Art. 405 cod procedura civila Prescripţia dreptului de a cere executarea silită Dispoziţii generale

Capitolul I
Dispoziţii generale

SECŢIUNEA a VI-a2
Prescripţia dreptului de a cere executarea silită

Art. 405

(1)Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.

(2)Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

(3)Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.


Art. 4051

(1)Cursul prescripţiei se suspendă:

a)în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune;

b)pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent;

c)cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;

d)în alte cazuri prevăzute de lege.

(11)După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

(2)Prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor.

codul de procedură civilă actualizat prin:

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;


Art. 4052

(1)Cursul prescripţiei se întrerupe:

a)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

b)pe data depunerii cererii de executare, însoţite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

c)pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. (2);

d)pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

e)pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condiţiile art. 3716 alin. (1);

f)în alte cazuri prevăzute de lege.

(2)După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

(3)Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.


Art. 4053

(1)După împlinirea termenului de prescripţie, creditorul poate cere repunerea în acest termen, numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea datorită unor motive temeinice.

(2)Cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competentă, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 405 cod procedura civila  Prescripţia dreptului de a cere executarea silită Dispoziţii generale

Comentarii despre Art. 405 cod procedura civila Prescripţia dreptului de a cere executarea silită Dispoziţii generale

     

# irina.bianca 09-Ianuarie-2013
Practică juridică

1. Hotărâre nesusceptibilă de executare silită. 1) Susţinerea recurentului că hotărârea şi-a pierdut puterea lucrului judecat, deoarece nu a fost pusă în executare, în termenul prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă [actualmente art. 405 C. proc. civ. - n.a.], nu a fost acceptată, în raport cu faptul că hotărârea respectivă, din anul 1983, limitată la constatarea inexistenţei dreptului de
proprietate invocat de recurent, nu era susceptibilă de executare silită şi, deci, problema prescripţiei dreptului de a cere executarea silită nu se putea pune (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 845/R/1994, în C.P.J. 1994-1998, p. 117);

2) Prevederile legale referitoare la executarea hotărârilor judecătoreşti şi la termenul de prescriere a executării privesc numai hotărârile ce urmează a fi puse în executare, iar nu şi cele de respingere a acţiunii care, prin natura lor, nu sunt executabile. Prin urmare, asemenea hotărâri nu-şi pierd puterea de lucru judecat (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1175/1971, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 404, nr. 269);

2. Hotărâre judecătorească. începutul prescripţiei. 1) Prescripţia în cazul unei hotărâri judecătoreşti va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 930/1986, în C.D. 1986, p. 207);

2) Instanţa este obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul de a obţine executarea silită este prescris, iar prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

în cazul hotărârilor judecătoreşti, termenul de prescripţie începe să curgă, în principiu, de la data rămânerii lor definitive. Hotărârile de primă instanţă, susceptibile de apel, dar neapelate sunt definitive din momentul expirării termenului de apel (C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 10/2004, în B.J. 2004, p. 337);

3) Prescripţia dreptului de a cere executarea silită curge din momentul în care rămâne definitivă hotărârea care constituie titlu executoriu. în principiu, o hotărâre se poate executa silit din momentul în care a devenit definitivă, fără a fi necesar ca ea să fie şi irevocabilă;
de la această regulă există două excepţii: pe de o parte unele hotărâri nedefinitive se pot executa silit dacă se bucură de execuţie vremelnică, iar, pe de altă parte, în anumite materii arătate de art. 300 alin. (1) C. proc. civ., numai hotărârile irevocabile pot fi executate silit. Pentru hotărârile atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins, momentul rămânerii definitive este marcat de momentul pronunţării hotărârii de perimare ori a hotărârii de respingere a apelului (C.A. Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 685/2000).

Notă: La data soluţionării cauzei, prescripţia dreptului de a cere executarea silită era reglementată de Decretul nr. 167/1958;

4) Termenul de prescripţie a executării pentru cel obligat la plată începe să curgă de la data la care, prin hotărâre judecătorească, s-a stabilit obligaţia de plată, adică de atunci când o asemenea hotărâre a rămas definitivă şi a devenit executorie. Dreptul de retenţie recunoscut în favoarea creditorului unei datorii nu constituie un temei sau o condiţie suspensivă pentru debitor, ci un mijloc de apărare pe baza căruia titularul acestui drept poate refuza predarea bunului până la achitarea datoriei legate de acel bun. Obligaţiile părţilor, fiind deci distincte şi personale, sunt executabile de asemenea de fiecare, potrivit propriei voinţe, cu beneficiile şi consecinţele ce decurg din executare sau neexecutare (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 712 din 27 aprilie 1971, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 411, nr. 295);

5) Prescripţia dreptului de a cere executarea silită curge din momentul în care rămâne definitivă hotărârea ce constituie titlu executor. îndeplinirea unui act începător de executare nu are niciun efect cu privire la prescripţia acestui drept dacă, ulterior, executarea pornită în baza actului începător a fost perimată (Trib. Jud. Calaţi, secţia civilă, decizia nr. 185/1977, cu notă Ch. Marinescu, în R.R.D. nr. 7/1978, p. 36);

6) Potrivit art. 405 alin. (2)C. proc. civ., termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, iar acest drept se naşte la data la care hotărârea hotărârea devine executorie şi poate fi învestită cu formula executorie, potrivit art. 376 C. proc. civ. în speţă, hotărârea ce reprezintă titlul executoriu a devenit executorie la data respingerii apelului.

Nu poate fi primit punctul de vedere al apelanţilor în sensul că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie este fie cel al rămânerii definitive a hotărârii, fie cel al devenirii irevocabile a aceleiaşi hotărâri şi că alegerea acestui moment aparţine creditorilor. Momentul de la care hotărârea judecătorească devine executorie este unul singur şi este determinat de faptul că hotărârea nu mai este supusă unei căi de atac suspensive de executare, astfel încât partea interesată poate să
ceară punerea în executare a hotărârii. Distincţia făcută de legiuitor în art. 376 C. proc. civ. nu este în scopul de a crea pentru creditor un drept de opţiune cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de a cere executarea silită, aşa cum susţin apelanţii.

în realitate, unele hotărâri sunt susceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin executare silită şi pot fi învestite cu formulă executorie de îndată ce au rămas definitive, iar altele capătă sau, după caz, recapătă un caracter executoriu numai după parcurgerea fazei procesuale a recursului, situaţie în care pot fi învestite cu formulă executorie numai după ce devin irevocabile prin soluţionarea recursului (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 186A din 26 mai 2005);

7) Fiind vorba despre o hotărâre pronunţată în apel, definitivă şi executorie, care, pentru a fi pusă în executare, trebuie învestită cu formulă executorie, termenul de prescripţie curge de la data la care creditorul putea să ceară învestirea cu formulă executorie. Aceasta nu poate fi data pronunţării, deoarece hotărârea nu este încă redactată şi comunicată părţilor. Data la care se prezumă că creditorul poate cere învestirea cu formulă executorie este data la care acestuia i s-a comunicat hotărârea respectivă (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1695/R/2006, nepublicată).

Notă: Raţionamentul instanţei este valabil pentru situaţia în care hotărârea instanţei de apel este cea susceptibilă de executare silită, şi nu hotărârea primei instanţe, rămasă definitivă în apel. în acest din urmă caz, hotărârea primei instanţe este cea care se învesteşte cu formulă executorie şi, pentru efectuarea acestei operaţiuni, nu este necesar să se aştepte redactarea şi comunicarea deciziei din apel, fiind suficient să se solicite un certificat de grefă care să ateste soluţia;

8) Conform art. 405 C. proc. civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă în sensul că dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data când a fost comunicată sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială. Cadrul legal conferit de art. 376 alin. (1) şi art. 720^8 C. proc. civ. stipulează expres că hotărârile date în prima instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, în contextul în care exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea (I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 83/2006, în B.J. - Bază de date);

3. Efectul prescripţiei. 1) O hotărâre judecătorească care nu s-a executat în termenul de prescripţie nu se va mai putea executa şi va pierde puterea lucrului judecat (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1782/1979, în C.D. 1979, p. 282);

2) Când se discută exercitarea dreptului de a cere punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti sau exercitarea dreptului material la acţiune, instanţele au îndatorirea să verifice dacă nu au operat dispoziţii referitoare la prescripţia extinctivă şi să soluţioneze litigiul în primul rând în raport cu aceste constatări. Dreptul de a cere executarea silită a unei hotărâri la care se referă art. 6 din Decretul nr. 167/1958 [actualmente art. 405 C. proc. civ. - n.a.] este distinct de dreptul material la acţiune. în măsura în care dreptul material la acţiune nu este prescris sau când acest drept, cum este şi cel privind revendicarea, nici nu este supus prescripţiei extinctive, reclamantul poate face o nouă acţiune, în dovedirea căreia poate folosi ca probă şi hotărârea care şi-a pierdut puterea de lucru judecat, prin nepunerea ei în executare mai mult de trei ani (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 279 din 16 februariel982, în I.C. Mihuţă, Repertoriu IV, p. 271, nr. 143).

Notă: în reglementarea anterioară

O.U.G. nr. 138/2000, se prevedea în art. 404 că o hotărâre judecătorească neexecutată în termenul de prescripţie „nu se va mai putea executa şi îşi piere puterea lucrului judecat". Actualmente, art. 405 alin. (3) prevede că „prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu îşi pierde puterea executorie".

Aşadar, o hotărâre care şi-a pierdut puterea executorie nu va mai putea fi executată silit, iar reclamantul - sub condiţia de a nu se fi prescris dreptul la acţiune în sens material - va trebui să iniţieze un nou proces. în cadrul acestui nou proces, instanţa va privi hotărârea anterioară nu doar ca pe un mijloc de probă, ci va trebui să fină seama de puterea de lucru judecat a acesteia, pe care, potrivit noii reglementări, nu o mai pierde odată cu executorialitatea;

4. Partaj. 1) Hotărârea de partaj, rămasă definitivă, constituie, de regulă, titlu executoriu şi este susceptibilă de executare, indiferent dacă prin acţiune s-a cerut sau nu predarea efectivă a bunului şi chiar dacă instanţa nu a dispus predarea. Punerea în executare a hotărârii cu privire la predarea bunurilor împărţite poate fi cerută, deci, în termenul de trei ani, prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 [actualmente art. 405 C. proc. civ. - n.a.] (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1294/1979, în C.D. 1979, p. 293);

2) Dat fiind că hotărârile de împărţeală cuprind două părţi, dintre care cea principală se referă la constatarea calităţii de copărtaşi a celor din proces, a masei de împărţit şi a cotelor ce se cuvin fiecăruia asupra bunurilor, această parte a hotărârilor nu este susceptibilă de executare. Hotărârile de partaj nu îşi pierd, aşadar, sub aceste aspecte, puterea lucrului judecat prin trecerea termenului referitor la prescripţia executării, întrucât o atare constatare s-ar putea face şi printr-o hotărâre în constatare, care nu este susceptibilă de executare.

Textul nu are în vedere nici hotărârile care, deşi executabile potrivit celor cuprinse în dispozitivul lor, nu se pot executa deoarece părţile au asupra lor ceea ce li s-a acordat. Cât priveşte partea ale cărei bunuri se află asupra celeilalte părţi, ea are dreptul să execute hotărârea de împărţeală pentru a intra în posesia bunurilor, fără a fi nevoită să obţină o altă hotărâre. Dacă, însă, nu a executat hotărârea în limita termenului legal arătat, ea a pierdut dreptul de a o mai executa, dar nu şi dreptul de proprietate asupra acelor bunuri, deoarece acest drept, care i-a fost recunoscut cu efect declarativ prin hotărâre, nu se pierde prin neuz. Hotărârea prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate exclusiv asupra acelor bunuri constituie titlul său şi, totodată, probă în dovedirea acelui drept. De aceea, această hotărâre poate fi folosită în procesul de revendicare, dacă partea care deţine bunurile nu i le predă de bunăvoie, acţiunea în revendicare fiind imprescriptibilă (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 175/1989, în Dreptul nr. 1-2/1990, p. 133).
Răspunde
 
# irina.bianca 09-Ianuarie-2013
Practică juridică Art. 405^1

Suspendarea prescripţiei

1. Moartea creditorului. întrucât nu figurează printre cazurile prevăzute de lege, moartea creditorului nu duce la suspendarea prescripţiei (Trib. Reg. Braşov, decizia nr. 293/1966, cu notă de I. Stratulat, Z. Cohn, în R.R.D. nr. 11/1967, p. 116).
Răspunde
 
# irina.bianca 09-Ianuarie-2013
Practică juridică Art. 405^2

întreruperea prescripţiei

1. Cererea de executare silită. Cererea de executare silită întrerupe prescripţia (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 5/1966, în îndreptar interdisciplinar, p. 402-403);

Notă: Deşi la data deciziei rezumate au fost avute în vedere dispoziţiile privind întreruperea prescripţiei din Decretul nr. 167/1958, soluţia îşi păstrează actualitatea, acest caz de întrerupere fiind expres consacrat în art. 4052, introdus prin O.U.G. nr. 138/2000.

2. Investirea cu formulă executorie.

1) învestirea cu formulă executorie nu se încadrează în categoria actelor începătoare de executare silită şi nu întrerupe cursul prescripţiei {C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 10/2004, în B.J. 2004, p. 337);

2) Cererea de învestire cu formulă executorie şi cererea de aplicare a formulei executorii nu întrerupt prescripţia dreptului de a cere executarea silită, aceste cereri nefiind prevăzute ca acte de întrerupere a prescripţiei executării de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 (C.A. Constanţa, secţia civilă, decizia nr. 1425/2005, în B.J. 2004, p. 519).

Notă: Motivarea instanţei impune două precizări:

Cererea de învestire cu formulă executorie - expresie utilizată de legiuitor în art. 374 şi urm. C. proc. civ. - este totuna cu cererea de aplicare a formulei executorii, acestea nefiind cereri distincte, cum lasă a se înţelege instanţa.

Trimiterea la dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 este greşită, deoarece, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, legea aplicabilă o reprezintă secţiunea a lll-a a Codului de procedură civilă, introdusă prin art. I pct. 158 din O.U.G. nr. 138/2000.

Soluţia este însă corectă deoarece, într-adevăr, cererea de învestire a hotărârii cu formulă executorie nu se încadrează în dispoziţiile art. 405^2 alin. (1) referitor la condiţiile în care se întrerupe cursul prescripţiei.

3. Act voluntar de executare a obligaţiei. Debitoarea a achitat suma de 300.000 lei reprezentând contravaloarea dobândă penalizatoare pentru împrumutul acordat în temeiul contractului ce reprezintă titlul executoriu.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 405^2alin. (1) C. proc. civ. care prevăd un caz de întrerupere a cursului prescripţiei, respectiv „pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei" (C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 232/2004, în B.J. 2004, p. 336);

4. Urmărirea unora dintre codebi-tori. Potrivit art. 1045 C. civ., acţiunea intentată în contra unora dintre code-bitorii solidari întrerupe prescripţia în contra tuturor debitorilor. Acelaşi principiu urmează a se aplica şi în cazul hotărârilor ce privesc pe debitorii solidari, în sensul că începerea executării faţă de unul dintre debitori întrerupe prescripţia executării şi faţă de ceilalţi debitori solidari (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1599/1974, în CD. 1974, p. 278);

5. Cerere de poprire. 1) Efectul întrerupător de prescripţie al cererii de poprire durează până la data ultimei reţineri. Dacă de la această dată curge termenul de 3 ani fără să fi intervenit un alt act de întrerupere, operează prescripţia dreptului de executare silită (Trib. Jud. Maramureş, secţia civilă, decizia nr. 1096/1976, în R.R.D. nr. 12/1977, P- 47);

2) Cursul prescripţiei extinctive a dreptului de a cere separat executarea cheltuielilor de judecată acordate prin
hotărârea ce a soluţionat o cerere pentru stabilirea pensiei de întreţinere, dar omise în adresa de înfiinţare a popririi, este întrerupt pe toată perioada cât s-au efectuat reţineri în executarea sumelor restante şi până la momentul din care reţinerile s-au limitat la suma reprezentând pensie de întreţinere lunară (Trib. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 681/1973, cu notă de Ch. Dumitrescu, în R.R.D. nr. 6/1976, p. 40);

6. Imputaţia plăţii. în cazul în care aceeaşi persoană are mai multe datorii şi plăteşte o sumă de bani fără să precizeze pentru care datorie, plata urmează să se impute, dacă datoriile sunt de aceeaşi natură, asupra celei mai vechi.

în atare situaţie, prescripţia urmează a se considera întreruptă numai cu privire la acea datorie, dar nu şi cu privire la celelalte datorii, pentru care termenul de prescriere a dreptului la acţiunea în restituire continuă să curgă (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1374/1970, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 411, nr. 296);

7. împiedicarea executării. Procesul-verbal prin care executorul judecătoresc constată că a fost împiedicat să procedeze la executarea silită, de exemplu, prin interzicerea accesului în locuinţă, ca urmare a mutării debitorului urmărit, constituie un act întrerupător de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită (Trib. Jud. Caraş-Severin, secţia civilă, decizia nr. 133/1979, în R.R.D. nr. 6/1979, p. 45);

8. Actele creditorului. Intervenţiile pe care le-a făcut creditorul la poliţie pentru a afla locul şi domiciliul debitorului nu au caracterul unui act de executare şi nici al unei cereri adresată unui organ de executare şi, deci, nu au drept efect întreruperea cursului prescripţiei (Trib. Jud. Vrancea, secţia civilă, decizia nr. 21/1968, în R.R.D. nr. 9/1968, p. 183);

9. Cerere de executare respinsă.

Cererea pentru încuviinţarea şi validarea popririi, căreia recurenta îi atribuie efect întrerupător al termenului de prescripţie, a fost respinsă în primă instanţă, iar apelul declarat împotriva sentinţei respective s-a constatat perimat. In aceste condiţii, revenind la regulile speciale procedurale în materia executării, art. 405' C. proc. civ., este evident că termenul prescripţiei nu s-a întrerupt (I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 1101/2005, în B.J. - Bază de date);

10. Perimare. 1) Prescripţia dreptului de a cere executarea silită curge din momentul în care rămâne definitivă hotărârea ce constituie titlu executoriu, îndeplinirea unui act începător de executare nu are niciun efect cu privire la prescripţia acestui drept dacă, ulterior, executarea pornită în baza actului începător a fost perimată (Trib. Jud. Galaţi, secţia civilă, decizia nr. 185/1977, cu notă Gh. Marinescu, în R.R.D. nr. 7/1978, p. 36);
2) Potrivit art. 405^2alin. (1)C. proc. civ. cursul prescripţiei se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, dar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată, dacă s-a perimat sau dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1502/2004).

Notă: în prezent există o necorelare legislativă între art. 373', astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, şi art. 405^2alin. (3) C. proc. civ., acesta din urmă putând fi totuşi interpretat în sensul că vizează anularea executării silite însăşi, perimarea acesteia sau renunţarea creditorului la executare.

11. Lipsa capacităţii de exerciţiu.

1) Prin art. 14 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat art. 1876 C. civ., potrivit căruia faţă de minori nu operează prescripţia, statornicindu-se că prescripţia extinctivă curge şi împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu, cât timp are reprezentant legal. S-a adoptat astfel o soluţie care, pe de o parte, asigură ocrotirea celui lipsit de capacitate de exerciţiu, iar, pe de altă parte, nu împiedică prescripţia în toate cazurile în care, existând un ocrotitor legal, cursul ei poate fi întrerupt (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1280/1971, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 410, nr. 492);

2) în caz de renunţare, făcută de tată, fără autorizarea prealabilă a autorităţii tutelare, la o succesiune cuvenită minorului, lipsa acestei autorizaţii nu constituie o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei. Ea nu poate fi invocată nici ca o situaţie de forţă majoră, care să justifice repunerea în termen, deoarece aceasta presupune
situaţii sau împrejurări de fapt şi nu de drept. Minorul poate să aibă numai o acţiune în dezdăunare împotriva tatălui (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1017/1971, în I. C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 410, nr. 293);
Răspunde
 
# irina.bianca 09-Ianuarie-2013
Practică juridică Art. 405^3

Repunerea în termen
1. Neîndeplinirea unei obligaţii legale. Faptul de a nu fi respectat o cerinţă legală, cum este aceea de a achita taxele de timbru, indiferent din ce motive, sau de a nu fi depus în timp util aprobarea de scutire pentru plata lor nu poate constitui o cauză temeinică de natură să justifice măsura repunerii în termen (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 315/1969, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 412, nr. 300);

2. Boală psihică gravă. Prin cauze temeinic justificate se înţeleg acele împrejurări obiective care, fără a constitui cazuri de forţă majoră, sunt apreciate de instanţă ca fiind de natură să împiedice pe titular să ceară executarea silită în termenul legal. Constituie o astfel de cauză temeinic justificată boala psihică gravă a creditorului (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 301/1986, în C.D. 1986, p. 205);

3. Pedeapsă privativă de libertate.

Este admisibilă repunerea în termen în cazul în care debitorul execută o pedeapsă privativă de libertate, termenul pentru cererea de repunere curgând de la data când creditorul a aflat de eliberarea debitorului, iar nu de la data eliberării (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 164/1970, în C.D. 1970, p. 269).
Răspunde
 
# CATRINA TRAIAN 05-Februarie-2014
La data de 31.01.2014 am primit din partea firmei de recuperare TOP FACTORING o notificare de plata ,citez "ptr. recuperarea creantei detinute fata de dvs constand in sumele de bani pe care sunteti obligati sa le restituiti in temeiul hotararii irevocabile din data de 13.03.2009 pronuntata in dosarul 6839/105/2008 TRIBUNALUL PRAHOVA in care dvs ati fost parte.va anuntam ca suma pe care o aveti de plata catre OMV PETROM este in valoare de 947 RON". Mentionez ca nu am stiut nimic despre recursul intentat de PETROM si nu mi s-a adus niciodata la cunostinta nici de avocat si nici de PETROM sentinta judecatoreasca definitiva care a fost pronuntata la data mai sus mentionata .Suma de plata provine de la diferenta unei sume castigate de mine in urma unui proces colectiv intentat de noi salariatii Petrom referitor la prime de Paste si Craciun conf "Contractului colectiv de munca". Mentionez ca suma castigata de mine a fost de 2375 RON.Din discutiile pe care le-am avut cu mai multe cunostinte mi s-a spus ca sentinta nefiind executata in termen de 3 ani se prescrie. Va rog frumos sa-mi dati un sfat. Mentionez ca nu sunt de rea credinta fiind dispus sa achit suma. Am luat legatura cu firma de recuperare telefonic si au fost de acord sa achit suma in 5 transe lunare incepand cu 17.02 2014.Nu am semnat niciun contract de restituire. PETROM mai poate face din nou recurs? VA MULTUMESC.
Răspunde