ICCJ. Decizia nr. 37/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 37/2011
Dosar nr. 387/1/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1817 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluţiei din 26 martie 2010 şi a Rezoluţiei nr. 327/P/2010 din 27 aprilie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a fost trimisă cauza pentru cercetări la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Sentinţa nr. 111 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, în temeiul dispoziţiilor art. 39 C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Curţii de Apel Bacău şi, în baza art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. S-a reţinut, în esenţă că este de notorietate împrejurarea că în circumscripţia Electorală nr. 4 Bacău, la alegerile parlamentare din noiembrie 2008, domnul B.G. a fost ales şi validat în Colegiul senatorial nr. 1, cu privire la ceilalţi intimaţi fiind incident cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel sesizată, a constatat că, în raport cu data faptelor care au făcut obiectul sesizării organelor judiciare, data întocmirii rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, data respingerii plângerii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi data dobândirii calităţii de parlamentar al unuia dintre intimaţi, cu dispoziţiile legale referitoare la competenţa după calitatea persoanei, se impune admiterea plângerii petentului, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, organ judiciar competent să soluţioneze plângerea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, arătând în cuprinsul cererii de recurs şi a memoriilor ataşate la dosar că sunt favorizate reţelele de terorism, petentul fiind persecutat şi încălcându-i-se drepturile.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, între altele, în cazurile arătate în art. 29 pct. 1 C. proc. pen., competenţa efectuării urmăririi penale revenind procurorului de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza.
În cauza dedusă judecăţii competenţa de efectuare a cercetării aparţinea, după cum în mod just a reţinut şi prima instanţă, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece intimatul B.G. are calitate de senator, ceea ce atrage, potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competenţa de judecată în primă instanţă a cauzei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, se reţine că petentul a reclamat, prin plângerea penală formulată şi o persoană care avea calitatea de senator, astfel încât potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (3) şi (4), raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. plângerea trebuia instrumentată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de aspectele prezentate în mod legal şi temeinic prima instanţă a admis plângerea petentului şi a desfiinţat rezoluţiile dispuse în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, acest organ fiind necompetent, după calitatea persoanei, să efectueze urmărirea penală în cauză.
Aşa fiind, se reţine că sentinţa atacată este legală şi temeinică, dând o corectă interpretare prevederilor legale incidente în cauză.
Criticile formulate în recurs exced obiectului cauzei, faţă de obiectul devoluţiunii în primă instanţă, în speţă impunându-se ca, prioritar, să fie efectuată cercetarea penală de către parchetul competent pentru ca apoi, eventual, soluţia dispusă să fie cenzurată prin parcurgerea procedurii prevăzută de art. 278 - 2781 C. proc. pen.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se caracterul neîntemeiat al criticilor invocate în recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.I. împotriva Sentinţei nr. 1817 din 16 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 311/32/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 36/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
