Art. 29 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică
| Comentarii |
|
Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică
Art. 29
(1) Vărsămintele efectuate potrivit art. 21, pentru constituirea societăţii prin subscripţie publică, vor fi predate persoanelor însărcinate cu încasarea lor prin actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii, persoanelor desemnate prin decizie a consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, după prezentarea certificatului la oficiul registrului comerţului, din care rezultă înmatricularea societăţii.
(2) Dacă constituirea societăţii nu a avut loc, restituirea vărsămintelor se va face direct acceptanţilor.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 28 Formalităţi specifice pentru constituirea... | Art. 30 Formalităţi specifice pentru constituirea... → |
|---|
1. Articolul 29, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 441/2006 (anterior modificării având nr. 28), reglementează chestiunea depozitării şi gestionării vărsămintelor în numerar şi în natură’, efectuate de către acceptanţi, până la data înmatriculării societăţii constituite prin subscripţie publică. Trebuie să mărturisim că, deşi literatura de specialitate a semnalat încă din anul 2000 că textul alin. (1) al art. 29 - fost, anterior modificării art. 28 - conţine o
Citește mai mult
eroare de redactare greu de explicat, constatăm că nici în prezent nu a fost înlăturată.Prevederile alin. (1) îşi găsesc aplicarea în situaţia în care societatea constituită prin subscripţie publică s-a înmatriculat în registrul comerţului, deci a dobândit personalitate juridică deplină, în condiţiile legii. Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale care îi reglementează constituirea, după înmatriculare societatea are organe proprii de administrare şi de control. în aceste condiţii, trebuie identificată raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut obligaţia fondatorilor (probabil, pentru că legea nu conţine nicio prevedere cu privire la categoriile de persoane cărora le revine o astfel de obligaţie) de a preda vărsămintele efectuate de acceptanţi până la data înmatriculării societăţii, persoanelor desemnate prin actul constitutiv cu încasarea/primirea lor, ori, în lipsa unei astfel de desemnări, persoanelor desemnate de către consiliul de administraţie ori de către directorat, după caz.
În concepţia autorilor textului citat, operaţiunea de predare se va putea efectua numai după ce se va prezenta, de către fondatori ori de către persoanele însărcinate de adunarea constitutivă cu realizarea formalităţilor de înmatriculare, după caz, certificatul de înmatriculare emis de către oficiul registrului comerţului competent. Dacă acesta trebuie să fie înţelesul corect şi logic al prevederilor alin. (1), constatăm că, din păcate, legiuitorul a menţinut eroarea de redactare existentă şi înainte de Legea nr. 441/2006, astfel încât şi în prezent expresia utilizată este „după prezentarea certificatului la oficiul registrului comerţului, din care rezultă înmatricularea societăţii", exprimare fără sens, pentru că cel care eliberează certificatele de înmatriculare este registrul comerţului - doar în urma efectuării operaţiunii de înregistrare în registrele sale speciale - şi nu cel căruia i se prezintă astfel de certificate de către fondatori ori cei desemnaţi special în acest scop.
2. Ne punem întrebarea de ce vărsămintele menţionate, deşi se constituie în aporturi la capitalul societăţii deja înmatriculate, nu se predau reprezentanţilor acesteia, desemnaţi potrivit legii, ci altor persoane care, foarte probabil, nu fac sau nici nu trebuie să facă parte din organele de reprezentare ale societăţii? De asemenea, ne întrebăm: care este poziţia juridică a celor care primesc vărsămintele efectuate anterior înmatriculării? Sunt simpli depozitari sau gestionari ai unor bunuri care sunt proprietatea societăţii constituite prin subscripţie publică sau sunt mandatari convenţionali ai acesteia, care după primirea lor, trebuie să le predea societăţii pentru a fi înregistrate în evidenţa contabilă şi pentru a putea fi puse în valoare? Noi credem că singura explicaţie care ar putea face ca prevederile alin. (1) al art. 29 să aibă sens este aceea că persoanele care au dreptul să primească vărsămintele efectuate de acceptanţi, operaţiune ce se va efectua după momentul înmatriculării, sunt mandatari convenţionali ai societăţii, care primesc anumite valori constituite ca aport la capital, spre a le depune, simbolic - cum este cazul vărsămintelor în numerar, care se vor preda prin remiterea documentelor care atestă depunerile efectuate la CEC sau la orice altă bancă, şi/sau în mod real - cum este cazul aporturilor în natură. Raţiunea pentru care legiuitorul a instituit această cale, oarecum ocolită, pentru ca bunurile vărsate de acceptanţi cu titlu de aport la capital să ajungă în proprietatea societăţii, trecând mai întâi prin mâinile unor terţi, credem că este aceea a evitării oricărei conivenţe frauduloase între fondatori şi administratori şi/sau membrii directoratului, îndreptată spre ascunderea faţă de acceptanţi a situaţiei reale a respectivelor vărsăminte.
II. Restituirea vărsămintelor în cazul în care societatea propusă de fondatori nu se va fi constituit
3. Alineatul al doilea al art. 29 are în vedere ipoteza în care, din diverse motive, societatea pe acţiuni propusă de fondatori nu se va fi constituit. Soluţia pe care dispoziţia legală o prevede este una logică şi simplă: restituirea vărsămintelor efectuate de către subscriitori, până la data adunării constitutive care va fi decis că societatea nu se poate constitui, se va face în mod direct către acceptanţi, în mod evident, de către fondatori, deşi, din nou, legea omite să prevadă cine are o astfel de obligaţie.