Ultraj
| Comentarii |
|
ultraj - infracţiune prevăzută de art. 239 C. pen., care constă în ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. Ultrajul se poate comite, pedepsindu-se mai aspru, şi prin lovirea sau prin orice alte acte de violenţă, precum şi prin vătămarea corporală, săvârşite împotriva aceleiaşi categorii de persoane, în aceleaşi condiţii. Maximul de gravitate este atins atunci când subiectul pasiv al infracţiunii îndeplineşte calificarea suplimentară de a fi magistrat, poliţist, jandarm sau alt militar.
ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice - infracţiune prevăzută de art. 321C. pen., care constă în fapta unei persoane care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public. Infracţiunea este mai gravă dacă prin fapta săvârşită s-a tulburat grav liniştea publică.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Ultraj
