Art. 37 Înmatricularea societăţii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Înmatricularea societăţii
Înmatricularea societăţii
Art. 37
(1) Controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat.
(2) La începutul fiecărui an judecătoresc, preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului.
(3) Judecătorul delegat va putea dispune, prin încheiere motivată, efectuarea unei expertize, în contul părţilor, precum şi administrarea altor dovezi.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
| ← Art. 36 Înmatricularea societăţii | Art. 38 Înmatricularea societăţii → |
|---|
1. Articolul 37 conţine câteva prevederi care definesc tipul de control şi limitele acestuia asupra activităţii oficiilor registrului comerţului de înregistrare a actelor şi faptelor care, potrivit legii, trebuie luate în evidenţă şi făcute opozabile terţilor. Din păcate, ţinând seama de obiectul reglementărilor pe care le conţine acest articol, trebuie să remarcăm faptul că locul respectivelor norme nu ar trebui să fie în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ci în LRC, ca act normativ
Citește mai mult
special dedicat sistemului special de evidenţă şi publicitate legală a comercianţilor, sistem care îl formează registrul comerţului.Alineatul (1) statuează că activitatea registrului comerţului, activitate desfăşurată de către instituţii publice numite oficii judeţene ale registrului comerţului, care fac parte şi sunt în subordinea unui oficiu naţional, instituţie publică cu personalitate juridică de drept public, dar şi de drept privat, care funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei, este controlată de către un judecător delegat anual de către preşedintele tribunalului în raza căruia se află sediul unui anumit oficiu.
Controlul judecătorului (în fapt, doi sau mai mulţi judecători-delegaţi, după caz) delegat anual de către preşedintele tribunalului |a se vedea alin. (2) al art. 37 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale] este unul exclusiv de legalitate şi are ca obiect actele şi faptele care se înregistrează, conform dispoziţiilor legale, într-un astfel de registru.
Cu privire la natura juridică a controlului pe care trebuie să-l efectueze judecătorul delegat la registrul comerţului asupra actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, în practica judiciară relevantă s-a statuat că acest tip de control „este un control specializat şi limitat doar la problema dacă, prin prisma cerinţelor legale, actele sau faptele pot sau nu fi înregistrate; altfel spus, acel control se referă exclusiv la problemele privind legalitatea cererilor de înmatriculare a diferitelor tipuri de comercianţi supuşi obligaţiei de înmatriculare, a cererilor de menţiuni, precum şi a cererilor de radiere necontencioasă, fiind exclus dreptul judecătorului delegat de a analiza aspectele de oportunitate’.
II. Competenţa materială a judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului
2. Din coroborarea prevederilor art. 8 din LRC, articol care reglementează şi el competenţa generală a judecătorului delegat, cu cele ale art. 37 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, rezultă că judecătorul delegat efectuează atât un control preventiv, cât şi unul ulterior efectuării înregistrărilor1 n. Astfel, controlul la care se referă alin. (1) al art. 37 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este unul preventiv, anterior înmatriculării unei societăţi comerciale, şi vizează legalitatea actelor şi faptelor a căror înregistrare este solicitată de către cei îndreptăţiţi şi obligaţi, în acelaşi timp. în acest sens, judecătorul delegat este competent să controleze legalitatea cererii de înmatriculare a unei societăţi comerciale şi, implicit, şi legalitatea actului constitutiv, respectiv a tuturor actelor juridice adiacente acestuia, altele decât hotărârile judecătoreşti. în ceea ce priveşte cererile de înscriere menţiuni în registrul comerţului în baza unor hotărâri ale adunării generale a asociaţilor, practica judecătorească a decis că „judecătorul delegat la ORC este abilitat de lege să verifice îndeplinirea numai a unor aspecte formale, fără a intra în cercetarea legalităţii hotărârii adunării generale, aceste aspecte putând fi verificate numai în cadrul acţiunii în anularea hotărârii adunării generale"*.
Cât priveşte categoria actelor juridice adiacente, ca regulă, controlul judecătorului delegat este unul direct, cum este cazul cercetării legalităţii actului juridic care este prezentat ca dovadă a sediului. în cazul altor acte, cum ar fi autorizaţii ori avize speciale, cerute de legi speciale anterior înmatriculării societăţilor de tip special, controlul judecătorului delegat va fi doar unul indirect, în sensul că dacă va aprecia că o anumită autorizaţie nu este legală, el nu o va putea anula, dar va putea să respingă cererea de înmatriculare ca devenind contencioasă, invocând din oficiu excepţia de ilegalitate a acelei autorizaţii.
3. Controlul posterior este acela pe care judecătorul delegat îl realizează cu privire la legalitatea şi regularitatea înregistrărilor propriu-zise efectuate de către funcţionarii oficiilor registrului comerţului. Această concluzie se desprinde din interpretarea prevederilor art. 8 alin. (2) din LRC, potrivit căruia „judecătorul delegat va controla operaţiunile registrului comerţului cel puţin o dată pe lună".
Exercitarea competenţei acordate judecătorului delegat la registrul comerţului se va putea realiza cu respectarea prevederilor LRC, precum şi a celor speciale cuprinse în alte acte normative, cum ar fi Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, iar în caz de lacună de reglementare a celor două acte normative, se vor întregi cu cele cuprinse în Cartea a lll-a a Codului de procedură civilă |a se vedea prevederile art. 338 alin. (2), întrucât procedura conform căreia lucrează această categorie de magistraţi este una necontencioasă, încadrându-se în ipoteza art. 331 C. proc. civ.].
4. Alineatul (3) al art. 37 acordă judecătorului delegat facultatea de a dispune doar printr-o încheiere motivată, chiar în limitele unei proceduri necontencioase, în contul (pe socoteala) părţii/părţilor interesate efectuarea unei anumite expertize pentru stabilirea unor chestiuni de fapt, de mare utilitate şi relevanţă pentru corecta soluţionare a cererilor care sunt supuse autorizării respectivei instanţe. De asemenea, în scopul lămuririi şi documentării tuturor categoriilor de probleme pe care le ridică o anumită cerere de înmatriculare, judecătorul delegat va putea ordona părţilor să administreze orice alte dovezi sunt necesare.