ICCJ. Decizia nr. 506/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 506/2010
Dosar nr.8584/1/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1499 din 7 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.G. împotriva rezoluţiei din 28 mai 2010, dată în dosarul nr. 392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 392/P/2010 din 28 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de F.R., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni (având gradul profesional de procuror de curte de apel), pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Astfel, s-a constatat că la data de 10 martie 2010 a fost înregistrată plângerea penală formulată de P.G. împotriva R.F., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, magistrat cu grad profesional de curte de apel, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În conţinutul plângerii, petentul a arătat că fapta persoanei împotriva căreia a formulat plângere constă în împrejurarea că dosarele nr. 394/P/2007, 14/P/2009 şi 42/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, care au ca obiect plângerile penale pe care le-a formulat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, nu au fost soluţionate.
În urma examinării celor trei cauze, s-a constatat că dosarul nr. 394/P/2007, înregistrat la 20 aprilie 2007 privea pe P.P., ş.a., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 107 din Legea nr. 18/1991, cu referire la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 97 alin. (1) şi (4) şi art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 208 – 209 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 şi art. 221 C. pen. raportat la art. 107 din Legea nr. 18/1991, cu referire la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 şi art. 221 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) şi (4) şi art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 şi art. 221 C. pen., raportat la art. 208 – 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în urma plângerii formulate de P.G., la 13 aprilie 2007, prin care susţinea că aceştia, începând cu luna ianuarie 2007, au păşunat turme de oi şi capre pe terenul său însămânţat cu salcâmi, aflat pe raza satului Horga, comuna Epureni, judeţul Vaslui.
La acest dosar a fost conexat şi dosarul nr. 180/P/2008, privind plângerea lui P.G. din 10 martie 2008, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de distrugere şi furt de arbori, de pe acelaşi teren, în perioada octombrie 2007 – martie 2008.
Prin rezoluţia din 24 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni emisă de procurorul D.T., a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva persoanelor de mai sus, sub aspectul infracţiunilor arătate, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a), b), c), d) şi f) C. pen.
Dosarul nr. 14/P/2009 a fost înregistrat la 12 ianuarie 2009 şi privea pe J.D., J.I. şi J.R., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) şi c), art. 110 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în urma plângerii formulate de P.G., prin care susţinea că în cursul lunii decembrie 2008 aceştia i-au tăiat şi sustras arbori din pădurea sa aflată pe raza satului Horga.
Prin rezoluţia din 14 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni emisă de procurorul D.T., a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva persoanelor de mai sus, sub aspectul infracţiunilor arătate, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) şi c) C. pen.
Prin aceeaşi rezoluţie, s-a dispus disjungerea şi trimiterea cauzei privind tăierea a 79 de arbori la Poliţia oraşului Murgeni, în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea autorilor necunoscuţi ai faptelor sesizate şi tragerea lor la răspundere penală.
Dosarul nr. 42/P/2009 înregistrat la 27 ianuarie 2009, privea pe B.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 şi art. 221 C. pen., raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 107 din Legea nr. 18/1991 cu referire la art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 264, art. 249, art. 247, art. 246 şi art. 262 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., împotriva căruia P.G. a formulat plângere, susţinând că în perioada noiembrie – decembrie 2008 acesta a pus pe terenul său din satul Horga mâncare pentru mistreţi, culturile fiindu-i distruse de animale.
Prin rezoluţia din 25 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni emisă de procurorul D.T., a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de B.I. sub aspectul infracţiunilor de mai sus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. a), c) şi d) C. pen.
Astfel, s-a constatat că faptele sesizate de P.G. nu există, deoarece în dosarele la care acesta face referire s-au efectuat acte premergătoare, pe baza lor adoptându-se soluţiile de mai sus.
S-a arătat că, întrucât nu există termene legale cu privire la timpul în care urmărirea penală trebuie efectuată şi cum durata de soluţionare a celor trei dosare este rezonabilă, plângerea lui P.G. nu se poate susţine, supravegherea urmăririi penale a fost exercitată de un alt procuror, D.T. şi nu de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, R.F., împotriva căreia a formulat plângere P.G.
Aşadar, având în vedere că faptele sesizate de P.G. nu există, în temeiul art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 192 C. proc. pen. s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Plângerea petentului a fost respinsă prin rezoluţia nr. 5495/2661/II/2/2010 din 23 iunie 2010 a procurorului şef Secţie de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se în esenţă că dosarele nr. 394/P/2007, nr. 14/P/2009 şi nr. 42/P/2009 au fost instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Murgeni, fiind rezolvate la 24 februarie 2010, 25 martie 2010 şi la 14 mai 2010, prin adoptarea unor soluţii de neîncepere a urmăririi penale; rezultă astfel că faptele sesizate de către P.G.G. nu există, cu atât mai mult cu cât cele trei cauze au fost soluţionate în termene rezonabile, fără să rezulte date ori dovezi care să demonstreze vătămarea intereselor legale ale petiţionarului.
Cu privire la plângerea cu soluţionarea căreia a fost învestită potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că aceasta este nefondată.
Astfel, s-a constatat că pentru soluţionarea plângerii penale formulate de petent, procurorul a efectuat acte premergătoare, rezultând că toate cauzele penale la care a făcut referire petentul au fost rezolvate, fiind dispuse soluţii de neîncepere a urmăririi penale, soluţiile fiind atacabile pe căile legale la care procurorul ierarhic superior şi, apoi, la instanţa competentă.
S-a reţinut că procurorul a efectuat acte premergătoare, prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal nr. 392/P/2010, în acesta regăsindu-se înscrisurile cu valoare probatorie relevantă pentru verificarea acuzaţiilor şi soluţionarea plângerii penale.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petent, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice – în sensul art. 681 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă ca persoana faţă de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală, actele premergătoare efectuate relevând existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
S-a concluzionat că în lipsa unor noi motive invocate de către petent, precum şi a neindicării eventualelor acte premergătoare care ar trebui să mai fie efectuate, suplimentar faţă de cele deja efectuate de procuror, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru greşita reţinere a obiectului cauzei, neefectuarea cercetării în vederea aflării adevărului şi neobservarea actelor dosarului.
Analizând cauza prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive, privind existenţa de date referitoare la comiterea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, referitoare la inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile arătate în norma anterior menţionată.
În speţa de faţă, nemulţumit fiind de soluţiile dispuse de magistratul intimat privind plângerile formulate de petent şi conferind conotaţii penale activităţii profesionale a acestuia, petentul a formulat plângere penală.
Cu respectarea dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen., în etapa actelor premergătoare, procurorul a efectuat verificările apreciate ca utile cauzei şi, motivat, a concluzionat în sensul că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., astfel că s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Din verificarea actelor dosarului se constată că soluţia dispusă este legală şi temeinică. Se reţine în acest sens că activitatea de jurisdicţie desfăşurată de orice magistrat, care presupune interpretarea şi aplicarea legii şi, ca act final, dispunerea unei soluţii, chiar dacă aceasta a nemulţumit partea, nu poate constitui, prin ea însăşi, infracţiune, în absenţa dovedirii îndeplinirii condiţiilor privind conţinutul constitutiv al acesteia.
În speţă, intimata nu a dispus soluţii în cauzele finalizate într-o modalitate apreciată de petent ca fiind criticabilă, procurorii limitându-se la a-şi exercita funcţia şi atribuţiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, acţiunile lor neputând fi circumscrise sferei ilicitului penal, pentru a se putea angaja răspunderea penală a acestora.
Nemulţumirile petentului se impuneau şi au fost invocate pe calea parcurgerii procedurii de contestare a soluţiilor procurorului, potrivit art. 278 şi următoarele C. proc. pen., singura aptă a conduce, eventual, la reformarea unor soluţii, parcurgerii procedurii indicate neputându-i-se substitui formularea de plângeri penale, care, de altfel, nu pot avea finalitatea urmărită de parte. A accepta o soluţie contrară echivalează cu o adăugare la lege, prin reglementarea unei căi de atac ce excede celor expres şi limitativ reglementate de legea procesuală, soluţie ce nu poate fi primită.
Se reţine, aşadar că în mod legal, temeinic şi riguros motivat procurorul, pe baza actelor premergătoare efectuate potrivit art. 224 C. proc. pen. a dispus faţă de intimată soluţia de netrimitere în judecată contestată de către petentă.
Astfel, infracţiunile reclamate nu există în materialitatea lor, nedovedindu-se nicio încălcare a atribuţiilor de serviciu a intimaţilor cărora comiterea acestei infracţiuni i-a fost imputată şi nici împrejurarea că aceasta a acţionat în scopul vătămării drepturilor petentului, activitatea profesională a acestora necircumscriindu-se niciunei forme de ilicit.
Analizând hotărârea recurată se constată că prima instanţă a dat o evaluare proprie materialului dosarului, plângerii petentei şi rezoluţiei atacate, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros motivată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Se reţine că este nefondată critica relativă la neefectuarea cercetărilor apte a conduce la aflarea adevărului în cauză, deoarece dispoziţiile art. 224 C. proc. pen. nu instituie în sarcina procurorului obligaţia de efectuare, în etapa actelor premergătoare a verificărilor apreciate ca utile de către parte, ci pe cele apte a întemeia soluţia dispusă, ceea ce, în cauză, s-a realizat, iar la rândul său instanţa a evaluat just ansamblul materialului dosarului, cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen.. Se constată, totodată, că în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen. instanţa verifică soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de către procuror sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, astfel încât pe calea soluţionării unei plângeri întemeiată pe dispoziţiile legale indicate nu se tranşează fondul unui raport de drept procesual, în accepţiunea art. 344, raportat la art.345-346 C. proc. pen.
Se constată, de asemenea, că obiectul cauzei cu soluţionarea căreia a fost investită prima instanţă a fost just stabilit, pe baza susţinerilor cuprinse în plângerea petentului, criticile formulate sub acest aspect neputând fi primite.
Relativ la susţinerile petentului referitoare la plângerea pe care înţelege să o formuleze împotriva magistraţilor judecători şi procurori care au participat la soluţionarea cauzei, se constată că acestea exced cadrului procesual al prezentei cauze.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.G.G. împotriva sentinţei nr. 1499 din 7 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6296/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 507/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
