CSJ. Decizia nr. 295/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 295
Dosar nr. 62/2003
Şedinţa publică din 6 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 656 din 20 septembrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.M.G. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări corporale cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Sfântul Pantelimon Bucureşti suma de 1.075.260 cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.
A constatat că partea civilă D.R. nu are pretenţii civile în cauză.
A obligat pe inculpat să plătească minorilor B.M. şi M.B. câte 300.000 lei lunar, către fiecare, de la data de 14 octombrie 2000 şi până la majoratul acestora.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 3.300.000 lei către numitul B.A., prestaţii periodice pentru perioada 14 octombrie 2000 – 25 august 2001.
S-a reţinut că în noaptea de 13 octombrie 2001, în jurul orelor 1,00, inculpatul M.M.G., aflat în stare de ebrietate, s-a întâlnit în faţa imobilului în care locuia cu martorul P.S., cu care a urcat în ascensor, până la etajul 7. Aici, cei doi s-au oprit, ocazie cu care au auzit un zgomot care venea dinspre etajul 8.
Împreună au hotărât să urce la etaj, pentru a stabili sursa zgomotului. Ajuns primul la etajul 8 tehnic, inculpatul a constatat că lângă lift se afla un bărbat care mirosea a alcool şi avea aspect de persoană fără locuinţă.
Inculpatul M.M.G. i-a cerut bărbatului respectiv să se ridice şi să plece, iar la refuzul acestuia a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele.
Ulterior, inculpatul a târât victima la lift şi a coborât-o la parter.
Aici, inculpatul a târât victima, de la lift până la scările de la intrare, după care a început din nou să o lovească cu pumnii şi picioarele, cerându-i insistent să se ridice şi să plece.
La un moment dat, martorul P.S. a hotărât să cheme salvarea, motiv pentru care a urcat în locuinţa sa.
În acest timp, inculpatul a luat victima din hol şi a târât-o în lateralul blocului, de unde ulterior a fost ridicată de o ambulanţă.
Victima a fost transportată la Spitalul Sfântul Pantelimon unde, în data de 14 octombrie 2000, ora 6,15 a decedat.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul a declarat apel solicitând reducerea pedepsei în raport de circumstanţele sale reale şi personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 628 din 20 noiembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că pedeapsa aplicată corespunde gradului de pericol social ridicat al faptei comise, precum şi modalităţii de executare a acesteia şi este de natură a asigura finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.
Prin Decizia nr. 1526 din 21 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a luat act că inculpatul M.M.G. a retras recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de către instanţa de apel.
Împotriva hotărârilor pronunţate de către instanţa de fond şi instanţa de apel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.
S-a susţinut că hotărârile instanţelor de fond şi apel sunt pronunţate cu încălcarea legii, în mod greşit faptei săvârşite de inculpatul M.M.G. dându-i-se încadrarea juridică prevăzută de art. 183 C. pen. în loc de art. 174, art. 175 lit. d) şi i) C. pen.
Ţinând seama de modul în care inculpatul a acţionat, de starea de beţie a victimei şi de faptul că, urmare agresiunii, aceasta a suferit o hemoragie internă, consecinţa rupturilor de ficat şi a multiplelor fracturi costale bilaterale, leziuni ce au avut legătură directă cu decesul, se impune concluzia că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale victimei, a cărei moarte să fi survenit ca un rezultat praeterintenţionat, cum greşit a reţinut instanţa de fond.
În concluzie, instanţa trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul M.M.G. din art. 183 în art. 174 raportat la art. 175 lit. d) şi i) C. pen. şi să-l condamne pe acesta la o pedeapsă în limitele acestui text de lege.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea în parte a hotărârilor şi rejudecarea cauzei în limitele arătate.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este de reţinut că infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., nu poate fi săvârşită decât cu intenţie, în una din cele două modalităţi la care se referă art. 19 pct. 2 lit. a) şi b) C. pen., în timp ce infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este săvârşită cu praeterintenţie, particularizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi de culpă cu privire la rezultatul letal produs.
Inculpatul nu contestă starea de fapt reţinută.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în noaptea de 13 octombrie 2000, în jurul orei 1,00, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice şi se afla în stare de ebrietate, inculpatul s-a întâlnit în faţa imobilului situat în B-dul 1 Decembrie 1918 cu martorul P.S.
Cei doi au urcat împreună, cu ascensorul, până la etajul 7, unde s-au oprit, ocazie cu care aceştia au auzit un zgomot care venea dinspre etajul 8 tehnic.
De comun acord au hotărât să urce pentru a stabili sursa zgomotului auzit.
Inculpatul a ajuns primul şi, observând că lângă lift se afla un bărbat care mirosea a alcool, i-a cerut acestuia să plece.
La refuzul acestuia din urmă, inculpatul a început să îl lovească cu pumnii şi picioarele.
Ulterior, inculpatul a târât victima la lift şi a coborât-o la parter, însoţit de martorul P.S., care ţinea victima de picioare pentru a nu fi lovită de peretele liftului.
La parter, inculpatul a târât victima până la scările de la intrare, după care a început din nou să o lovească cu pumnii şi picioarele, cerându-i insistent să se ridice şi să plece.
În timpul în care victima se mai afla în holul blocului, inculpatul a mai lovit-o, din nou cu pumnii şi picioarele.
Din procesul verbal încheiat de procuror la data de 14 octombrie 2000, la morga spitalului, rezultă că victima prezenta, printre altele, fractură oase nazale, periorbital bilateral echimoză albastră violacee, echimoză roşie-violacee cu tumefacţii locale pe obrazul stâng, excoriaţii frontal dreapta, tumefacţie violacee a ambelor buze, fracturi la nivelul hemitoracelui stâng.
Leziunile traumatice sunt detaliate în raport medico-legal de autopsie.
Raportul medico-legal de necropsie concluzionează că moartea victimei a fost violentă. Decesul acesteia s-a datorat hemoragiei interne consecinţa rupturilor de ficat. Din acelaşi raport mai rezultă că sângele recoltat de la cadavru conţinea 2,90‰ alcool. Între leziunile traumatice produse prin loviturile aplicate şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate.
Aşadar, din descrierea medico-legală a leziunilor rezultă că loviturile au vizat zone vitale şi au fost aplicate cu intensitate mare.
Pe de altă parte, inculpatul a reluat agresiunea asupra victimei, lovind-o cu pumnii şi picioarele, după coborârea acesteia la parterul blocului, deşi a fost atenţionată de către martorul P.S. să înceteze, întrucât victima era plină de sânge şi respira cu mare dificultate. Totodată, alcoolemia relevată de acelaşi certificat medico-legal, explică lipsa oricărei reacţii de apărare a victimei faţă de agresiunea exercitată de inculpat.
Aşadar, din datele externe ale faptei comise rezultă cu certitudine că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieţii victime, în sensul că a prevăzut şi acceptat posibilitatea decesului acesteia, ca urmare a agresiunii.
Mai este de reţinut că fapta a fost comisă de inculpat pe scara blocului, loc care prin natură şi destinaţie este accesibilă publicului, în sensul dispoziţiilor art. 152 lit. a) C. pen., asupra victimei care, dată fiind îmbibaţia alcoolică constatată, era în neputinţa de a se apăra, stare de care inculpatul a profitat.
Prin urmare, fapta de ucidere fiind săvârşită cu intenţie, în public, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d), i) C. pen.
Ca atare, instanţele trebuiau să constate că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 183 C. pen., că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi, prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, să îl condamne pe acesta în baza art. 174, art. 175 lit. d), i) C. pen.
Aşadar, se constată că prin hotărârile atacate „faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică”, ceea ce constituie caz de casare în sensul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., corespunzând temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 din acelaşi cod, invocat prin recursul în anulare.
La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere conduita bună a infractorului, înaintea săvârşirii infracţiunii, aşa cum rezultă din caracterizarea depusă de apărător la dosarul cauzei, precum şi comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 565 din 20 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi deciziei penale nr. 628 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe inculpatul M.M.G.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d), i) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul M.M.G. la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului menţionat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.G. durata arestării preventive de la 20 octombrie 2000 până la 6 octombrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 293/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 296/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
