ICCJ. Decizia nr. 131/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Deciziapenală nr. 131/2012

Dosar nr.3182/1/2012

Şedinţa publică din 7 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 16 aprilie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., şi în baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen.,cu referire la art. 143 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpaţii: T.D.I.; O.C.C.; M.A.; A.N.A.R.B.M.; M.R.; C.M.; P.L.; S.I.M.; Ţ.V.; B.S.; D.L.A.; C.M.; P.A.C.; M.L.; B.M.M.; B.E.; D.M.; I.M.I.; D.I.D.; A.A.; P.C.; Z.Q.; P.A.S.

În temeiul art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (11) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaţilor, pe durata măsurii preventive, să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată sau la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să se prezinte la organul de poliţie în raza căruia locuiesc, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau de câte ori sunt chemaţi;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (12) lit. c) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii T.D.I., O.C.C., M.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.M., P.L., S.I.M., Ţ.V., B.S., D.L.A., C.M., P.A.C., M.L., B.M.M., B.E., D.M., I.M.I., D.I.D., A.A., P.C., Z.Q. şi P.A.S. au fost obligaţi să nu comunice sau să ia legătura în mod direct sau indirect cu ceilalţi învinuiţi sau inculpaţi cercetaţi în cauză sau cu persoanele care au calitatea de martori în dosar; pentru inculpatul T.D.I., cu excepţia fratelui său, T.H.D., care are calitatea de inculpat în cauză, iar pentru inculpatul B.M.M., cu excepţia fratelui său B.E.S., care are calitatea de martor în cauză.

S-a făcut aplicarea art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (21) şi (22) C. proc. pen.

Au fost puse în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

A fost respinsă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., cu privire la inculpaţii B.L.C.; C.S. şi R.V.

S-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii T.D.I., O.C.C., M.A., B.L.C., A.N.A.R.B.M., C.M., P.L., S.I.M., B.S., C.S., D.L.A., R.V., C.M., P.A.C., B.E., I.M.I., D.I.D. şi P.C., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii M.R., Ţ.V., M.L., B.M.M., D.M., A.A., Z.Q. şi P.A.S. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariile cuvenite interpreţilor de limba arabă şi limba chineză se vor plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. nr. 160/P/2010 din 19 martie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii şi a inculpaţilor T.D.I., O.C.C., M.A., B.L.C., A.N.A.R.B.M., M.R., C.M., P.L., S.I.M., Ţ.V., B.S., C.S., D.L.A., R.V., C.M., P.A.C., M.L., B.M.M., B.E., D.M., I.M.I., D.I.D., A.A., P.C., Z.Q. şi P.A.S., astfel:

- inculpatul B.M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;

- inculpatul T.D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, complicitate la infracţiunea de dare de mită, complicitate la infracţiunea de luare de mită, precum şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;

- inculpatul M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de influenţă;

- inculpatul B.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, cumpărare de influenţă, instigare la dare de mită, instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, complicitate la infracţiunea de dare de mită,complicitate la infracţiunea de luare de mită şi trafic de influenţă;

- inculpatul P.A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, cumpărare de influenţă, complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, trafic de influenţă şi dare de mită;

- inculpatul C.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat;

- inculpatul D.L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, complicitate la dare de mită, complicitate la luare de mită şi luare de mită;

- inculpatul O.C.C. pentru comiterea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi luare de mită;

- inculpatul B.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat;

- inculpatul S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi luare de mită;

- inculpatul M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi luare de mită;

- inculpatul D.I.D. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi luare de mită;

- inculpatul R.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi luare de mită;

- inculpatul Ţ.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, dare de mită, complicitate la infracţiunea de dare de mită, complicitate la infracţiunea de luare de mită, precum şi complicitate la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente vamale, comerciale sau de transport falsificate;

- inculpatul B.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinirea unui grup infracţional organizat, dare de mită, complicitate la infracţiunea de dare de mită şi complicitate la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente vamale, comerciale sau de transport falsificate;

- inculpatul I.M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi dare de mită;

- inculpatul A.N.A.R.B.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, dare de mită şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată;

- inculpatul M.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinirea unui grup infracţional organizat, dare de mită şi complicitate la dare de mită;

- inculpatul D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi dare de mită;

- inculpatul A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi dare de mită;

- inculpatul C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, dare de mită şi complicitate la luare de mită;

- inculpatul Z.Q. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi dare de mită;

- inculpatul P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, complicitate la infracţiunea de dare de mită şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de luare de mită;

- inculpatul P.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, complicitate la infracţiunea de dare de mită, complicitate la infracţiunea de luare de mită, precum şi dare de mită;

- inculpatul P.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi luare de mită;

- inculpatul C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional, complicitate la infracţiunea de dare de mită, complicitate la infracţiunea de luare de mită, precum şi dare de mită.

În esenţă, procurorul a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, pretins a fi fost săvârşită de inculpatul B.M.M., că acesta, la data de 22 octombrie 2010, în calitate de senator în Senatul României, i-a pretins inculpatului B.E., director la D.D.P. din cadrul C.N.A.P.M.C. SA, să îi procure cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, 200 de perechi pantofi de sport şi 200 de treninguri. Aceste bunuri au fost puse la dispoziţia inculpatului B.M.M., prin intermediul învinuiţilor: T.D.I. (comisionar vamal) şi T.H.D., fratele acestuia, lucrător vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil de confiscările vamale şi având gestiunea asupra magaziei de confiscări vamale. Bunurile au fost transportate la domiciliul lui B.E., fratele inculpatului B.M.M., deţinând funcţia de director în cadrul C.N.A.P.M.C. SA.

În schimbul furnizării produselor, acesta i-a promis inculpatului B.E. sprijinul, prin influenţa pe care o avea, în virtutea funcţiei deţinute, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele acestuia, precum şi a întregului grup infracţional. Pentru a realiza acest lucru, inculpatul B.M.M. a promis că va interveni pe lângă persoanele competente să realizeze proiectele respective.

Pentru inculpatul B.E., parchetul a reţinut comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, constând în aceea că, la data de 22 octombrie 2010, inculpatul, care deţinea la acel moment calitatea de director al D.D.P., din cadrul C.N.A.P.M.C. SA, i-a oferit inculpatului B.M.M., la cererea acestuia, cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, 200 de perechi pantofi de sport şi 200 de treninguri. Aceste bunuri au fost puse la dispoziţia inculpatului B.M.M., prin intermediul învinuiţilor T.D.I. (comisionar vamal) şi T.H.D., fratele acestuia, lucrător vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil de confiscările vamale şi având gestiunea asupra magaziei de confiscări vamale. Bunurile au fost transportate la domiciliul lui B.E., fratele inculpatului B.M.M., care deţinea funcţia de director în cadrul C.N.A.P.M.C. SA.

În schimbul furnizării produselor, inculpatul B.M.M. i-a promis inculpatului B.E. sprijinul, prin influenţa pe care o are, în virtutea funcţiei deţinute, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele acestuia, precum şi a întregului grup infracţional, arătând că va interveni pe lângă persoanele competente să realizeze proiectele respective.

S-a reţinut, totodată, comiterea infracţiunii de instigare la delapidare, costând în aceea că, la solicitarea expresă a inculpatului B.M.M., formulată la data de 22 octombrie 2010, l-a determinat pe inculpatul T.H.D., lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil cu magazia de confiscări vamale şi având gestiunea acesteia, să sustragă din gestiune următoarele bunuri: 200 de perechi pantofi de sport şi 200 de treninguri.

Cu privire la inculpatul B.L.C., procurorul reţine că a aderat la un grup infracţional organizat, activitatea acestuia desfăşurându-se în perioada 19 noiembrie 2010 - 27 decembrie 2010.

Aceeaşi infracţiune a fost reţinută şi în sarcina inculpatului D.L.A., cu privire la care s-a arătat că în permanenţă a fost informat de ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat despre acţiunile ilicite desfăşurate la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, solicitându-i-se acordul cu privire la acestea.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului C.S. a fost încadrată de parchet în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, activitatea infracţională fiind desfăşurată, în opinia acuzării, în perioada 25 noiembrie 2010 - 15 februarie 2011, inculpatul cunoscând activitatea infracţională a grupului, ţinând legătura cu membrii acesteia, scopul urmărit fiind introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoţite de avizele sau autorizaţiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantităţi decât cele declarate în vamă, falsificarea documentelor de achiziţie externă a mărfurilor.

Referitor la inculpatul M.L. s-a reţinut comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, constând în aceea că, la data de 3 iunie 2010, în calitate de preşedinte al organizaţiei municipale a P.D.L. Municipiul Constanţa, i-a cerut inculpatului P.A.C. suma de 80 milioane lei vechi pentru câştigarea alegerilor la nivelul organizaţiei. Inculpatul P.A.C. i-a promis că îi va da suma de bani cerută.

La data de 05 iunie 2010, cu ocazia alegerilor desfăşurate la Organizaţia Municipală Constanţa a aceluiaşi partid politic, inculpatul M.L. a fost ales prim-vicepreşedinte al organizaţiei.

În schimbul sumei de bani plătite de inculpatul P.A.C., inculpatul M.L. a promis să îşi folosească influenţa politică, pe lângă factorii decizionali competenţi (ministrul Transporturilor) pentru ca inculpatul P.A.C. să fie numit director în cadrul C.N.A.P.M.C. SA, pentru ca, ulterior, acesta să lase locul unei persoane alese de inculpatul P.A.C. şi de ceilalţi membri ai grupului infracţional.

În sarcina aceluiaşi inculpat, parchetul a reţinut şi infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a arătat că infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.A., constă în aceea că, în calitate de lucrător vamal, în cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea şi şef al C.C.F.C. din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de luare de mită.

În concret, inculpatul M.A., atât singur, cât şi împreună cu alţi lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, ar fi cerut diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali şi importatori, printre care A.E.H., A.N.A.R.B.M., M.R., C.M., C.L. şi alţii, prin intermediul comisionarului T.D.I., reprezentant al SC C.C.S. SRL, în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a permite intrarea în ţară a unor containere importate, ce conţineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri decât cele înscrise în declaraţia vamală de import sau mărfuri în alte cantităţi ori cu o altă valoare decât cele declarate, sau în scopul de a-şi îndeplini îndatoririle de serviciu, prin procesarea respectivelor containere, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.

În sarcina inculpatului O.C.C., parchetul a reţinut săvârşirea infracţiunii de luare de mită, constând în aceea că în calitate de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de luare de mită.

În concret, s-a reţinut că inculpatul O.C.C., atât singur, cât şi împreună cu alţi lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, ar fi cerut diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali şi importatori, printre care A.E.H., A.N.A.R.B.M., M.R., C.M., C.L. şi alţii, prin intermediul comisionarului T.D.I., reprezentant al SC C.C.S. SRL, în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu. Astfel, împreună cu subordonaţii săi: M.A., R.V., D.I.D. ş.a., a permis intrarea în ţară a unor containere importate, ce conţineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri decât cele înscrise în declaraţia vamală de import sau mărfuri în alte cantităţi ori cu o altă valoare decât cele declarate sau, în scopul de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, prin procesarea respectivelor containere, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun motiv plauzibil.

De asemenea, în schimbul unor sume de bani provenind de la comisionarii vamali, T.D.I., Ţ.V., B.S. ş.a., bani strânşi de o manieră organizată şi colectivă de membrii grupului de criminalitate organizată din care face parte, inculpatul O.C.C. a pus în repetate rânduri la dispoziţia membrilor grupului informaţiile necesare desfăşurării activităţilor corupte la nivelul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea folosindu-şi, în acelaşi scop, prerogativele şi puterea managerială pe care o avea în calitate de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.

În sarcina inculpatului I.M.I. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi constituirea unui grup infracţional organizat, fapte pretins a fi fost comise în perioada 23 aprilie 2010 – 23 septembrie 2010.

S-a apreciat, astfel, că inculpatul, inspector vamal la D.J.A.O.V.C. solicita celorlalţi membri ai grupului, diverse sume de bani ce urmau a fi date lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul de a permite intrarea în ţară a containerelor cu diferite mărfuri.

Pentru inculpatul B.S., parchetul reţine săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, complicitate la infracţiunea de folosire la Autoritatea Vamală a documentelor vamale de transport şi comerciale falsificate respectiv, aderare la un grup infracţional organizat, fapte săvârşite în perioada 10 septembrie 2010 – 15 noiembrie 2010, constând în aceea că în mod repetat a dat diverse sume de bani vameşilor de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite introducerea frauduloasă în ţară a unor containere cu mărfuri importate; la data de 19 noiembrie 2010 s-a pretins că inculpatul B.S. a planificat împreună cu inculpatul Ţ.V. prezentarea la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea a unor mărfuri falsificate de export pentru a finaliza o operaţiune vamală.

Parchetul a reţinut în sarcina inculpatului P.A.S. săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), constând în aceea că în calitate de ofiţer de poliţie, comandant al G.N.C., structură din cadrul I.G.P.F. a pretins de la inculpatul G.N., comerciant chinez, la data de 02 iunie 2010, favoruri materiale pentru sine ori, după caz, pentru alţii, oferindu-i în schimb informaţii de natură a-l proteja pe acesta de eventuale controale ale autorităţilor competente ale statului, precum şi protecţie efectivă faţă de eventuale anchete în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată.

Astfel, la data de 02 iunie 2010, inculpatul P.A.S. ar fi pretins lui G.N. ca acesta să-i facă rost, de la unul din clienţii săi, de o cantitate însemnată de marfă importată din R.P. Chineză, ce urma să fie comercializată prin magazinele unui prieten al lucrătorului de poliţie, urmând ca plata mărfii să se facă doar pe măsură ce marfa va fi vândută. Informarea inculpatului G.N. despre eventualele anchete la care ar fi putut fi supus ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de acesta, precum şi protecţia pe care urma să i-o asigure în astfel de situaţii, reprezintă acte contrare îndatoririlor de serviciu ale acestuia, în calitate de lucrător de poliţie.

La data de 22 septembrie 2010, i-a pretins inculpatului Ţ.V., comisionar vamal, asociat la SC C.C.S. SRL, cu titlu de mită, o cantitate nedeterminată de alcool, precum şi o plimbare de agrement cu o ambarcaţiune, pe mare, pentru mai multe persoane venite într-o delegaţie la instituţia pe care o conduce. Aceste bunuri şi avantaje materiale au fost cerute în schimbul furnizării de informaţii secrete sau, după caz, confidenţiale de către ofiţerul de poliţie grupului infracţional organizat din care face parte şi inculpatul Ţ.V.

Faptele reţinute în sarcina inculpatului Ţ.V. despre care se pretinde că au fost comise în perioada 20 septembrie 2010 – 23 decembrie 2010 şi constau în oferirea de sume de bani, direct sau prin intermediul altor persoane, lucrătorilor vamali pentru a le capta bunăvoinţa în ceea ce priveşte realizarea operaţiunilor vamale, implicând societăţile la care inculpatul Ţ.V. era interesat.

Pentru inculpatul P.A.C., a fost reţinută infracţiunea de cumpărare de influenţă comisă la data de 3 iunie 2010, constând în aceea că inculpatul M.L., în calitate de preşedinte al Organizaţiei municipale a P.D.L. Constanţa, i-a cerut inculpatului P.A.C. suma de 80 milioane lei vechi pentru câştigarea alegerilor de partid. Inculpatul P.A.C. i-a promis că îi va da suma de bani cerută.

La data de 05 iunie 2010, cu ocazia alegerilor desfăşurate la Organizaţia Municipală Constanţa a acelui partid politic, inculpatul M.L. a fost ales prim-vicepreşedinte al organizaţiei.

În schimbul sumei de bani plătite de inculpatul P.A.C., inculpatul M.L. a promis să îşi folosească influenţa politică, pe lângă factorii decizionali competenţi (Ministrul Transporturilor) pentru ca inculpatul P.A.C. să fie numit director în cadrul C.N.A.P.M.C. SA, pentru ca, ulterior, acesta să lase locul unei persoane alese de inculpatul P.A.C. şi de ceilalţi membri ai grupului infracţional.

Infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, constând în acea că la data de 23 august 2010, inculpatul P.A.C. a importat împreună cu numitul C.D., un container conţinând diverse mărfuri; din conţinutul containerului, aproximativ 40% din mărfuri erau importate din China de inculpatul P.A.C., iar restul îi aparţineau lui C.D.

Numitul C.D. i-a comunicat că lucrătorii vamali i-au cerut mită pentru introducerea în ţară a containerului, iar inculpatul P.A.C. l-a sfătuit să accepte iniţial cererea, pe care ulterior să nu o onoreze, iar între timp să intervină pe lângă inculpatul B.E., care să îşi folosească influenţa pe lângă lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a mărfurilor respective. În schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi, inculpatul B.E. a primit o sumă de bani nedeterminată de la C.D.

La data de 07 octombrie 2010, s-a angajat faţă de numitul C.M., reprezentant al SC A.E. SRL, că va interveni pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri, importate din China.

În fine infracţiunea de dare de mită se pretinde că a fost comisă la data de 26 august 2010, inculpatul P.A.C. i-a cerut inculpatului Ţ.V., ca în numele său, să dea unui lucrător vamal neidentificat, numit în limbaj codat „Z", o sumă de bani cuantificată ca „3 sandvişuri" ca recompensă pentru serviciile făcute comisionarului vamal SC S.C.S. SRL. Inculpatul Ţ.V. s-a conformat cererii inculpatului P.A.C.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului T.D.I. s-a pretins că au fost săvârşite în perioada mai 2010 – martie 2011, constând în aceea că în calitate de asociat la SC C.C.S. SRL, a săvârşit, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la luare de mită, precum şi mai multe acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la dare de mită.

În actul de sesizare al instanţei, se face referire concretă la fiecare act material reţinut în sarcina inculpatului T.D.I.

Inculpatul M.R. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi sprijinirea unui grup infracţional organizat, fapte pretins a fi fost săvârşite în perioada septembrie 2010 – februarie 2011, constând în aceea că, în calitate de intermediar vamal a promis, a oferit sau a dat diverse sume de bani comisionarului vamal T.D.I. pentru ca acesta să remită respectivele sume lucrătorilor vamali pentru că aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul, pe teritoriul României a containerelor cu mărfuri în alte condiţii decât cele legale.

Cu privire la inculpatul C.M. s-a reţinut că în perioada august 2010 – aprilie 2011, în calitate de reprezentant legal al SC M.I. SRL a promis, oferit şi dat diverse sume de bani comisionarului vamal T.D.I. pentru ca acesta să remită, la rândul său, respectivele sume de bani către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul, pe teritoriul României a unor containere cu mărfuri, în alte condiţii, decât cele legale.

Referitor la inculpatul P.L. s-a reţinut că în intervalul mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL Constanţa, condusă de inculpatul T.D.I., a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la luare de mită, infracţiune săvârşită de mai mulţi lucrători vamali din Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită, săvârşită de mai mulţi intermediari vamali.

În concret, inculpatul P.L. era angajatul SC C.C.S. SRL, ce îşi desfăşura activitatea în Portul Constanţa Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner, control fizic şi control documentar. În această calitate, inculpatul P.L. transmitea inculpatului T.D.I. informaţiile relevante culese de la faţa locului, despre problemele întâmpinate de clienţii SC C.C.S. SRL în cadrul operaţiunilor de control vamal. Pe de altă parte, acelaşi învinuit transmitea lucrătorilor vamali informaţiile transmise de inculpatul T.D.I., inclusiv promisiunea de a se plăti mită pentru introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri importate.

S-a reţinut, că inculpatul P.L. a acţionat ca o interfaţă umană în comunicarea dintre lucrătorii Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de aceştia, în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau, pur şi simplu, în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuţiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil, fapta acestuia realizând, în opinia acuzării, elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la dare de mită, complicitate la luare de mită şi sprijinirea unui grup infracţional organizat.

Cu privire la inculpatul D.I.D., în sarcina căruia acuzarea a reţinut infracţiunea de luare de mită şi aderare la un grup infracţional organizat, s-a constatat că la data de 23 aprilie 2010, a pretins de la inculpatul I.M.I., comisionar vamal în cadrul SC M. SRL, o sumă de bani neprecizată, denumită în limbaj codat „amenda", pentru rezolvarea unor probleme pe care un client al societăţii de comisionariat vamal le avea la instituţia vamală susmenţionată.

La data de 28 aprilie 2010 a acceptat promisiunea făcută de inculpatul I.M.I., comisionar vamal, de a i se da mită pentru rezolvarea unor probleme de natură vamală pe care le aveau unii clienţi noi ai SC M. SRL, iar la data de 02 august 2010, acelaşi inculpat a pretins de la inculpatul I.M.I. o sumă de bani neprecizată: „să plătească dările", în situaţia introducerii în ţară de către clienţi ai SC M. SRL a unor mărfuri neprecizate.

În sarcina inculpatului Z.Q. au fost reţinute infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi dare de mită, constând în aceea că în perioada 2010 – 2011 a promis, a oferit sau a dat diverse sume de bani comisionarului vamal I.M.I. pentru ca acesta să remită respectivele sume lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.

Aceleaşi infracţiuni au fost reţinute de acuzare şi pentru inculpatul A.A., fapte comise în perioada octombrie 2010 – februarie 2011, când, în calitate de intermediar vamal, a promis, a oferit sau a dat diverse sume de bani comisionarului vamal I.M.I. pentru ca acesta să remită respectivele sume lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.

Relativ la inculpatul S.I.M., s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, respectiv luare de mită, faptă ce constă în aceea că în 16 februarie 2011, a primit de la inculpatul T.D.I. suma de 5.700 dolari SUA, pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu în scopul încheierii ilicite a 6 operaţiuni de tranzit vamal la Biroul Vamal Slobozia, instituţie pe care o conduce.

În sarcina inculpatului R.V., parchetul a reţinut săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire la un grup infracţional organizat, respectiv luare de mită, fapte ce constă în aceea că a acceptat promisiunea făcută de inculpatul Ţ.V., comisionar vamal, că îi va da suma de 3.200 dolari SUA ca recompensă pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu pe care le avea în calitate de lucrător vamal, prin acordarea liberului de vamă mai multor containere prezentate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea.

Pentru inculpatul C.M., parchetul a reţinut săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi dare de mită, fapte săvârşite în perioada 27 octombrie 2010 – 3 martie 2011, când a promis sau a dat lucrătorilor vamali, diverse sume de bani pentru a permite introducerea în ţară a mărfurilor în condiţii ilicite.

Aceleaşi infracţiuni au fost reţinute şi în sarcina inculpatului D.M., fapte pretins a fi fost săvârşite în perioada 2010 – 2011 şi constau în aceea că a plătit reprezentanţilor grupului infracţional organizat diverse sume de bani, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în scopul de a permite intrarea în ţară a mărfurilor în condiţii ilicite.

În fine, cu privire la inculpatul A.N.A.R.B.M. parchetul a reţinut că în perioada august 2010 – aprilie 2011, în calitate de intermediar vamal, a promis, oferit şi a dat diverse sume de bani unor comisionari vamali (printre care inculpatul T.D.I. dar şi inculpatul I.M.I.), pentru ca aceştia să remită respectivele sume lucrătorilor vamali, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal.

Prima instanţă, analizând cererea parchetului de luare faţă de inculpaţi a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara a constatat că, întrucât această măsură aduce atingere drepturilor fundamentale ale persoanei, Codul de procedură penală cuprinde o reglementare riguroasă, pe de o parte, a condiţiilor necesare şi obligatorii pentru luarea măsurilor preventive şi, pe de altă parte, a criteriilor pe care organele judiciare, faţă de competenţa lor, trebuie să le aibă în vedere la stabilirea, la alegerea măsurilor restrictive de drepturi sau privative de libertate a învinuitului sau inculpatului.

Astfel, s-a apreciat că măsurile preventive sunt supuse unui cadru normativ precis, riguros, stabilindu-se, totodată, o ierarhie a acestora în funcţie de severitatea restricţiilor.

Totodată, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen., măsurile preventive sunt mijloace de constrângere prevăzute de lege pe care le pot lua organele de urmărire penală, judecătorul şi instanţa de judecată, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei şi de asemenea că, potrivit dispoziţiilor art. 1451, măsura obligării de a nu părăsi ţara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror, judecător în faza de urmărire penală şi de instanţă în cursul judecăţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus măsura, dispoziţiile art. 1451 alin. (2) C. proc. pen., făcând trimitere la prevederile art. 145 alin. (1), respectiv art. 143 alin. (1) C. proc. pen., măsura restrictivă de drepturi putând fi luată dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

S-a constatat, de asemenea, că luarea măsurilor preventive restrictive de drepturi nu este condiţionată de existenţa vreuneia dintre cazurile concrete şi limitativ prevăzute de art. 148 alin. (1) C. proc. pen., acestea fiind incidente numai cu privire la luarea, prelungirea, respectiv menţinerea măsurii arestării preventive şi că lipsa unei asemenea condiţii, nu poate conduce la concluzia arbitrariului din partea autorităţilor judiciare atâta timp cât măsurile restrictive de drepturi nu pot fi luate decât atunci când există probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

În cauza dedusă judecăţii instanţa a reţinut, pe de o parte, că probele administrate în faza de urmărire penală au constituit fundamentul actului de sesizare al instanţei, iar pe de altă parte, că acestea permit instanţei să aprecieze că există motive verosimile că inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi că pentru buna desfăşurare a procesului penal se impune luarea unei măsuri restrictive de drepturi, luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara fiind proporţională cu gravitatea faptelor ce se pretinde că au fost comise de inculpaţi, fără ca prin aceasta să se încalce prezumţia de nevinovăţie.

S-a apreciat că măsura preventivă se impune a fi luată numai pentru inculpaţii faţă de care acuzarea a reţinut şi fapte de corupţie, respectiv alte fapte, alături de infracţiunea de iniţiere, aderare sau sprijinirea unui grup infracţional organizat.

Totodată, s-a menţionat că nu poate fi minimalizată atitudinea inculpaţilor din faza de urmărire penală, aceştia prezentându-se ori de câte ori au fost chemaţi, dar nici ignorat faptul că, în prezenta cauză, primul termen de judecată a fost fixat pentru 25 iunie 2012, luarea măsurii restrictive de drepturi impunându-se prin prisma dispoziţiilor art. 136 C. proc. pen.

Prima instanţă a avut în vedere, de asemenea, posibilitatea legală de a revoca măsura, pe toată durata procesului, la cererea părţilor sau din oficiu, când se apreciază că aceasta nu se mai justifică şi de a dispune părăsirea temporară a ţării, cu menţinerea în continuare a măsurii restrictive de drepturi ori de câte ori, inculpaţii dovedesc necesitatea de a părăsi ţara, pe o durată limitată.

S-a apreciat că în acest moment procesual nu se poate reţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii, cauza fiind deosebit de complexă, privind un număr de 39 de inculpaţi.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul P.C., s-a constatat că acesta a depus doar o cerere de schimbare a domiciliului, fără a depune înscrisuri doveditoare.

De asemenea, prima instanţă, în aplicarea principiului proporţionalităţii măsurii cu gravitatea faptelor a apreciat că nu se impune luarea unei măsuri preventive faţă de inculpaţii B.L.C., C.S. şi R.V. în condiţiile în care, în sarcina acestora, parchetul a reţinut o singură faptă prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.M., Z.Q. şi B.M.M., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorilor acestora şi concluziile scrise depuse la dosar după cum urmează:

- recurentul inculpat C.M.: nemotivarea hotărârii şi inexistenţa temeiurilor pentru dispunerea măsurii preventive;

- recurentul inculpat Z.Q.: neanalizarea circumstanţelor personale ale inculpatului şi a situaţiei sale, în mod individual, necesitatea imperioasă ca acesta să părăsească ţara o perioadă de timp din motive de sănătate, neimplicarea sa în activitatea infracţională;

- recurentul inculpat B.M.M.: nemotivarea încheierii, prezentarea de argumente cu caracter general, inexistenţa temeiurilor pentru luarea măsurii preventive, inexistenţa probelor care să susţină acuzaţiile expuse în actul de sesizare, durata nerezonabilă a măsurii, care subzistă din data de 23 mai 2011.

Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum rezultă din examinarea normelor interne, procesual penale şi constituţionale, interpretate prin coroborare şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunţa, iar garanţiile ce îl însoţesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratică.

Faţă de principiile expuse, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate deroga de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa au caracter special, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv. Aceasta, întrucât regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod şi de orice intensitate a substanţei dreptului imprimă acestui drept fundamental un caracter relativ.

Aşa fiind, cazurile în care legea naţională şi normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative şi exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative.

În ceea ce priveşte sfera noţiunii de „privare de libertate" se constată că jurisprudenţa C.E.D.O. a stabilit ca aceasta constituie un concept autonom consacrat de Convenţie, care a primit un înţeles compatibil cu scopurile acesteia, calificarea noţiunii în dreptul intern al statelor nelegând Curtea, deoarece aceasta trebuie să aibă în vedere obiectivul esenţial stabilit de art. 5, ca lipsirea de libertate a unei persoane să nu fie arbitrară.

După cum a stabilit instanţa europeană, în anumite situaţii se impune calificarea faptelor deduse examinării, deoarece „între privarea şi restricţia de libertate nu există decât o diferenţă de stadiu sau de intensitate si nu de natură sau de esenţă" (hotărârea pronunţată în cauza G. contra Italiei, 6 noiembrie 1980).

Astfel, după cum rezultă din examinarea reglementărilor interne în materie, măsurile preventive (privative şi restrictive de libertate) sunt instituţii de drept procesual penal cu caracter de constrângere, prin care învinuitul sau inculpatul este împiedicat să întreprindă anumite activităţi care s-ar răsfrânge negativ asupra desfăşurării procesului penal sau asupra atingerii scopului acestuia şi sunt reglementate în partea generală a Codului de procedură penală, Titlul IV, Capitolul I şi constau în reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara şi arestarea preventivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen., scopul luării măsurilor preventive în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare este acela de a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi de a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, la alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată, ţinându-se seama, potrivit art. 136 alin. (8), de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale şi de alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.

Potrivit art. 1451 alin. (1) C. proc. pen. obligarea de a nu părăsi ţara este măsura preventivă care constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului, de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecăţii, de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură.

Pentru a se dispune măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, conform art. 1451 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 143 C. proc. pen., trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

a) să existe probe sau indicii temeinice, în sensul art. 681 C. proc. pen., din care să rezulte presupunerea rezonabilă că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă;

b) măsura preventivă să fie necesară pentru interesul bunei desfăşurări a procesului penal;

c) măsura să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei penale şi cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, condiţie ce decurge din cea a necesităţii şi presupune, în scopul garantării libertăţii de circulaţie a persoanei şi evitării arbitrariului, existenţa unei proporţionalităţi, între gravitatea infracţiunii de care este suspectat inculpatul şi scopul urmărit prin dispunerea măsurii (buna desfăşurare a procesului, respectiv împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată).

Totodată, dispoziţiile art. 137 alin. (3) C. proc. pen. prevăd obligativitatea indicării temeiurilor concrete ce au determinat luarea măsurii, respectiv necesitatea de a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi preîntâmpinarea sustragerii de la judecată a inculpatului.

Se constată, totodată, că măsurile prevăzute de dispoziţiile art. 145 C. proc. pen. şi art. 1451 C. proc. pen. dispuse ori prelungite, fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, chiar dacă ele se justifică în continuare, nu pot face obiectul unei noi prelungiri sau al menţinerii de către instanţa de judecată, acesteia din urmă revenindu-i atribuţia exclusivă de a dispune asemenea măsuri, dacă, discutând luarea lor, constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum rezultă şi din Decizia nr. LXXVI/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, publicată în M. Of. nr. 545 din 18 iulie 2008.

Raportând consideraţiile teoretice şi jurisprudenţiale anterior expuse speţei de faţă, instanţa de recurs a verificat îndeplinirea, în cauză, a condiţiilor prevăzute de legea naţională pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, astfel după cum acestea sunt reglementate de art. 143 şi art. 1451, raportat la art. 145 C. proc. pen. şi a constatat că, întemeiat prima instanţă a apreciat că acestea sunt realizate în cazul de faţă.

Se reţine, în acest sens, din reevaluarea materialului dosarului, că există date şi indicii ce fac verosimilă săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor reţinute ca pretins comise, starea de fapt fiind just avută în vedere de către prima instanţă.

Din verificarea actelor dosarului instanţa de recurs constată, în ceea ce îi priveşte pe recurenţii inculpaţi din prezenta cauză, că prin rechizitoriul din 19 martie 2012, dat în dosarul nr. 160/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., s-a dispus:

- punerea în mişcare acţiunea penală şi trimiterea în judecată a inculpatului C.M., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6, art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6, art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6, art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6, art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 255 pct. 1 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- trimiterea în judecată a inculpatului Z.Q. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6, art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 33 lit. a) C. pen.;

- trimiterea în judecată a inculpatului B.M.M. pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut că la nivelul instituţiilor vamale şi portuare din Municipiul Constanţa s-a constituit un grup infracţional organizat, incluzând oameni politici deţinători ai unor importante funcţii de stat (secretar general al MAI/senator al României), persoane cu funcţii de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicaţi în activitatea de import-export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România şi transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităţilor legale ale autorităţilor statului român în privinţa activităţii de import-export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanţa, dar şi din Municipiul Bucureşti, prin acapararea instituţiilor competente, determinate să îşi exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracţional organizat.

Practicile grupului infracţional organizat constau în instituirea unei reţele structurale funcţionale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoţite de avizele sau autorizaţiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantităţi decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziţie externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăţi comerciale ori din ţări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.

Reţeaua structurală constituită de grupul infracţional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.

Infracţiunile, mijloace de acţiune ale grupului infracţional organizat, erau reprezentate de darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracţiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.

Potrivit cercetărilor efectuate membrii grupului infracţional organizat erau structuraţi pe paliere, după cum urmează: de conducere şi control: B.E. şi P.A.C., de protecţie externă: M.L. şi B.M.M., palierul de protecţie anti-law enforcement: P.A.S., V.V., I.C. şi R.C., comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L.C., O.C.C. şi S.I., execuţie la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.A., G.N., T.H.D., execuţie – comisionari vamali şi angajaţi ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ţ.V., B.S., I.M.I., P.L., H.L., C.M., Z.R., execuţie – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., A.I.E.D.O.A., B.A.E.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul C.M. aparţinea categoriei intermediarilor vamali, situându-se în cadrul palierului de execuţie la nivelul sistemului vamal din cadrul grupului infracţional organizat. S-a menţionat, de asemenea, că activitatea sa infracţională s-a aflat în legătură, în principal, cu cea derulată de către inculpatul Ţ.V., fără a se exclude, însă, participarea sa şi la alte activităţi ale grupului.

În ceea ce priveşte infracţiunile de dare de mită şi complicitate la luare de mită s-a reţinut că la data de 27 octombrie 2010 inculpatul, împreună cu coinculpatul Ţ.V. au convenit să solicite o sumă de bani unui client al firmei de comisionariat vamal, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali pentru a permite intrarea în ţară a unui container conţinând în plus faţă de marfa declarată, cantitatea de două tone (echivalent a 3240 de perechi) de încălţăminte.

La data de 16 decembrie 2010 inculpatul Ţ.V. a stabilit cu inculpatul C.M. să negocieze cu lucrătorii vamali, printre care şi cu inculpatul M.A., plata unei sume nedeterminată de bani cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unui container conţinând produse alimentare şi piese auto nedeclarate la vamă.

La data de 28 ianuarie 2011 inculpatul C.M. l-a informat pe inculpatul Ţ.V. că un lucrător de la biroul vamal Constanţa Sud Agigea i-a pretins suma de 2500 dolari SUA pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu mărfuri contrafăcute, sau, după caz, în plus faţă de cele declarate.

La data de 3 martie 2011, inculpaţii menţionaţi au stabilit modalitatea în care să ofere mită lucrătorilor vamali şi comisarilor Gărzii Financiare Ilfov pentru un container cu diverse mărfuri, procesat în vama Constanţa Sud Agigea, de către comisionarul vamal. Containerul a fost interceptat de ofiţerii de poliţie judiciară ai I.G.P.F. la complexul de depozite din Dobroieşti. Formal, importul era efectuat de către SC M.G.I. SRL care avea ca administrator pe numitul C.Y., mărfurile fiind reprezentate de jucării contrafăcute marca M.B şi mărfuri superioare calitativ celor declarate organelor vamale, prejudiciul înregistrat la bugetul de stat ca urmare a acestui import fiind de 232.186,21 lei.

La data de 12 noiembrie 2010 inculpatul s-a obligat faţă de inculpatul Ţ.V. să rezolve problema acordării liberului de vamă la Biroul Vamal Slobozia în cazul unor containere care prezentau nereguli, prin oferirea, împreună cu inculpatul Ţ.V., a sumei de 500 dolari SUA cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, sumă primită, anterior, de către inculpatul Ţ.V. de la importator şi care urma să fie dusă la Biroul Vamal Slobozia.

Prin acelaşi act de sesizare s-a reţinut, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.Q., că acesta făcea parte din palierul de execuţie al grupului infracţional organizat, categoria intermediarilor vamali, reprezentând interesele unor clienţi în relaţia cu comisionarii vamali şi lucrătorii vamali membri ai aceluiaşi grup. Inculpatul prelua operaţiunile de import ale clienţilor, refăcea documentele de origine ale mărfurilor (importator fictiv fiind o firmă „fantomă"), raporta situaţiile neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită potrivit „tarifelor" practicate de grupul infracţional, negocia mita şi, în final, o plătea, uneori prin intermediul comisionarului vamal, iar alteori direct lucrătorului vamal.

S-a reţinut, astfel, că inculpatul, în perioada 2010-2011, în calitate de intermediar vamal a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită, promiţând sau oferind sume de bani comisionarului vamal I.M.I. pentru ca acesta să le remită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi conducerii grupului infracţional pentru ca lucrătorii vamali să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul în România a unor containere care conţineau mărfuri contrafăcute, în cantităţi diferite de cele consemnate în declaraţia vamală de import, subevaluate sau ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze respectivele containere, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără temei legal.

Astfel, la data de 28 aprilie 2010 inculpatul a promis inculpatului I.M.I. suma de 50 milioane ROL cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă mai multor containere cu mărfuri.

La data de 29 aprilie 2010 acelaşi inculpat a promis inculpatului I.M.I. o sumă în cuantum nedeterminat cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă mai multor containere cu mărfuri.

La data de 4 mai 2010 inculpatul a dat inculpatului I.M.I. o sumă în cuantum nedeterminat pentru ca acesta din urmă să o dea lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a se permite introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă mai multor containere cu mărfuri, inculpatul I.M.I. promiţând să verifice dacă suma a ajuns la destinatarul vizat.

La data de 12 septembrie 2010 inculpatul a promis coinculpatului I.M.I. suma de 62 milioane ROL cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă mai multor containere cu mărfuri.

Referitor la inculpatul B.M.M., actul de sesizare a reţinut că acesta a susţinut interesele conducătorului grupului infracţional organizat, inculpatul B.E. şi ale grupului infracţional însuşi, inculpatul folosindu-şi calitatea de om politic, senator, preşedinte al organizaţiei judeţene Constanţa a unui partid politic pentru asigurarea protecţiei externe a grupului, reprezentând un element esenţial al palierului de protecţie externă al grupului. Totodată, inculpatul a sprijinit şi alţi membri ai grupului, de exemplu facilitând primirea inculpatului B.S., de către secretarul de stat P.E. din cadrul Ministerului Transporturilor.

La data de 22 octombrie 2010 inculpatul a pretins coinculpatului B.E. procurarea gratuită a unor articole de vestimentaţie şi încălţăminte din magazia de confiscări vamale a Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (care purtau ilegal însemnele mărcilor înregistrate A. şi N., cu vătămarea titularului dreptului de marcă înregistrată), bunuri ce i-au fost puse la dispoziţie prin intermediul numiţilor T.D.I. şi T.H.D., fiind transportate la domiciliul fratelui său, B.M.M.; destinatarul bunurilor a fost A.N.S.R., fără a se întocmi niciun document în acest sens. În schimbul acestor produse inculpatul a promis acordarea sprijinului, prin influenţa avută datorită funcţiei deţinute, pentru ca prin intervenţiile pe lângă persoanele competente să se direcţioneze diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele inculpatului B.E. şi ale grupului infracţional.

Astfel, s-a reţinut că la data de 22 noiembrie 2010 la solicitarea coinculpatului B.E., inculpatul B.M.M. a promis să-i dea informaţii şi să se implice personal pentru blocarea unui proiect de restructurare a autorităţii vamale din raza jud. Constanţa (proiect care ar fi îngreunat activitatea grupului), la 24 noiembrie 2010 a relatat coinculpatului că a făcut demersuri pentru promovarea unui proiect de afaceri al acestuia, la aceeaşi dată i-a promis că va interveni pe lângă ministrul transporturilor la cererea coinculpatului.

La data de 7 mai 2010 a promis coinculpatului, la cererea acestuia, că va interveni pe lângă o persoană influentă („doamna") pentru blocarea aducerii unei persoane neagreată de grup la C.N.A.P.M.C., cu aceeaşi ocazie coinculpatul solicitându-i să intervină pentru blocarea unui ordin ministerial care prevedea obligativitatea scanării tuturor containerelor din portul Constanţa Sud Agigea. La cererea aceluiaşi coinculpat, la data de 24 iulie 2010 s-a obligat să intervină pe lângă ministrul transporturilor şi numitul I.T. într-o problemă de afaceri, precum şi pe lângă preşedintele A.N.A.F. (pentru a-l determina să renunţe la atitudinea negativă avută faţă de şeful biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, D.L., membru al grupului).

Se reţine, astfel, din reevaluarea materialului dosarului, că există date şi indicii ce fac verosimilă săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor reţinute ca pretins comise, starea de fapt fiind just avută în vedere de către prima instanţă.

Probele administrate în cursul urmăririi penale, care au fundamentat trimiterea în judecată a inculpaţilor constituie elemente ce fac rezonabilă presupunerea că inculpatul C.M. a solicitat şi negociat, alături de alţi membri ai grupului infracţional organizat, cuantumul sumelor de bani ce urmau a se da, direct sau prin intermediar, cu titlu de mită lucrătorilor vamali pentru a se permite introducerea în ţară contrar prevederilor legale a unor containere cu mărfuri.

De asemenea, actele dosarului furnizează indicii ce determină presupunerea rezonabilă că inculpatul Z.Q. a promis sau oferit sume de bani comisionarului vamal I.M.I. pentru ca acesta să le remită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi conducerii grupului infracţional pentru ca lucrătorii vamali să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul în România a unor containere care conţineau mărfuri contrafăcute, în cantităţi diferite de cele consemnate în declaraţia vamală de import, subevaluate sau ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze respectivele containere, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără temei legal.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.M.M. există motive verosimile pentru a se presupune că a sprijinit interesele grupului infracţional, folosindu-se de poziţia ocupată în societate şi viaţa politică, promiţând sau exercitându-şi influenţa (într-o anumită situaţie în schimbul primirii unor bunuri pe care le-a pretins) faţă de anumite persoane în vederea realizării intereselor grupului infracţional organizat.

Faţă de aspectele anterior expuse, instanţa de recurs constată că, în speţă, în mod just prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1451 raportat la art. 143 C. proc. pen., existând date şi indicii că inculpaţii au comis pretinsele fapte ce le sunt imputate şi care au făcut obiectul trimiterii în judecată.

Totodată, se constată, că luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea faţă de recurenţii inculpaţi se justifică pentru buna desfăşurare a procesului penal, având în vedere natura, gravitatea şi complexitatea infracţiunilor ce au făcut obiectul trimiterii în judecată.

De asemenea, obligaţiile impuse a fi respectate de către inculpaţi, respectiv cele prevăzute de art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (11) C. proc. pen. şi art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (12) lit. c) C. proc. pen. sunt apte a asigura buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti, prezenţa în instanţă a inculpaţilor şi neinfluenţarea reciprocă a părţilor din cauză.

Măsura preventivă răspunde, totodată şi cerinţei proporţionalităţii şi caracterului necesar în cazul concret dedus analizei, conducând la realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. şi impunându-se din perspectiva necesităţii protejării cu prioritate a interesului public.

Faţă de stadiul procesual, se apreciază că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată de către instanţă este în concordanţă cu dispoziţiile art. 2, 3 şi 4 ale Protocolului nr. 4 precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene privind limitarea dreptului de circulaţie a persoanei, drept ce poate fi restrâns cu respectarea următoarelor condiţii:

a) să fie prevăzut de lege, prin lege înţelegându-se temeiul legal din dreptul intern, indiferent dacă acesta este prevăzut într-o lege sau în alt act normativ ori jurisprudenţă, cu condiţia de a satisface cerinţa de accesibilitate şi previzibilitate.

b) să urmărească un scop legitim, respectiv garantarea securităţii naţionale, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, protejarea drepturilor sau libertăţilor altora sau interesul public într-o societate democratică.

c) să constituie o măsură necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit.

Astfel, măsura preventivă dispusă este prevăzută de lege, după cum s-a motivat anterior, fiind îndeplinite condiţiile legale la luarea ei, urmăreşte un scop legitim, acela de asigurare a îndeplinirii scopurilor procesului penal aflat la debutul său, măsura fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit, care nu poate fi atins prin aplicarea unor alte măsuri.

Criticile invocate în recurs sunt nefondate.

Se reţine, astfel, că nu poate fi primită critica relativă la pretinsa nemotivare, respectiv lipsa unei motivări individuale, pentru fiecare inculpat a soluţiei dispusă. În acest sens se constată că prima instanţă a avut în vedere situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare cu privire la fiecare inculpat şi prin raportare la aceasta a verificat îndeplinirea condiţiilor legale pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara. Aşadar, motivarea soluţiei dispusă de către prima instanţă, chiar succintă, în condiţiile complexităţii cauzei determinată de împrejurările faptice ce presupuneau relaţionări ale actelor concrete de executare, numărul mare de inculpaţi, nu poate fi apreciată ca generală, sau globală, ţinând cont de cerinţele pentru luarea măsurii preventive.

În ceea ce priveşte argumentele expuse de către apărarea recurenţilor inculpaţi Z.Q. şi B.M.M. referitoare la neimplicarea acestora în activitatea infracţională reţinută prin actul de sesizare, se constată că şi acestea sunt nefondate. Se apreciază, astfel, că apărările invocate privesc fondul cauzei şi sunt deci prematur formulate, în speţă nefiind stabilită la acest moment procesual, vinovăţia inculpaţilor, cauza aflându-se anterior primului termen de judecată în faţa Înaltei Curţi ca primă instanţă.

În contextul acestei cauze, instanţa sesizată nu s-a pronunţat asupra vinovăţiei inculpaţilor ci, din analiza actelor dosarului, a concluzionat în sensul existenţei de indiciilor de comitere a faptelor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, reţinerea unei situaţii de fapt din probele prezentate în susţinerea propunerii de arestare neechivalând cu stabilirea situaţiei de fapt în contextul constatării vinovăţiei unei persoane în săvârşirea infracţiunii, aceste aspecte de fond fiind în competenţa instanţei, în cursul cercetării judecătoreşti.

Aşa fiind, prima instanţă, în mod corect a analizat probele dosarului, concluzionând că acestea determină presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpaţi a presupuselor infracţiuni pentru care sunt trimişi în judecată.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului Z.Q. relative la starea sănătăţii sale, care ar impune părăsirea, temporară a ţării se constată că acestea nu pot conduce la o concluzie contrară celei anterior expuse, în sensul necesităţii luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara. Argumentele prezentate de apărare puteau şi pot constitui, în continuare, temeiuri pentru formularea unei cereri adresată primei instanţe de încuviinţare a părăsirii ţării pentru o perioadă de timp determinată, cerere care presupune ca situaţie premiză, preexistenţa măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, legal luată faţă de inculpat.

Referitor la susţinerile recurentului inculpat B.M.M. privitoare la împrejurarea că măsura preventivă a depăşit o durată rezonabilă se constată că sunt nefondate.

Din examinarea cauzei rezultă că de la momentul luării de către instanţă a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul la data de 16 aprilie 2012 şi până la data judecării prezentului recurs la 7 mai 2012 a trecut un interval de timp de 22 de zile, ceea ce se circumscrie unui termen rezonabil, măsura dispusă fiind proporţională şi necesară cu scopul propus, faţă de complexitatea cauzei, conferită de numărul inculpaţilor şi a probelor ce urmează a fi administrate.

Instanţa de recurs nu poate avea în vedere apărarea inculpatului referitoare la caracterul nerezonabil al măsurii, ca urmare a dispunerii ei şi în cursul urmăririi penale.

Se reţine astfel că măsura dispusă în cursul urmăririi penale a încetat odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, luarea aceleiaşi măsuri preventive în cursul judecăţii de către prima instanţă, fiind dispusă în condiţiile deciziei în interesul legii anterior amintită, aşa încât reprezintă o măsură dispusă de un alt organ judiciar.

Conduita procesuală corectă manifestată de inculpat până la acest moment reprezintă, de altfel, o obligaţie a părţii şi nu un element care să o evidenţieze în mod pozitiv, neconstituind, per se, o garanţie că atitudinea procesuală se va perpetua, astfel încât procesul penal să se desfăşoare în condiţii normale în vederea aflării adevărului.

Nu trebuie omisă nici împrejurarea că prezentarea inculpatului în faţa organelor judiciare a avut loc în condiţiile în care acesta s-a aflat sub obligaţiile impuse prin măsura preventivă ce a fost luată cunoscut fiind că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi reveneau, se putea lua măsura mai severă, a arestării preventive.

Aşa fiind, se constată că încheierea atacată este legală şi temeinică fiind motivată riguros, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate. Totodată, nu există cazuri de casare a căror reţinere din oficiu să determine desfiinţarea încheierii recurate.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse, ca nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.M., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi Z.Q. şi B.M.M., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba chineză desemnat pentru recurentul inculpat Z.Q. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M., Z.Q. și B.M.M. împotriva încheierii din 6 aprilie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 2540/1/2012.

Obligă pe recurentul inculpat C.M. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurenții inculpați Z.Q. și B.M.M. la plata sumelor de 300 lei fiecare, din care sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba chineză desemnat pentru recurentul inculpat Z.Q. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 144/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 130/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 131/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI