisiune de cumpărare nr. 68 din 16 februarie 2005 şi nr. 70 din 15 aprilie 2005, alegerea furnizorului fiind făcută exclusiv de utilizator.
Prin aceste contracte, se certifică că în momentul în care utilizatorul nu-şi respectă obligaţiile de plată asumate prin contractele de leasing, promitentul cumpărător (SC C.G. SRL), are obligaţia cumpărării bunurilor la valoarea rămasă de achitat de către utilizator (SC T.P.C. SRL).
Pe baza contractelor arătate, SC C.G. SRL a emis către I.L. S.A. factura din 02 martie 2005, în valoare totală de 339.314 RON, din care TVA 54.176 RON şi factura din 11 mai 2005, în valoare totală de 245.520 RON, din care TVA 39.201 RON, realizând astfel venituri de 491.457 RON şi colectând TVA de 93.377 RON.
SC I.L. SA a emis către SC T.P.C. SRL, în perioada februarie - mai 2005, facturi în valoare de 172.449 RON, din care TVA 27.533 RON.
II. - SC M.F.G. SA Cluj-Napoca, în calitate de locator, a încheiat cu SC T.P.C. SRL contractele de leasing financiar nr. 203 din 23 martie 2005 şi nr. 226 din 13 mai 2005, utilajele urmând a se achiziţiona de la SC C.G. SRL, în calitate de furnizor.
Pe baza acestor înţelegeri, SC C.G. SRL a facturat către SC M.F.G. SA:
- cu factura din 28 martie 2005 - „maşină automată de ambalat PM-50 automatic cu dozator volumetric";
- cu factura din 26 mai 2005 - „Instalaţie de fierbere cu abur în vid"
III. SC F.L. SA Bucureşti:
Nu există niciun fel de date despre natura operaţiunilor comerciale realizate, decât că SC C.G. SRL a facturat către această societate, cu factura din 22 martie 2005, obiectivul „linie producţie acadele SERIA LPA 8145623/04" şi „maşina automată de ambalat acadele SERIA M-A 3252841/04".
În cauză s-a dispus o expertiză tehnică judiciară prin care să se realizeze identificarea şi precizarea provenienţei legale a utilajelor şi instalaţiilor, determinarea parametrilor tehnico-economici la data achiziţionării şi, respectiv, preţul de piaţă real al tranzacţiilor sau bunurilor care au făcut obiectul acestor tranzacţii, concluzionându-se că:
1. - Linia de producţie acadele achiziţionată de SC C.G. SRL, la preţul de 170.000 RON şi apoi vândută la SC I.L. SA, cu preţul de 173.546 RON, plus TVA 32.974 RON: nu i s-a putut identifica provenienţa; nu are plăcuţe de identificare; valoarea de nou a unui bun similar este de 10.500 Euro; gradul de uzură 90%; valoarea stabilită de expertiză 3.549 RON.
2. - Linia de producţie acadele achiziţionată cu 170.000 RON, de SC C.G. SRL şi revândută cu 174.217 RON, plus TVA 33.101 RON, la SC F.L. SA: este din import de origine arabă, cu lipsă elemente componente; nu are plăcuţe de identificare; valoarea de nouă este de 9.000 Euro; gradul de uzură 90%; valoarea stabilită de expertiză ţinând cont de uzura de 90% este de 900 Euro sau 3.042 RON.
3. - Maşina automată de ambalat acadele achiziţionată de SC C.G. SRL, cu preţul de 110.000 RON şi revândută cu preţul de 111.591 RON, la SC I.L. SA: este o maşina de ambalat simplă din import sau de producţie autohtonă fără a putea fi identificat producătorul, seria şi anul de fabricaţie; valoarea nouă este de 3.500 Euro; gradul de uzură 85%; valoarea stabilită de expertiză 525 Euro sau 1.775 RON.
- 4. - Maşina automată de ambalat acadele achiziţionată cu preţul de 110.000 RON şi revândută la SC F.L. SA, cu preţul de 112.023 RON, plus TVA 21.284 RON: este o maşină artizanală confecţionată în ţară; oferta în ţară este de max. 2.000 Euro; gradul de uzură 90%; valoarea evaluată 200 Euro sau 676 RON.
5. - Maşina automată de ambalat PM 50 automatic cu dozator volumetric achiziţionată cu suma de 275.000 RON şi revândută la SC M.F.G. SA, cu preţul de 280.320 RON, plus TVA de 53.261 RON.
Această maşină a mai făcut obiectul unui contract de leasing încheiat cu SC VL SA Cluj-Napoca în calitate de proprietar şi SC C.G. SRL în calitate de furnizor. În data de 28 februarie 2007, proprietarul a ridicat maşina din cauză că utilizatorul SC T. SRL nu a achitat ratele de leasing. Referitor la acest utilaj rezultă că: este o maşină produsă de SC T. SRL Cluj-Napoca cu seria 96; valoarea nouă este de 4.000 Euro; uzura apreciată este de 20%; valoarea evaluată este de 3.200 Euro sau 10.817 RON.
6. - Instalaţia de fierbere cu abur în vid achiziţionată cu suma de 200.000 de RON şi revândută către SC M.F. SA, cu preţul de 206.266 RON, plus TVA 39.190 RON: este în realitate un cazan cu pereţi dubli în stare avansată de uzură fizică şi morală; poate fi din producţie internă sau import; valoarea de piaţă de achiziţie 2.000 Euro; gradul de uzură 95%; valoarea evaluată 100 Euro sau 338 RON.
7. - Instalaţia de fierbere cu abur în vid achiziţionată în luna mai 2005, cu suma de 200.000 RON şi revândută la SC I.L.G. SA, la preţul de 206.319 RON, plus TVA 39.201 RON: este în realitate un cazan cu pereţi dubli în stare avansată de uzură fizică şi morală; poate fi din producţie internă sau din import; valoarea de piaţă de achiziţie 2.000 Euro; gradul de uzura 95 %; valoarea evaluată 100 Euro sau 338 RON;
Valoarea totală a bunurilor evaluate la data de 05 aprilie 2007 este de 6.075 Euro sau 20.535 RON.
Presupunând că la data achiziţionării de la C.E. toate aceste utilaje şi instalaţii ar fi fost noi, valoarea lor de achiziţie la preţ de producător, era de maxim 33.000 Euro sau 110.265 RON.
Constatări privind realitatea operaţiunilor:
1. - în data de 28 martie 2005, s-a vândut cu factura 5356209/2005, către SC M.F.G. SRL, obiectivul denumit „Maşina automată de ambalat pm -50 automatic cu dozator volumetric", iar în data 22 martie 2005, s-au vândut, cu factura 5356208/2005, obiectivele denumite „Linie producţie acadele" şi „Maşina automată de ambalat acadele"
2. - în data de 11 mai 2005, s-a vândut către SC I.L.G. SA, cu factura 5356213/2005, produsul denumit „Instalaţie fierbere cu abur în vid ", iar în data de 26 mai 2005, s-a vândut către SC M.F.G. SA, exact aceeaşi instalaţie, cu date de identificare identice.
Apreciind că achiziţiile de utilaje şi instalaţii s-au făcut la valoarea lor de piaţă stabilită de expertiza tehnică, adică la suma de 110.265 RON, suma maximă deductibilă fiscal admisă este de 110.265 RON, iar diferenţa nedeductibilă este de 1.126.735 RON, impozitul pe profit sustras de ia plată fiind de 180.278 RON.
2. Achiziţia de pământ/pietriş:
Pe baza borderoului de achiziţie nr. 51 din iulie 2005, s-a înregistrat în contabilitatea SC C.G. SRL achiziţionarea a 4.400 tone de pământ şi pietriş în valoare de 220.000 RON, ca materii prime (cont „301"), ulterior fiind-trecute pe cheltuieli fără a se specifica destinaţia lor şi fără nici un document justificativ de consum.
Neexistând niciun document justificativ din care să rezulte că achiziţia pământului şi pietrişului este reală, doar pentru transportul lui fiind necesare aproximativ 220 deplasări a unei maşini de 20 de tone şi nici destinaţia lui ulterioară, concluzia este că operaţiunea este în totalitate fictivă.
În acest mod a fost diminuată obligaţia fata de bugetul statului, constând în impozit pe profit,cu suma de 35.200 RON. Prejudiciul total cauzat:
A fost adus bugetului de stat prin înregistrarea în contabilitate a celor 5 borderouri de achiziţie şi a facturii din 05 mai 2005 un prejudiciu total de 215.478 RON, format din: impozit pe profit în cuantum de 180.278 RON şi de 35.200 RON, cu acelaşi titlu. S-a reţinut că faptele inculpatului C.E.: -de a deduce nelegal TVA, în lunile martie şi mai 2005, în sumă de 235.030 RON, pe baza borderourilor/facturi de achiziţii a celor 7 utilaje, operaţiunea de deducere fiind înscrisă în notele de recepţie, în care achiziţiile au fost înregistrate cu TVA deductibil, în registrul jurnal şi în balanţele lunare de verificare, aferente lunilor arătate, fără a se prejudicia bugetul de stat, întrucât înregistrarea nelegală de TVA arătată, nu a fost declarată organelor fiscale, decontul aferent lunilor martie şi mai 2005 fiind depus cu întârziere, respectiv, doar la data de 20 martie 2006, dată până la care învinuitul a stornat suma de TVA, constituie tentativă la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- de a nu înregistra şi declara organelor fiscale, TVA colectată pe baza facturilor din lunile martie şi mai 2005, către societăţile de leasing, către care a facturat cele 7 utilaje, în sumă de 1.504.494 RON, în perioada de raportare, respectiv, de 25 aprilie 2005 şi de 25 iulie 2005, şi de a raporta cu întârziere (luna martie 2006) TVA colectat de 240.215 RON, recuperându-se astfel prejudiciul cauzat, prin preluarea obligaţiei de plată către SC T.P.C. SRL, în baza facturii din 17 noiembrie 2005, cu TVA de 247.000 RON, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;
- de a întocmi în fals borderouri/facturi de achiziţie utilaje şi instalaţii, pământ şi pietriş, în baza cărora a înregistrat cheltuieli nereale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- de a ocaziona prin înregistrarea contabilă a celor 6 borderouri/facturi fictive de achiziţie de utilaje şi instalaţii, pământ şi pietriş, prejudiciul total de 215.478 RON, cu titlu de impozit pe profit, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
VI. Relaţia comercială derulată între inculpatul C.E. ca persoană fizică şi SC C.G. SRL. Bistriţa referitoare la achiziţii de diverse bunuri utilizate la casa proprietate personală (pct. XI din raportul de expertiză contabilă)
În evidenţa contabilă a SC C.G. SRL, au fost înregistrate cheltuieli privind achiziţionarea de bunuri constând în materiale de construcţii, uşi, ferestre termopan, instalaţii electrice, aparate electronice, electrocasnice, de uz casnic, mobilă, aparate TV şi altele, în condiţiile în care achiziţiile au servit (aşa cum rezultă din probaţiunea cauzei) la modernizarea imobilului-casă de locuit, proprietatea administratorului C.E., imobil care a fost înstrăinat de acesta, prin vânzare, către SC R.L. IFN SA Bucureşti, în luna aprilie 2007, cu încheierea, în paralel, a unui contract de leasing financiar, între noul proprietar şi locatarul SC C.G. SRL, reprezentat tot de către administratorul C.E.
De menţionat este că imobilul a figurat ca fiind proprietatea învinuitului C.E. (împreună cu soţia sa, C.A.), conform extrasului de CF 15421 Bistriţa-Sigmir, iar SC C.G. SRL era doar locator (chiriaş), cu sediul la aceeaşi adresă.
Tocmai din acest motiv, contractul de vânzare cumpărare cu societatea de leasing a avut ca vânzători persoane fizice şi nu pe SC C.G. SRL (contract autentificat sub nr. 679 din 3 aprilie 2007), iar apoi s-a procedat la revânzarea acestuia în sistem de leasing financiar, către locatorul SC C.G. SRL.
Conform constatărilor organelor de inspecţie fiscală, pe parcursul anului 2005, societatea a achiziţionat diverse bunuri, în valoare totală de 220.786 RON, din care mărfuri în valoare de 184.681 RON, înregistrate în contul 371, şi materii prime, în valoare de 36.105 RON, înregistrate în contul 301.
În luna decembrie 2005, toate bunurile achiziţionate au fost înregistrate pe cheltuieli, pe bază de bonuri de consum, fără a se preciza destinaţia lor exactă sau motivul înregistrării lor pe cheltuieli.
Conform regulilor de funcţionare a contului 371 „mărfuri", în debitul acestui cont se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate, iar în credit.valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare prin corespondentul contului 607 „cheltuieli privind mărfurile".
Întotdeauna mărfurile achiziţionate sunt destinate vânzării în scopul realizării unui profit şi nu pentru a fi utilizate ca materii prime, cum au fost înregistrate în contabilitate, când au fost date în consum.
Nu există niciun document din care să rezulte pentru ce activitate aducătoare de venituri au fost utilizate, iar din constatările inspecţiei fiscale efectuate, reiese că o parte din acestea se regăsesc în dotarea casei personale a învinuitului.
Prin urmare, bunurile achiziţionate şi înregistrate contabil pe SC C.G. SRL, în cursul anului 2005, au fost utilizate la imobilul proprietate personală a inculpatului C.E., de care acesta a dispus prin vânzare, în luna aprilie 2007, SC C.G. SRL fiind permanent doar chiriaş sau locatar, la aceeaşi adresă (Sigmir, nr. 11) şi neavând niciodată proprietatea imobilului.
Prin înregistrarea pe cheltuieli a unor bunuri constând în mărfuri şi materii prime care nu au fost utilizate în scopul realizării de venituri, s-a diminuat baza de impunere a impozitului pe profit pentru anul 2005, cu suma de 220.786 RON, iar impozitul pe profit, sustras de la plata către bugetul de stat, este de 35.326 RON.
Achiziţionarea mărfurilor, în valoare de 184.681 RON şi a materiilor prime, în valoare de 36.105 RON, nefiind destinată realizării unor operaţiuni taxabile, TVA aferentă acestor achiziţii, în valoare de 41.949 RON, este nedeductibilă. Prin urmare, cu această TVA, în suma 41.949 RON, s-a diminuat obligaţia de plată aferentă, la bugetul statului pe anul 2005.
S-a reţinut că fapta inculpatului C.E., de a înregistra în evidenţa contabilă a SC C.G. SRL, la sfârşitul anului 2005, trecerea pe cheltuieli, de bunuri în valoare de 262.735 RON, bunuri care au fost în realitate utilizate în interesul său personal pentru edificarea, extinderea, modernizarea şi dotarea imobilului casă de locuit proprietatea sa şi nu în interesul SC C.G. SRL, prin această înregistrare de cheltuieli cauzându-se bugetului de stat un prejudiciu total în sumă de 77.275 RON, constând în TVA de 41.949 RON şi impozit pe profit de 35.326 RON, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
VII. Relaţia de aprovizionare cu bunuri, a SC C.G. SRL Bistriţa şi constatate lipsă, din stoc, la verificările efectuate (pct. XII din raportul de expertiză contabilă)
în evidenţa contabilă a SC C.G. SRL, în contul 371 „Mărfuri", au fost înregistrate cheltuieli cu mărfuri, în sumă de 208.348 RON, şi s-a dedus TVA aferentă achiziţiilor înregistrate.
Aceste mărfuri nu s-au găsit şi nu au fost prezentate organelor de control fiscal din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud (lipsind la inventarul efectuat cu ocazia inspecţiei fiscale generale).
Organele fiscale au constatat că la data de 31 decembrie 2006, societatea înregistra un stoc de marfă scriptic în valoare de 148.113 RON, iar în perioada ianuarie - martie 2007, s-a mai aprovizionat cu mărfuri în sumă de 60.235 RON, valoarea stocului scriptic conform balanţei de verificare întocmită la 31 martie 2007, fiind de 208.348 RON.
Procedând la efectuarea unei inventarieri, în prezenţa administratorului societăţii, C.E., în data de 27 iunie 2007, nu s-a găsit faptic niciun bun din cele care trebuiau inventariate şi care figurau scriptic în inventarul precedent al societăţii.
La solicitarea organelor fiscale de a da declaraţie de inventar (conform procedurii), inculpatului C.E. a declarat că nu poate divulga unde se găsesc aceste bunuri, toate fiind materiale de construcţii.
Din probaţiunea administrată, se pot reţine însă, raportat la acestea, următoarele aspecte: în evidenţa contabilă figurau înregistrate la data de 31 martie 2007, mărfuri în valoare de 208.348 RON, din care mărfuri în valoare de 148.113 RON, achiziţionate în anii precedenţi şi figurând ca existente conform inventarului efectuat de administrator, la data de 31 decembrie 2006; în perioada ianuarie - martie 2007, s-au mai achiziţionat mărfuri în valoare de 60,235 RON, dar până la data de 27 iunie 2007, nu au existat vânzări; inculpatul a declarat că ştie unde sunt mărfurile, dar „nu le poate divulga locul pentru a fi inventariate".
Coroborând informaţiile contabile cu inventarierile efectuate la data de 31 decembrie 2007 şi, respectiv, cu declaraţiile administratorului societăţii, concluzia este că acestea au fost achiziţionate în realitate şi sustrase ulterior din gestiune, sau că achiziţiile au fost fictive.
Se va lua în calcul prima variantă, respectiv că bunurile au fost sustrase din gestiune, chiar administratorul SC C.G. SRL, declarând că „ştie unde se găsesc, însă nu le poate divulga locaţia".
In aceste condiţii, lipsa în gestiune este imputabilă gestionarului, iar din punct de vedere fiscal, este tratată ca venit şi se impozitează cu 16 %. Din punct de vedere al TVA, lipsa în gestiune este asimilată unei livrări de mărfuri şi se colectează TVA de 19 %.
Prin producerea lipsei în gestiune din motive imputabile gestionarului s-au adus următoarele prejudicii:
a). - bugetului de stat:
- impozit pe profit în valoare de 33.336 RON;
- TVA în sumă de 39.586 RON, deoarece lipsa în gestiune imputabilă este asimilată, din punct de vedere al TVA, cu livrarea de bunuri.
b). - societăţii C.G. S.R.L.:
- suma de 208.348 RON, reprezentând valoarea bunurilor lipsă în gestiune şi nerecuperată.
Astfel, se va reţine ca fiind cauzată bugetului de stat, paguba totală de 72.922 RON, aceasta fiind formată din următoarele obligaţii fiscale: TVA de 39.586 RON şi impozit pe profit de 33.336 RON.
Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului C.E. de a înregistra în evidenţa contabilă a SC C.G. SRL mărfuri şi materii prime în valoare totală, de 208.348 RON, pe care a refuzat să le prezinte organelor de inspecţie fiscală, fiind astfel constatate lipsă în gestiunea societăţii, prin această înregistrare de cheltuieli cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 72.922 RON, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpaţilor rezultă din următoarele probe: declaraţiile martorilor C.M., M.A., M.P., C.A.L., F.R., P.V.M., B.P., C.B., N.R., Z.T., raportul de expertiză contabilă şi suplimentele la raportul de expertiză contabilă, rapoartele de expertiză tehnică a utilajelor aflate la SC T.P.C. SRL, dovezile achitării prejudiciilor, documentaţia doveditoare a relaţiilor comerciale ale SC C.G. SRL cu SC M. SRL, documentaţia doveditoare a relaţiilor comerciale ale SC C.G. SRL cu SC O.&Co SRL.
Fapta săvârşită de inculpatul M.A.M., descrisă la pct. II în considerentele sentinţei) de a o determina pe angajata societăţii C.M. (cu atribuţii de contabil) respectiv, de a întocmi documente primare) să completeze, fără vinovăţie, cu date nereale şi să semneze factura fiscală din 17 noiembrie 2005, reprezentând vânzarea fictivă a utilajului „cazan şi instalaţie de abur tip CVAS"; întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (1) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.
Faptele săvârşite de inculpatul C.E.,descrise la punctele I, II, IV, V în considerentele sentinţei (de a semna de primire factura din 03 februarie 2005, emisă de SC M. SA, de a semna de primire factura din 17 noiembrie 2005 emisă de SC T.P.C. SRL, de a semna şi emite către SC O.&CO SA Bistriţa facturile fiscale din 04 februarie 2005, din 10 decembrie 2005 şi din 21 decembrie 2005 precum şi de a întocmi în fals borderourile şi factura de achiziţie utilaje şi instalaţii, pământ şi pietriş) comise în baza unei rezoluţii unice, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpatului C.E., comise în baza unei rezoluţii unice (descrisă la punctele III, V, VI, VII) de a înregistra în evidenţa contabilă a SC C.G. SRL facturi şi borderouri fictive de achiziţie de utilaje şi instalaţii, pământ şi pietriş, precum şi facturi referitoare la bunuri care, în realitate, au fost utilizate în interesul său personal şi nu în interesul societăţii, prin această înregistrare cauzându-se bugetului de stat un prejudiciu total de 376.663 RON (5.965 RON + 5.023 RON + 21.5478 RON + 41.949 RON + 35.326 RON + 39.586 RON + 33.336 RON), reprezentând TVA şi impozit pe profit, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului C.E., nu s-a avut în vedere actul material descris la punctul I în rechizitoriu întrucât prejudiciul cauzat prin această faptă a fost achitat integral de învinuitul N.R., faţă de care procurorul a dispus încetarea urmăririi penale conform art. 10 lit. i1) C. proc. pen. şi art. 10 din Legea nr. 241/2005, privitor la infracţiunea de evaziune fiscală, şi scoaterea acestuia de sub urmărire penală privitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., şi aplicarea, conform art. 10 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., a sancţiunii amenzii administrative de 1.000 RON. Ca urmare, recuperarea prejudiciului cauzat prin comiterea actului material de evaziune fiscală descris la punctul I (săvârşit împreună de inculpatul C.E. şi învinuitul N.R.) va profita şi inculpatului C.E., în sarcina căruia se va reţine, aşa cum s-a arătat, doar un act material al infracţiunii continuate de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (referitor la care faţă de învinuitul N.R. s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative).
În sarcina inculpatului C.E. (referitor la infracţiunea de evaziune fiscală) nu s-a reţinut nici actul material descris în rechizitoriu la punctul IV, pentru aceleaşi motive arătate anterior.
Astfel, prejudiciul cauzat prin fapta descrisă la punctul IV în considerentele sentinţei (respectiv, pct. IV în rechizitoriu) a fost cauzat de inculpatul C.E. împreună cu învinuitul Z.T.; or, învinuitul Z.T., în faza de urmărire penală, a achitat prejudiciul cauzat, în sumă de 33.597 RON, astfel că procurorul a dispus, conform art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi art. 10 lit. i1) C. proc. pen., încetarea urmăririi penale privitor la infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi sancţionarea acestuia cu amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON; de asemenea, pentru fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) faţă de învinuitul Z.T. s-a dispus conform art. 10 lit. b1) C. proc. pen., art. 181 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală, apreciindu-se că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, acesta fiind sancţionat cu amendă administrativă de 1.000 lei.
Pentru considerentele de mai sus, privitor la fapta descrisă la punctul IV, în sarcina inculpatului C.E. se va reţine doar infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar actul de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) nu se va reţine, întrucât, aşa cum s-a arătat, autorul acestei infracţiuni, Z.T., nu a fost trimis în judecată urmare a achitării prejudiciului iar această împrejurare profită şi inculpatului C.E.
Solicitarea inculpatului M.A.M. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din participatie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.,în infracţiunea de participatie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, şi, ulterior, asimilarea faptei în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (respectiv, în actul material descris la pct. II, pentru care procurorul nu a dispus trimiterea în judecată, apreciind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.) nu a fost însuşită de instanţă, cu motivarea de mai jos:
În prealabil, trebuie precizat că inculpatul M.A.M. a fost trimis în judecată pentru fapta de a o determina pe angajata societăţii C.M. să completeze cu date nereale factura fiscală din 17 noiembrie 2005 şi să o semneze, factura reprezentând vânzarea fictivă a utilajului „cazan şi instalaţie de abur". Ca urmare, acţionând fără vinovăţie angajata societăţii a completat şi semnat factura în cauză. Factura respectivă a fost ulterior înregistrată în evidenţele contabile ale societăţilor implicate în tranzacţie (vânzătoare - SC T.P.C. SRL şi cumpărătoare SC C.G. SRL). Inculpaţii M.A.M. şi C.E. au fost scoşi de sub urmărire penală privitor la infracţiunea de evaziune fiscală conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât, prin tranzacţia menţionată, nu s-au urmărit consecinţe fiscale, ci justificarea ulterioară a unui transfer de 700 000 RON de la SC C.G. SRL către SC T.P.C. SRL. Practic, astfel cum s-a reţinut în raportul de expertiză contabilă şi în actul de acuzare, prin înregistrarea acestei facturi fictive în evidenţa contabilă a celor două societăţi nu s-a produs bugetului de stat niciun prejudiciu (constând în TVA sau impozit pe profit).
În contextul celor de mai sus, se impune a fi făcută distincţia între două operaţiuni total diferite, care caracterizează latura obiectivă a două infracţiuni. Astfel, pe de o parte, completarea cu date nereale a formularului tipizat al facturii fiscale, urmat de semnarea lui, care a avut ca scop final justificarea unui transfer de 700 000 RON (obţinut prin contractarea unui credit de către SC C.G. SRL), către SC T.P.C. SRL, pentru ca această din urmă societate „vânzătoare" a utilajului să obţină disponibilităţi băneşti necesare achitării unor rate restante la alte credite şi desfăşurării activităţii de producţie, se circumscrise laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Formularul tipizat de factură fiscală, prin completarea şi semnarea lui, dobândeşte calitatea de „document justificativ", în sensul art. 6 din Legea nr. 82/1992 - Legea contabilităţii, şi, ulterior, poate sta la baza înregistrării lui în contabilitate. Făcând abstracţie că în cauza de faţă factura evidenţiază o operaţiune fictivă, este de precizat că operaţiunea de înregistrare în evidenţa contabilă a documentelor justificative revine unor persoane autorizate şi cu pregătire contabilă-economică. Aşadar, operaţiunea de completare a formularelor tipizate de documente contabile este distinctă de operaţiunea de înregistrare ulterioară în evidenţa contabilă. Această din urmă operaţiune, de înregistrare a documentelor justificative în evidenţa contabilă a unei societăţi, se face potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilităţii şi a planului de conturi. Cu privire la această din urmă activitate, inculpatul M.A.M. a declarat că „nu se pricepe".
Raportat la cele expuse mai sus.instanţa reţine că Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008, pronunţată în urma admiterii recursului în interesul legii, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a statuat explicit că doar această din urmă operaţiune (în speţă, de înregistrare a unor operaţiuni fictive sau cheltuieli nereale) se include în latura obiectivă a infracţiunii complexe de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 -
Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.
În cauza de faţă, angajata C.M. a avut ca atribuţii de serviciu doar întocmirea documentelor primare (facturi, avize, etc.). Potrivit declaraţiei martorei, care a fost confirmată de inculpat (f. 51 dosar instanţă), aceasta nu avea ca atribuţii de serviciu înregistrarea documentelor primare pe care le întocmea în evidenţa contabilă. Din probele dosarului rezultă că, la SC T.P.C. SRL, înregistrarea în evidenţa contabilă se făcea de către inculpatul C.E., care avea calitatea de contabil şef şi director economic. Or, în cauza de faţă inculpatului M.A.M. nu i se impută că l-ar fi determinat pe inculpatul C.E. să opereze înregistrarea facturii în evidenţa contabilă, ci doar că a determinat-o pe angajata C.M. să completeze şi să semneze formularul tipizat al facturii.
Din probele dosarului rezultă că, prin emiterea facturii în discuţie.
Ambii inculpaţi au urmărit consecinţe juridice (altele decât sustragerea de la plata TVA şi impozit pe profit) şi că au realizat efectiv interesul urmărit (transferul sumei de 700 000 RON către SC T.P.C. SRL). Este de precizat că pentru alte consecinţe juridice cauzate prin emiterea facturii în discuţie dar şi pentru alte infracţiuni, inculpaţii sunt trimişi în judecată în Dosarul nr. 1717.1/112/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud (având ca obiect înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, etc.).
Că inculpaţii au urmărit alte consecinţe juridice decât cele fiscale, rezultă din valoarea exagerat de mare trecută în factură (respectiv 1.547.000 RON), în condiţiile în care utilajul vândut era în stare avansată de uzură fizică şi morală şi avea o valoare de piaţă de doar 1.690 RON.
De altfel, vinovăţia inculpatului M.A.M. rezultă cu claritate din declaraţia sa olografă prin care recunoaşte explicit că factura din 17 noiembrie 2005 „reprezintă o operaţiune nereală". De asemenea, a recunoscut că, la cererea sa, angajata societăţii, C.M., a completat factura după dictarea sa, imediat după ce inculpatul C.E. i-a telefonat să facă acest lucru, respectiv la un moment în care acesta obţinuse un „acord prealabil" din partea băncii în sensul că i se va aproba creditul de 7 miliarde ROL, sumă care, în cele din urmă, a fost transferată către SC T.P.C. SRL. în acest context, este de amintit că niciodată inculpatul M.A.M. nu a afirmat că ar fi făcut demersuri pe lângă inculpatul C.E. să înregistreze în contabilitate factura emisă după dictarea sa de către C.M., acest lucru petrecându-se în baza unei înţelegeri prealabile dintre inculpaţi, în cadrul căreia au prevăzut de la bun început rezultatul final al activităţii infracţionale, pe care au desfăşurat-o în etape (o parte din activitatea infracţională făcând obiectul Dosarului nr. 1717.1/112/2009).
Procedând la individualizarea pedepsei instanţa a reţinut că inculpatul C.E. nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată acordate, deşi ştia că este trimis în judecată întrucât, i s-au prezentat materialul de urmărire penală şi raportul de expertiză contabilă, avându-se în vedere cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat prin faptele deduse judecăţii precum şi circumstanţele concrete în care a acţionat.
Cu privire la inculpatul M.A.M. instanţa de fond a reţinut că acesta nu are antecedente penale, s-a prezentat la majoritatea termenelor acordate, a avut o conduită corespunzătoare pe durata procesului penal şi a recunoscut (în materialitatea ei) fapta, dându-i însă o altă semnificaţie juridică; instanţa nu va reţine circumstanţe atenuante, având în vedere scopul urmărit şi realizat prin comiterea infracţiunii, acela de a fi transferată ilegal la societatea sa o sumă substanţială, precum şi celelalte efecte produse (dezvoltate în Dosarul nr. 1717.1/112/2009).
S-a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatului M.A.M. poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie şi fiind îndeplinite cumulativ cerinţele art. 81 C. pen., se va suspenda condiţionat executarea acesteia şi se va stabili un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În latura civilă a cauzei, în baza art. 14, art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., fiind îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale, s-a dispus obligarea inculpatului C.E. să plătească în favoarea părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, despăgubiri civile în sumă totală de 376.663 RON (din care 87.500 RON cu titlu de TVA şi 289.163 RON cu titlu de impozit pe profit), la care se vor adăuga accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere), care se vor calcula conform art. 119, 120 şi 1201 din O.G. nr. 92/2003 republicată, până la plata integrală a debitului.
Au fost respinse celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 362 din 13 iulie 2007, avându-se în vedere că în cauză a fost întocmit un raport de expertiză şi două suplimente la acest raport, pe baza cărora s-a stabilit că prejudiciul cauzat şi neachitat prin faptele reţinute în sarcina inculpatului este de 376.663 RON, la care se adaugă accesorii, potrivit dispoziţiilor legale.
Este de precizat că întinderea prejudiciului, stabilită prin expertiza contabilă, nu a fost contestată de inculpatul C.E., căruia i s-au înmânat un exemplar din raportul de expertiză şi suplimentele la raport. De asemenea, nici partea civilă nu a solicitat efectuarea unui raport de contraexpertiză contabilă pentru a-şi justifica pretenţiile sale majorate, ci s-a rezumat la a cere despăgubiri civile în baza unor rapoarte de inspecţie fiscală întocmite de Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud şi a Procesului-verbal din 24 noiembrie 2006.
La efectuarea raportului de expertiză contabilă şi a suplimentelor la raport, aflate la dosar, expertul a ţinut seama de toate probele aflate la dosarul de urmărire penală, inclusiv de Raportul de inspecţie fiscală R.I.F. nr. 362 din 13 iulie 2007 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa va retine, în baza expertizei contabile, că prejudiciul cauzat prin faptele comise de inculpatul C.E. este de 376.663 lei.
Cererea reprezentantului părţii civile de a fi introdusă în cauză, ca parte responsabilă civilmente a SC C.G. SRL Bistriţa a fost respinsă, având în vedere că prin Sentinţa comercială nr. 1229 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia comercială şi contencios administrativ, această societate a intrat în faliment şi apoi a fost radiată din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Aceeaşi a fost situaţia şi în cazul SC T.P.C. SRL Bistriţa, cu menţiunea că introducerea în cauză a acestei societăţi, în calitate de parte responsabilă civilmente, era oricum nejustificată întrucât inculpatul M.A.M. este trimis în judecată pentru o infracţiune de pericol şi nu pentru o infracţiune de prejudiciu.
În vederea recuperării prejudiciului s-a încercat instituirea sechestrului asigurător însă din probele administrate sub acest aspect a reieşit că inculpatul C.E. nu mai deţine bunuri. Ca urmare, prin încheierea din 29 noiembrie 2011 rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac, s-a luat act de retragerea cererii de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.
Solicitarea inculpatului M.A.M., formulată prin avocatul său ales, de a se restabili situaţia anterioară, în sensul de a-i fi restituit TVA plătit părţii civile în urma emiterii facturii din 17 noiembrie 2005 (referitor la fapta descrisă la punctul II), nu poate fi soluţionată în acest cadru procesual. Sub acest aspect, instanţa apreciază că dreptul de a solicita restituirea de TVA revine societăţii (SC T.P.C. SRL), care nu este introdusă în cauză, având în vedere că inculpatul M.A.M. este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de pericol (fals material în înscrisuri sub semnătură privată). Pe de altă parte, societatea fiind în lichidare judiciară sau chiar radiată, dreptul de restituire a TVA ar putea fi invocat, eventual, de lichidator. În consecinţă, instanţa apreciază că rezolvarea acestui incident (referitor la restituirea de TVA) va putea fi realizat într-un alt cadru procesual, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în contradictoriu cu inculpatul C.E. şi partea civilă, ocazie cu care se va examina stadiul achitării şi a altor debite datorate bugetului de stat de către societate, ceea ce ar putea atrage compensarea potrivit dispoziţiilor legale în materie fiscală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.A.M. şi C.E., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie, şi partea civilă ANAF, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bistriţa-Năsăud.
În şedinţa publică din 11 iunie 2012, prin apărător ales inculpatul M.A.M. a solicitat:
- în principal, schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în infracţiunea de fals prev. de art. 43 din Legea contabilităţii.
S-a apreciat că infracţiunea de fals se circumscrie infracţiunii de evaziune fiscală în accepţiunea deciziei nr. 4 din 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că a fost înregistrată în contabilitate o factură sub aspectul valorii pe care părţile contractate au stabilit-o pentru utilajul în discuţie şi că, neproducându-se nici un prejudiciu în urma înregistrării sale în contabilitatea societăţii, se impune achitarea în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;
- în subsidiar,s-a solicitat ca, prin valorificarea tuturor circumstanţelor concrete ale cauzei (atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, faptul că acesta nu a cauzat nici un prejudiciu prin fapta sa efectivă, lipsa antecedentelor penale), să se procedeze la o reevaluare a pericolului real, efectiv al faptelor cu consecinţa aplicării disp. art. 181 C. pen. şi în consecinţă a unei amenzi administrative.
Inculpatul C.E., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat acordarea de circumstanţe atenuante, în condiţiile prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. (lipsa antecedentelor penale)şi în consecinţă o reindividualizare a pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune şi aplicarea unei pedepse rezultante care să poată fi suspendată condiţionat, conform art. 81 C. pen.,sau sub supraveghere conform art. 861 C. pen.
Partea civilă ANAF, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bistriţa-Năsăud, a solicitat casarea sentinţei şi obligarea inculpaţilor la plata întregului cuantum bănesc evidenţiat în constituirea de parte civilă, respectiv, la plata sumei de 488.070 RON, la care se adaugă majorări şi penalităţi conform O.G. nr. 92/2003.
Partea civilă a considerat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că prejudiciul generat de activitatea infracţională este până la concurenţa sumei de 376.663 RON, raportat la starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi în hotărârea atacată, că expertiza efectuată în cursul urmăririi penale nu i-a fost comunicată părţii civile, astfel că aceasta nu a putut formula obiecţiuni şi nici nu a avut posibilitatea să solicite o contraexpertiză şi că expertul desemnat în cauză trebuia să deţină şi calitatea de expert fiscal, în lipsa unei astfel de calificări neputând analiza efectele fiscale ale activităţii infracţionale.
Prin Decizia penală nr. 113/A din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, Secţia Penală şi de Minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii M.A.M. şi C.E. şi de partea civilă ANAF, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bistriţa-Năsăud.
Apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat - inculpatul C.E. la 600 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, iar inculpatul M.A.M. la plata sumei de 300 RON.
Pentru a se pronunţa această decizie, s-a reţinut că instanţa de fond a pronunţat a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, stabilind existenţa faptelor şi vinovăţia inculpaţilor recurenţi M.A.M. şi C.E. în comiterea acestora.
S-a apreciat, tot astfel, că instanţa de fond a cuantificat judicios pedepsele aplicate inculpaţilor, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, împrejurările săvârşirii faptelor, dar şi persoana inculpaţilor, care se află la prima confruntare cu legea penală, inculpatul M.P. având o conduită sinceră, iar inculpatul C.E. sustrăgându-se de la cercetările efectuate în cauză.
Curtea a apreciat că nu se justifică acordarea de circumstanţe atenuante inculpaţilor şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gravitatea faptelor comise, impunându-se ca, pentru corectarea conduitei viitoare a inculpaţilor faţă de drepturile celorlalţi, aceştia să se supună rigorilor cerute de aplicarea pedepsei închisorii, cu modalităţi diferite de executare a acesteia, în raport de activitatea infracţională concretă desfăşurată de fiecare inculpat şi detaliată mai sus.
Nu a fost primită solicitarea inculpatului M.A.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată în participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, şi ulterior, asimilarea faptei în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (respectiv, în actul material descris la pct. II, pentru care procurorul nu a dispus trimiterea în judecată, apreciind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.), deoarece completarea cu date nereale a formularului tipizat al facturii fiscale, urmată de semnarea lui, care a avut ca scop final justificarea unui transfer de 700.000 RON (obţinut prin contractarea unui credit de către SC C.G. SRL), către SC T.P.C. SRL, pentru ca această din urmă societate „vânzătoare" a utilajului să obţină disponibilităţi băneşti necesare achitării unor rate restante la alte credite şi desfăşurării activităţii de producţie, se circumscrise laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Operaţiunea de completare a formularelor tipizate de documente contabile este distinctă de operaţiunea de înregistrare ulterioară în evidenţa contabilă.
Prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a statuat că doar această din urmă operaţiune (de înregistrare a unor operaţiuni fictive sau cheltuieli nereale) se include în latura obiectivă a infracţiunii complexe de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.
În cauza de faţă, martora C.M. a avut ca atribuţii de serviciu doar întocmirea documentelor primare (facturi, avize, etc.) şi nu înregistrarea documentelor primare pe care le întocmea în evidenţa contabilă. Din probele dosarului rezultă că, la SC T.P.C. SRL, înregistrarea în evidenţa contabilă se făcea de către inculpatul C.E. care avea calitatea de contabil şef şi director economic.
Or, în cauza de faţă inculpatului M.A.M. nu i se impută că l-ar fi determinat pe inculpatul C.E. să opereze înregistrarea facturii în evidenţa contabilă, ci doar că a determinat-o pe angajata C.M. să completeze şi să semneze formularul tipizat al facturii.
Prin emiterea facturii menţionate ambii inculpaţi au urmărit consecinţe juridice (altele decât sustragerea de la plata TVA şi impozit pe profit) şi au realizat efectiv interesul urmărit (transferul sumei de 700.000 RON către SC T.P.C. SRL).
în consecinţă, pentru inculpatul M.A.M. s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale participaţiei improprii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar această faptă ce a avut drept consecinţă transferul ilegal al sumei de 700.000 RON către SC T.P.C. SRL, nu este una lipsită în mod vădit de importanţă, pentru a fi incidente prevederile art. 181 C. pen.
Referitor la apelul părţii civile A.N.A.F., prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bistriţa-Năsăud, Curtea a constatat că, prin însuşi actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatului C.E. s-a reţinut cauzarea unui prejudiciu în cuantum total de 376.663 RON, respectiv, a fost trimis în judecată numai pentru sumele stabilite prin expertiză, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru toate sumele menţionate în Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 362/2007.
Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.E. pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, punctul II din rechizitoriu, reţinându-se că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv, prejudiciul, deoarece prin fapta sa a determinat plata sumei de 247.000 RON către bugetul de stat de către inculpatul M.A.M. De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunile de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii în interes personal (pct. III, VI, VII, VIII din rechizitoriu), fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. IX din rechizitoriu), transmiterea fictivă a părţilor sociale deţinute într-o societate comercială în scopul îngreunării urmăririi penale (pct. IX din rechizitoriu).
Or, instanţa de judecată este ţinută să soluţioneze cauza în limitele în care a fost sesizată.
În măsura în care partea civilă a fost nemulţumită de soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu, trebuia să formuleze plângere cu privire la aceste aspecte în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen.
Rechizitoriul trebuie să fie exact în precizarea prejudiciului şi a elementelor care îl compun, mai ales în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, în care recuperarea prejudiciului are efecte în planul răspunderii penale, pentru ca inculpatul să cunoască sumele pe care le are de plătit în cazul în care doreşte să beneficieze de prevederile legale mai favorabile şi pentru a nu i se încălca dreptul la apărare.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză Parchetul a reţinut că prejudiciul cauzat de inculpat este cel menţionat în expertiza contabilă şi pentru acest prejudiciu a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.E., nu se poate da curs solicitării părţii civile de a fi obligat inculpatul la plata sumei menţionate în Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 362/2007.
Împotriva acestei decizii, în termeni legal, au declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, şi inculpatul C.E.
Inculpatul C.E., deşi a fost legal citat pentru acest termen de judecată nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu şi-a motivat recursul, potrivit art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., dar apărătorului ce i-a fost desemnat din oficiu a solicitat o reindividualizare a pedepsei rezultante, prin acordarea de circumstanţe atenuate (avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale) şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul suspendării executării acesteia, fie în condiţiile art. 81, fie conform art. 861 C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, a criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, potrivit motivelor scrise de recurs, obligarea inculpaţilor la plata întregului prejudiciu cauzat la care să se adauge majorări şi penalităţi după caz aşa cum s-a arătat în "scriptul intitulat Constituire de parte civilă". S-a mai arătat că "lucrarea de expertiză administrată în faza de urmărire penală nu a fost niciodată comunicată organelor fiscale, în vederea respectării principiului dreptului la apărare şi a contradictorialităţii, subscrisa parte vătămată neavând posibilitatea de a formula, după caz, obiecţiuni sau de a solicita participarea unui expert parte, şi că expertul care a întocmit raportul de expertiză trebuia să aibă (şi) calitatea de expert fiscal, astfel că expertiza efectuată în cauză nu îi este opozabilă (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.).
Înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Cu privire la recursul inculpatului C.E.; Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP),. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite asemenea de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanţe atenuante judiciare, instanţa având însă posibilitatea, şi nu obligaţia, să decidă, în raport cu toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu ca anumite împrejurări să fie reţinute în favoarea inculpatului şi să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Recunoaşterea unor date sau împrejurări ale realităţii ca fiind circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele şi vinovăţia inculpatului - care nu are antecedente penale- şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale, aplicându-i o pedeapsă principală de numai 3 ani închisoare, în condiţiile în care, deşi acesta a fost legal citat, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, cu toate că avea cunoştinţă despre trimiterea sa în judecată, materialul de urmărire penală şi raportul de expertiză contabilă fiindu-i prezentate în prezenţa apărătorului său ales, semnificativ şi demn de reţinut fiind şi faptul că a refuzat cu consecvenţă să dea vreo declaraţie în prezenta cauză, cu excepţia celei din 19 iulie 2006 (anterior începerii urmăririi penale).
Ţinând cont de gradul ridicat de pericol social al faptelor (infracţiunile fiind comise în concurs real), de valoarea ridicată a prejudiciului - 376.663 RON - precum şi de faptul că acesta mai este trimis în judecată şi într-o altă cauză - Dosar nr. 1717/112/2009, aflat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în legătură cu faptele deduse judecăţii din prezenta cauză Înalta Curte, apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului este necesară şi suficientă pentru reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, încât nu este cazul reducerii cuantumului ei şi că, în raport cu datele şi împrejurările concrete ale cauzei, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Cu privire ia recursul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P.- Bistriţa-Năsăud;
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia, dispunând asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţă sau rezoluţie motivată.
La 28 septembrie 2009, inspectorul de poliţie din cadrul I.I.J. Bistriţa-Năsăud - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a dispus prin, ordonanţa, efectuarea unei expertize contabile, expertiză care urma să fie efectuată de experţi din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în persoana expertului contabil B.T., expertiză care trebuia să aibă în vedere Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 362 din 13 iulie 2007 întocmit de DGFPBN şi dosarul cauzei.
La 14 octombrie 2010 Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost depus (în 4 exemplare) ia dosarul cauzei, iar un exemplar al acestuia a fost înmânat la 27 octombrie 2010 inculpatului.
Prin ordonanţa din 14 noiembrie 2010 şi, apoi, prin Ordonanţa din 23 noiembrie 2010, s-a dispus efectuarea unor suplimente la raportul de expertiză, care au fost depuse la dosar la 15 noiembrie 2010, respectiv, 25 noiembrie 2010.
Potrivit art. 122 alin. (3) C. proc. pen., atât raportul de expertiză contabilă cât şi suplimentele la acest raport au fost depuse de expert la organul de urmărire penală, părţile având posibilitatea să se prezinte pentru a lua la cunoştinţă de conţinutul acestora, cu atât mai mult cu cât partea civilă avea cunoştinţă de faptul că organelor de cercetare efectuau verificări urmare a Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 362 din 13 iulie 2007 întocmit de DGFPBN.
Analizând întreg dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, la urmărirea penală, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud - dând dovadă de o inexplicabilă pasivitate -nu a contestat nici abilitarea şi calificarea profesională a expertului contabil (în sensul că acesta ar fi trebuit să aibă şi calitatea de expert fiscal, după cum se susţine în dezvoltarea motivelor de recurs), nici raportul de expertiză şi nici suplimentele la acest raport şi nici nu a solicitat efectuarea unui raport de contraexpertiză contabilă; în context, observând că nu există o obligaţie procedurală consacrată în termeni expreşi în sarcina organului de urmărire penală de a comunica părţilor raportul de expertiză, art. 122 alin. (3) C. proc. pen. mărginindu-se să dispună că " raportul de expertiză se depune la organul de urmărire penală care a dispus efectuarea expertizei", subînţelegându-se că finalitatea acestei prevederi legale este aceea de a se da părţilor posibilitatea de a cere (potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. pen.) efectuarea unui supliment de expertiză.
Solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului la plata întregului prejudiciu, astfel cum acesta a fost specificat în cererea de constituire de parte civilă, a fost respinsă cu justificat temei de instanţa de fond şi cea de apel, întrucât, pe de o parte, prin rechizitoriu, a fost stabilit, în acord cu concluziile expertului (necontestate, după cum deja s-a arătat) un prejudiciu în sumă de 376.663 RON jar pe de altă parte, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru toate sumele menţionate în Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 362/2007, instanţa de judecată fiind ţinută să soluţioneze cauza în limitele în care a fost sesizată.
Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.E. pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (punctul II din rechizitoriu), reţinându-se că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv, prejudiciul, deoarece prin fapta sa a determinat plata sumei de 247.000 RON către bugetul de stat de către inculpatul M.A.M. (singurul care ar putea reclama de la primul inculpat - C.E. - desigur, într-un alt cadru procesual, această sumă).
De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunile de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii în interes personal (pct. III, VI, VII, VIII din rechizitoriu) fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. IX din rechizitoriu), transmiterea fictivă a părţilor sociale deţinute într-o societate comercială în scopul îngreunării urmăririi penale (pct. IX din rechizitoriu).
Rechizitoriul trebuie să fie exact în precizarea prejudiciului şi a elementelor care îl compun mai ales în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, în care recuperarea prejudiciului are efecte în planul răspunderii penale, pentru ca inculpatul să cunoască sumele pe care le are de plătit în cazul în care doreşte să beneficieze de prevederile legale mai favorabile şi pentru a nu i se încălca dreptul la apărare.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză Parchetul a reţinut că prejudiciul cauzat de inculpat este cel menţionat în expertiza contabilă şi pentru acest prejudiciu a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.E., nu se poate da curs solicitării părţii civile de a fi obligat inculpatul la plata sumei menţionate în Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 362/2007.
În măsura în care partea civilă ar fi fost nemulţumită de soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu, trebuia să formuleze plângere cu privire la aceste aspecte în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., ceea ce nu s-a întâmplat; or, efectele negative ale pasivităţii părţii civile în acea etapă procesuală - pasivitate care poate fi interpretată şi ca o însuşire necondiţionată a raportului de expertiză şi a suplimentelor la acesta - nu pot fi remediate în acesta fază a procesului, deoarece, astfel, s-ar" omologa" - şi încă direct în recurs-invocarea propriei neglijenţe în proces.
Analizând pricina şi din perspectiva cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea hotărârii criticate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi de inculpatul C.E. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar pe recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi de inculpatul C.E. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 268/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 805/2013. Penal → |
---|