ICCJ. Decizia nr. 39/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr.39/2011
Dosar nr.1221/1/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 225 din 8 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.M.; a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 2 februarie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cererea formulată de C.M., prin care s-a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
S-a reţinut, de asemenea că, prin Încheierea penală nr. 10 din 20 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10380/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu nr. 2081 din data de 14 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a casat încheierea atacată şi, rejudecând, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, şi a dispus arestarea preventivă, printre alţii, a inculpatului C.M., reţinându-se în sarcina acestuia comiterea infracţiunilor de instigare la infracţiunea de fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (20 de acte materiale), instigare la infracţiunea de uz de fals prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (20 de acte materiale), instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (20 de acte materiale), instigare la infracţiunea de folosire în orice mod, direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Prima instanţă, procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a considerat că aceasta întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege şi anume pedeapsa prevăzută de lege nu depăşeşte 18 ani, iar cu privire la condiţiile negative prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., a reţinut că şi aceste cerinţe sunt îndeplinite, în sensul că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, analizând îndeplinirea acestei condiţii în raport cu circumstanţele specifice ale cauzei, cât şi în raport cu datele ce caracterizează persoana inculpatului prima instanţă având în vedere dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că la momentul arestării inculpatului instanţa a reţinut că, din actele de urmărire penală efectuate în cauză, au rezultat indicii cu privire la existenţa suspiciunilor rezonabile cu privire la faptele pretins a fi comise de inculpatul C.M. şi, de asemenea, că sunt întrunite în cauză dispoziţiile art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen. De asemenea s-a arătat că la analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se poate face abstracţie de temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care nu s-au schimbat până în prezent şi justifică măsura arestării preventive în continuare, mai ales că timpul scurs de la luarea acestei măsuri este foarte scurt, urmărirea penală este în fază incipientă, iar pentru bunul mers al urmăririi penale nu se impune a se lua faţă de inculpat o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, chiar şi prin instituirea unor obligaţii ca o garanţie a bunului comportament al inculpatului.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat nu atât prin prisma regimului sancţionator stabilit de legiuitor, ci mai ales prin natura faptelor comise, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, inculpatul folosindu-se de poziţia deţinută pentru a-i determina pe subalternii săi să favorizeze anumite persoane să promoveze examenul prin fraudă şi nu poate fi omisă complexitatea deosebită a cauzei, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, ca şi multitudinea de acte materiale comise de inculpat, existând riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să influenţeze în mod negativ bunul mers al procesului la acest moment procesual, neimpunându-se lăsarea în libertate a inculpatului, cererea fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
La termenul de judecată din 14 februarie 2011 recurentul inculpat a arătat ca înţelege să îşi retragă recursul declarat.
Asupra cererii de retragere a recursului, Curtea reţine următoarele:
Conform art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs potrivit art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie consemnată într-un proces-verbal, de către conducerea locului de deţinere.
Faţă de cele mai sus arătate, având în vedere şi faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale menţionate - dispoziţii aplicabile şi în cazul retragerii recursului - în sensul că prezent în instanţă, inculpatul şi-a exprimat expres voinţa de a retrage recursul promovat în cauză, urmează a se lua act de această cerere şi a se dispune în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M. împotriva Încheierii nr. 225 din 8 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 914/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 38/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
