conducere în stare de ebrietate - infracţiune prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 ce constă în fapta unei persoane care, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai. Dacă persoana aflată în aceste situaţii efectuează transport public de persoane ori transportă substanţe sau produse periculoase, fapta sa constituie o variantă agravată a infracţiunii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Conducere în stare de ebrietate
