ICCJ. Decizia nr. 448/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 448/2010
Dosar nr.6286/1/2011
Şedinţa publică din 31 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1600 din 27 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei nr. 343/P/2010 din 12 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petentul T.M. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 343/P/2010 din 12 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.; petentul a învederat că soluţia dispusă este neîntemeiată şi nelegală şi a solicitat tragerea la răspundere a magistraţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din oficiu, Curtea a dispus ataşarea la dosarul cauzei a dosarului nr. 343/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a rezoluţiei nr. 343/P/2010 a aceluiaşi organ judiciar.
Prima instanţă, examinând plângerea şi verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, a reţinut că la data de 9 octombrie 2008, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej, sub nr. 3100/219/2009, contestaţia la executare formulată de petiţionarul T.M. în dosarul nr. 2396/219/2008 al aceleiaşi instanţe; s-a invocat de către petent că, în acest dosar a fost rejudecată plângerea pe care a formulat-o la data de 27 decembrie 2007 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva rezoluţiei şi a ordonanţei procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, în dosarul nr. 2/P/2007, dosar ce a fost declinat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu nr. 55/P/2005 în luna ianuarie 2007 la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj. A mai susţinut că, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, au efectuat o cercetare penală incompletă prin tăinuirea sesizărilor sale nr. 353/VIII/1/2005 şi nr. 6093/2005 din data de 11 noiembrie 2005 şi prin ascunderea calităţii sale în cauză; a solicitat desfiinţarea ordonanţei nr. 2/P/2007, a rezoluţiei nr. 363/11/2007 din data de 12 decembrie 2007, adoptate în dosarul nr. 2/P/2007, precum şi a sentinţei penale nr. 712 din 1 decembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2396/219/2008 al Judecătoriei Dej.
La data de 19 ianuarie 2010, petentul T.M. şi-a precizat cererea prin notele de şedinţă depuse la dosarul anterior menţionat, în sensul că solicită efectuarea de cercetări penale şi implicit tragerea la răspundere penală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu prilejul instrumentării dosarului nr. 55/P/2005 al acestei structuri a Ministerului Public, precum şi a procurorilor care au soluţionat dosarul nr. 2/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj.
Ulterior, Judecătoria Cluj, prin sentinţa penală nr. 68 din 27 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 3100/219/2009, definitivă prin nerecurare, având în vedere precizările făcute de sus-numitul petent, a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea acesteia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Cauza a fost înregistrată la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub numărul de mai sus.
În fapt s-a reţinut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub nr. 55/P/2005, partea vătămată T.M. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de T.A., C.V.L. şi M.S.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, modificată şi completată.
Prin ordonanţa nr. 5/P/2005 din data de 9 ianuarie 2007, adoptată de procurorul M.M., în dosarul cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj.
La data de 10 martie 2006, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, o altă plângere a petentului, înregistrată sub nr. 353/VIII/1/2005, pentru a fi ataşată la dosarul nr. 55/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, aspect ce i-a fost comunicat petentului T.M. cu adresa nr. 681/VIII/1/2009 din 1 octombrie 2009.
În motivarea acestei soluţii, procurorul a avut în vedere faptul că numita T.A. a îndeplinit pe perioada săvârşirii faptelor funcţia de director la o societate comercială la care statul a fost acţionar majoritar şi că numiţii C.V.L. şi M.S.D. au deţinut calitatea de conducători ai Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Dej.
La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, dosarul nr. 55/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost înregistrat sub nr. 2/P/2007, soluţionat prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 11 iunie 2007, de procurorul F.M., prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de T.A., C.V.L. şi M.S.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. a) şi art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, lipsind latura subiectivă. De asemenea, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, în vederea continuării cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 248 C. pen., de către făptuitorii C.V.L. şi M.S.D.
Această soluţie a fost menţinută de procurorul şef serviciu al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, prin rezoluţia nr. 363/II/2 din data de 14 decembrie 2007, prin care a respins plângerea formulată de T.M., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluţii, petentul a formulat plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ce a constituit obiectul dosarului nr. 74/1/2008.
Prin sentinţa penală nr. 262 din 14 februarie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 74/1/2008, în baza art. 41 C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Dej unde a fost înregistrată sub nr. 882/219/2008.
Prin sentinţa penală nr. 242 din 21 mai 2008, Judecătoria Dej a respins plângerea petentului T.M. ca fiind inadmisibilă, cu motivarea că, petentul nu are calitatea de persoană vătămată şi nici nu a făcut dovada vătămării intereselor sale legitime.
Ulterior, Tribunalul Cluj, secţia penală, prin Decizia penală nr. 386/R/2008, a admis recursul declarat de T.M. împotriva sentinţei penale nr. 242 din 21 mai 2008 a Judecătoriei Dej, pe care a casat-o în totalitate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
În fond, după casare, prin sentinţa penală nr. 712 din 1 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 2396/219/2008, a fost respinsă, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul T.M. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj dată în dosarul nr. 2/P/2007, precum şi a rezoluţiei nr. 363/II/2/2007 din data de 14 decembrie 2007 a procurorului şef serviciu la Serviciul Teritorial Cluj.
Nemulţumit de modul de soluţionare a cauzei, numitul T.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor procurori care au adoptat soluţii în cauzele în care a fost parte.
Prin rezoluţia nr. 343/P/2001 din 12 aprilie 2001 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii M.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi F.M., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Această soluţie a fost menţinută prin rezoluţia nr. 3917/1965/II/2/2010 din 14 mai 2010 prin care procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent.
Examinând plângerea formulată de petent în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a constatat că aceasta este nefondată.
S-a reţinut că, în cauză actele premergătoare nu au confirmat niciun indiciu că s-ar fi săvârşit vreuna din infracţiunile enumerate de petiţionar în plângerea sa, magistraţii intimaţi exercitând atribuţiile de serviciu cu bună credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor legale ce le reglementează activitatea, în sarcina acestora neputând fi reţinută săvârşirea niciunei fapte de natură penală; petentul este nemulţumit, de fapt, de soluţiile date de procurori în cauzele în care a fost parte, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că procurorii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (fila 2 dosar recurs), pentru nelegalitate, fundamentarea soluţiei exclusiv pe aspecte cuprinse în rezoluţiile atacate, neinstrumentarea, până în prezent, a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 353/VIII/1/2005 de către parchet, datorită activităţilor necorespunzătoare derulate de către intimaţi.
Analizând recursul sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive, privind existenţa de date referitoare la comiterea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, a inexistenţei cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzută de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile reglementate de norma precitată.
În cauza de faţă, din verificarea actelor dosarului, se constată că în mod întemeiat procurorul, în baza actelor premergătoare realizate potrivit art. 224 C. proc. pen., a concluzionat în sensul inexistenţei infracţiunilor reclamate, ceea ce a determinat adoptarea faţă de intimatul procuror a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Nemulţumirile petentului referitoare la soluţiile dispuse de magistraţi nu conferă activităţii legal desfăşurate de aceştia conotaţii penale, deoarece interpretarea şi aplicarea legii, precum şi adoptarea unor soluţii într-o cauză instrumentată de procuror constituie acte de esenţa profesiei sale, care, prin ele însele, nu pot fi circumscrise sferei ilicitului penal.
Împrejurarea că o soluţie legal dispusă este defavorabilă pentru o parte nu poate constitui decât temei pentru parcurgerea procedurii de control judiciar a acesteia (în speţă, cel reglementat de dispoziţiile art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.), procedură care nu poate fi nici completată şi nici înlocuită prin formularea de plângeri penale, care constituie instituţii juridice distincte, cu finalitate diferită.
Aşa fiind, se constată că în mod just prima instanţă, dând o evaluare proprie corectă materialului dosarului, rezoluţiei atacate şi plângerii petentului a menţinut soluţia anterior dispusă de către procuror, faptele reclamate neexistând în materialitatea lor.
Motivul de recurs referitor la preluarea de către prima instanţă, în considerentele hotărârii atacate a unor argumente cuprinse în rezoluţiile contestate de către petent este neîntemeiat, având în vedere că, astfel după cum s-a arătat şi în cele ce preced, prima instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a dat o evaluare proprie materialului dosarului, având, deci, posibilitatea de a-şi însuşi aspecte menţionate în actele supuse controlului, pe care le-a apreciat ca legale şi temeinice.
Critica petentului referitoare la neefectuarea de cercetări într-un alt dosar, nu poate fi primită, deoarece limitele devoluţiunii sunt în această cauză cele stabilite de art. 2781 C. proc. pen., instanţa verificând doar rezoluţia procurorului sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.M. împotriva sentinţei nr. 1600 din 27 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4722/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 449/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
