Art. 13 Actul constitutiv al societăţii

1. Textul art. 13 - art. 16 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează, sumar şi incomplet, regimul juridic al societăţii comerciale unipersonale, care poate îmbrăca doar forma societăţii cu răspundere limitată. Dispoziţii privind această societate unipersonală mai sunt reglementate la art. 17, art. 196", art. 204 şi art. 229. în unele dintre aceste articole, legiuitorul foloseşte, explicit, sintagma „societate comercială cu răspundere limitată cu asociat unic". Este evident că alăturarea acestor noţiuni divergente a fost deseori şi întemeiat criticată în doctrină, pe

Citește mai mult

motivul că, într-adevăr, conceptul de societate presupune sau implică o pluralitate de fondatori care să se asocieze.53> în alte legislaţii naţionale care cunosc acest concept, el a fost, mai degrabă, denumit „întreprindere unipersonală", evitându-se, astfel, această supărătoare inadecvare terminologică.

Societatea unipersonală este, în multe ocazii, pândită de efemeritate, mai ales atunci când ea îmbracă această formă ca urmare a decesului, incapacităţii, excluderii sau retragerii unui asociat sau a mai multor asociaţi, societatea rămânând, astfel, cu un singur asociat. în aceste situaţii, de regulă, asociatul rămas în societate reconstituie coordonatele de pluralitate a asociaţilor, fie prin cooptarea succesorilor asociatului decedat, fie prin cooptarea unor noi asociaţi.

Există însă şi numeroase situaţii când fie societatea se constituie cu un asociat unic, fie asociatul rămas singur decide să reorganizeze societatea, constituită în condiţiile pluralităţii de asociaţi, ca societate cu asociat unic.

Asociatul unic al societăţii cu răspundere limitată poate să fie atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică, cu restricţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Această posibilitate este evocată, indirect, atât de dispoziţiile art. 14 alin. (2) cât şi de cele ale art. 15 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

2. în situaţia fondării unei societăţi cu răspundere limitată de către un asociat unic, care, în mod evident, este unicul subscriitor al capitalului social şi deţine, astfel, toate părţile sociale, acesta se substituie adunării generale a asociaţilor - organism inexistent, în această situaţie - şi urmează a exercita toate atribuţiile conferite acesteia de lege. în mod inutil, legiuitorul mai precizează că asociatului unic, care este şi administrator al societăţii comerciale, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această din urmă calitate.

Probabil că rostul acestei succesiuni de afirmaţii este acela de a sublinia că - într-o asemenea situaţie - asociatului unic îi revin atât obligaţiile adunării generale a asociaţilor cât şi cele ale administratorului societăţii - un cumul de atribuţii sau puteri care alterează distinctivitatea celor două organe ale societăţii, dintre care unul are o natură eminamente deliberativă iar celălalt una operaţională, managerială.

în situaţia în care asociatul unic nu este şi administrator sau, altfel spus, în situaţia în care societatea cu răspundere limitată cu asociat unic este administrată de o altă persoană decât asociatul unic, se pune problema de a distinge între formarea voinţei sociale a societăţii şi manifestarea, respectiv exprimarea, acestei voinţe în raport cu terţii, această ultimă chestiune ţinând de puterea de a reprezenta societatea. într-o decizie de speţă, instanţa supremă, pronunţându-se asupra unei apărări prin care s-a invocat, de societatea pârâtă, că documentele prin care societatea a achiesat la acţiunea reclamantei au fost semnate doar de asociatul unic al pârâtei şi nu de administratorul acesteia, a respins această apărare, pe considerentul că „în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 31/1990, republicată, în societatea cu răspundere limitată asociatul unic are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit legii, adunării generale a asociaţilor, deci are dreptul de a hotărî în tot ceea ce priveşte societatea" astfel că, dacă acesta (asociatul unic neadministrator -Nota mea I.S.) s-a declarat de acord cu admiterea acţiunii împotriva societăţii comerciale, voinţa exprimată emană de la persoana îndreptăţită să reprezinte societatea şi trebuie să-şi producă efectele juridice scontate.55) Potrivit acestui raţionament, dreptul de a hotărî în tot ceea ce priveşte societatea pare a include şi dreptul de a reprezenta societatea, respectiv de a o angaja, prin semnătură, în raport cu terţii.

în opinia noastră această soluţie este eronată, fiind rezultatul unei confuzii între competenţele ce revin, în cadrul societăţii cu răspundere limitată, adunării generale a asociaţilor şi administratorului acesteia. Adunarea generală a asociaţilor este un organ deliberativ, în cadrul căruia se formează voinţa socială, prin exprimarea votului asociaţilor asupra problemelor aflate pe ordinea de zi a fiecărei şedinţe a adunării. în cazul societăţii cu răspundere limitată, drepturile şi obligaţiile specifice ce revin adunării generale şi, în consecinţă, şi asociatului unic, sunt reglementate de art. 194 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi ele nu cuprind şi dreptul de reprezentare a societăţii în raporturile cu terţii. Dimpotrivă, potrivit prevederilor art. 75 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale la care face trimitere art. 197 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, „Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutivTot astfel, potrivit dispoziţiilor art. 70 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (aplicabil tuturor formelor de societate), „administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societătii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv."

De aceea, asociatul unic al societăţii cu răspundere limitată, dacă nu are şi calitatea de administrator, poate hotărî în tot ce priveşte societatea, dar nu o poate angaja valabil în raporturile cu terţii şi, deci, nu poate semna documente în numele acesteia.

3. în fine, pentru raţiuni de transparenţă şi credibilitate, atunci când o societate cu răspundere limitată se constituie de un asociat unic şi dacă aportul său la capitalul social este adus şi în natură, acesta va fi expertizat pentru a i se stabili valoarea reală, cu care va fi încorporat patrimoniului societăţii. Interdicţiile prevăzute de art. 39 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale privind exercitarea calităţii de expert în cauză sunt aplicabile.

Această evaluare obligatorie a aportului în natură, prin intermediul unei expertize de specialitate, reprezintă o exigenţă suplimentară faţă de regimul de drept comun al constituirii societăţilor cu răspundere limitată; inexistenţa mai multor asociaţi, care ar putea exercita un control reciproc asupra valorii aporturilor în natură ale asociaţilor, în scopul conservării cotei lor de participare la capital, justifică necesitatea unui control exterior, care să ateste realitatea şi valoarea aportului în natură al asociatului unic, pentru a preveni, astfel, fraudarea intereselor creditorilor societăţii.