Art. 14 Actul constitutiv al societăţii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Actul constitutiv al societăţii
Actul constitutiv al societăţii
Art. 14
(1) O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată.
(2) O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.
(3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) şi (2), statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi orice persoană interesată poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăţi astfel constituită.
(4) Pe baza hotărârii de dizolvare, lichidarea se va face în condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru societăţile cu răspundere limitată.
| ← Art. 13 Actul constitutiv al societăţii | Art. 15 Actul constitutiv al societăţii → |
|---|
Citește mai mult
asociat al unei alte societăţi cu răspundere limitată.Restrângerea prezenţei unei persoane ca asociat unic la o singură societate este explicabilă din mai multe considerente. în primul rând, această interdicţie protejează interesele terţilor şi descurajează tendinţa dezvoltării unei reţele de societăţi comerciale aflate sub controlul total şi exclusiv al unei singure persoane, tendinţă de natură a denatura concurenta comercială.
în al doilea rând, în absenţa unei asemenea interdicţii, beneficiul răspunderii limitate de care se bucură asociatul unic ar fi multiplicat inutil. în fapt, asociatul unic ar dobândi posibilitatea de a se bucura, în mod exclusiv, de multiplicarea capacităţii sale juridice, sub umbrela diverselor societăţi cu asociat unic, pe care le-ar putea crea, în lipsa unei asemenea interdicţii. Apoi, exigenţele transparenţei sunt şi ele satisfăcute, creditorii societăţii comerciale fiind lipsiţi de surpriza neplăcută a ineficienţei concursului creanţelor lor, care se reazămă toate, în final, pe solvabilitatea unei singure persoane.
Este de remarcat că precauţiile legiuitorului nu sunt de natură să elimine complet posibilităţile multiplicării, în fapt, a societăţilor cu răspundere limitată aflate sub controlul exclusiv al aceluiaşi asociat unic; aşa cum s-a observat, interdicţia legală poate fi depăşită prin asocierea unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic chiar cu persoana care are calitatea de asociat unic pentru constituirea unei societăţi care are, aparent, o pluralitate de asociaţi, dar în spatele căreia se află aceeaşi unică persoană.56)
2. Alin. (3) al acestui articol prevede posibilitatea ca, în cazul încălcării acestei interdicţii, statul sau orice persoană interesată să ceară dizolvarea judiciară a unei societăţi astfel constituite. Această prevedere legală este însă lipsită de efect prin raportare la prevederile art. 6 al Legii nr. 314/2001 privind reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, care stabileşte că societăţile cu răspundere limitată cu asociat unic, astfel constituite, sunt dizolvate de drept şi se radiază, din oficiu, din registrul comerţului. Legea nr. 314/2001 fiind o lege specială în raport cu Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care constituie dreptul comun în materia societăţilor comerciale, prevederile ei sunt derogatorii şi de aplicare imediată în raport cu prevederile Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Potrivit art. 2 al Legii nr. 314/2001, constatarea dizolvării de drept a societăţilor comerciale constituite cu încălcarea prevederilor art. 14 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale se face prin încheiere a judecătorului delegat la registrul comerţului, cu procedura necontencioasă iar publicitatea legală a constatării dizolvării se face prin afişarea încheierii la oficiul registrului comerţului şi publicarea listei societăţilor dizolvate în Monitorul Oficial al României.
Asociatul unic al societăţilor comerciale constituite cu încălcarea art. 14 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale ale societăţii comerciale dizolvate de drept. Nu este în cauză o veritabilă străpungere a scutului răspunderii limitate a asociatului acestui tip de societate, ci o consecinţă şi o sancţiune a încălcării dispoziţiilor legale pe care se fundamentează constituirea valabilă a acestei forme de societate, astfel încât legea refuză beneficiul răspunderii limitate. De aceea, poate că, prin prisma condiţiilor în care se constituie o asemenea societate (cu încălcarea interdicţiei reglementate de art. 14 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), sancţiunea nulităţii societăţii ar fi fost mai adecvată decât aceea a dizolvării de drept, care, de principiu, intervine pentru o societate valabil constituită, dar care nu mai îndeplineşte condiţiile de funcţionare [a se vedea, spre exemplu, prevederile art. 227 alin. (1) lit. a)].