Art. 9 Actul constitutiv al societăţii

Art. 9

(1) Societatea pe acţiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică.

(2) În cazul unei subscrieri integrale şi simultane a capitalului social de către toţi semnatarii actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. Diferenţa de capital social subscris va fi vărsată:

a) pentru acţiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societăţii;

b) pentru acţiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării.

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 9¹

Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu răspundere limitată sunt obligate să verse integral la data constituirii capitalul social subscris.

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Comentarii despre Art. 9 Actul constitutiv al societăţii

natalia dogaru 9.03.2014

Obligativitatea vărsării integrale a capitalului social subscris în cadrul acestor forme de societăţi derivă din faptul că aceste societăţi sunt vehicule comerciale destinate unor obiective mai modeste, care concentrează resurse de capital mai reduse. De aici rezultă, pe de o parte, necesitatea utilizării integrale, încă de la debutul activităţii, a acestor resurse, precum şi, pe de altă parte, un grad de credibilitate publică mai redus, care necesită vărsarea integrală, încă de la constituire, a întregului capital subscris. Astfel, toate aporturile subscrise, fie ele în numerar sau în

Citește mai mult

natură, trebuie să fie transmise societăţii la data constituirii, în care sens asociaţii sunt chemaţi să facă dovezile necesare, cu ocazia înmatriculării societăţii în registrul comerţului.

Nerespectarea obligaţiei de vărsământ integral, prevăzută de acest articol al Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, atrage, în cazul societăţii cu răspundere limitată, răspunderea penală a administratorului care începe operaţiuni în numele societăţii înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social [art. 275 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

Răspunde

natalia dogaru 9.03.2014

1. Societatea pe acţiuni este prototipul societăţii de capitaluri, a cărei constituire reprezintă, în principal, o modalitate de concentrare a unor resurse financiare semnificative, solicitate de obiectivele ample ale asociaţilor. De aceea, pe lângă constituirea prin subscriere integrală şi simultană a capitalului societăţii de către semnatarii actului constitutiv, legea permite şi constituirea prin subscripţie publică, adică prin apelul fondatorilor la economiile sau capacitatea de a investi a publicului43*. Aceste două modalităţi de constituire a capitalului reverberează şi asupra regimului

Citește mai mult

juridic al organizării şi funcţionării acestor societăţi, cele constituite prin subscripţie publică devenind societăţi deţinute public (emitenţi de valori mobiliare tranzacţionate pe o piaţă reglementată), iar celelalte - societăţi de tip închis.

Constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică se face cu respectarea dispoziţiilor şi formalităţilor cărora Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale le-a consacrat un capitol special (Titlul II, Capitolul II).

în doctrina juridică recentă45* s-a susţinut că această distincţie între societăţile pe acţiuni constituite prin subscriere simultană şi societăţile constituite prin subscriere
publică subzistă şi în cazul societăţilor în comandită pe acţiuni, chiar dacă legea se referă în mod expres numai la societatea pe acţiuni. în opinia noastră, o asemenea teză se poate fundamenta pe natura similară a celor doua forme de societăţi şi chiar şi pe argumente de text46); în aceeaşi măsură, o opinie contrară poate fi şi ea susţinută cu argumente temeinice.

Din categoria ultimelor argumente, am menţiona, în primul rând, că ipoteza unei asemenea constituiri a societăţii în comandită pe acţiuni este hazardată, având în vedere specificul acesteia, respectiv prezenţa celor două categorii de acţionari - comanditaţi şi comanditari - şi răspunderea diferită ce revine acestora, ceea ce ar impune formalităţi suplimentare pentru diferenţierea celor două categorii de acceptanţi, formalităţi pe care Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în mod evident, nu le are în vedere prin dispoziţiile art. 18 şi urm.

Pe urmă, având în vedere reglementarea sumară a societăţii în comandită pe acţiuni, similaritatea celor două forme de societate (pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni) rezidă în trimiterea pe care o face art. 187 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care arată că, în principal, reglementarea societăţii în comandită pe acţiuni se completează cu dispoziţiile referitoare la societăţile pe acţiuni, cu unele excepţii expres arătate. Dar dispoziţiile art. 187 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale sunt plasate în Capitolul V al Titlului III al Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, intitulat „Funcţionarea societăţilor comerciale" şi este evident că trimiterea art. 187 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale la reglementarea societăţii pe acţiuni priveşte numai organizarea şi funcţionarea acesteia şi nu priveşte, de aceea, şi regulile care guvernează constituirea prin subscriere publică a societăţii pe acţiuni.

De altfel, mai este de remarcat că acest art. 9 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale se referă la societatea pe acţiuni folosind singularul în timp ce art. 10 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (reglementând mărimea capitalului) face trimitere expresă atât la capitalul social al societăţii pe acţiuni cât şi la cel al societăţii în comandită pe acţiuni. Rezultă că acolo unde legiuitorul a urmărit să se refere la ambele forme de societate (societate pe acţiuni şi societate în comandită pe acţiuni) nu a ezitat să o facă.

Pentru aceste motive, nu credem că teza constituirii societăţii în comandită pe acţiuni prin subscriere publică se fundamentează pe argumente de text consistente.

II. Vărsarea capitalului subscris al societăţii pe acţiuni

2. Urmărind să concentreze resurse financiare cât mai mari, constituirea societăţii comerciale prin subscrierea integrală şi simultană a capitalului social de către toţi semnatarii actului constitutiv poate pune în sarcina fondatorilor eforturi financiare care trebuie să fie distribuite pe o durată de timp mai mare. în plus, obiectivele societăţii nu necesită întotdeauna ca întregul capital subscris să fie disponibil de la constituire, fiind mai utilă distribuirea vărsămintelor într-un anumit orizont de timp.

De aceea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale permite ca vărsarea capitalului subscris să se facă în mai multe etape, dintre care cel puţin 30% la constituire, de către fiecare dintre semnatarii actului constitutiv.47* Diferenţa de capital subscrisă, de cel mult 70%, va putea fi vărsată,

461 Astfel, potrivit art. 18 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, prospectul de emisiune privind constituirea prin subscripţie publică trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. 8 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, text care se referă şi la societăţile în comandită pe acţiuni.

potrivit convenţiei acţionarilor, într-un termen de cel mult 12 luni de la data înmatriculării societăţii - pentru acţiunile emise în schimbul unui aport în numerar şi de cel mult 2 ani - pentru acţiunile emise în schimbul unui aport în natură. Această diferenţiere îşi găseşte, probabil, raţiunea în utilitatea mai mare a aporturilor în numerar, pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii.

O asemenea etapizare a vărsării capitalului subscris al societăţii pe acţiuni este prevăzută, la nivel comunitar, şi de A Doua Directivă a Consiliului Europei, nr. 77/91/ CE din 13 decembrie 1977, care este însă mai permisivă, acordând dreptul societăţii pe acţiuni să îşi înceapă activitatea dacă a fost vărsat un procent de 25% din capitalul subscris şi stabilind un termen de cel mult 5 ani pentru vărsarea diferenţei de capital [art. 9 alin. (1) şi (2) din A Doua Directivă].

3. în ipoteza în care acţionarii care au vărsat la constituirea societăţii pe acţiuni doar o parte din capitalul subscris nu au efectuat plata vărsămintelor pe care le datorează în termenele prevăzute în actul constitutiv, încadrate în limitele stabilite prin dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. a) şi b), vor primi aplicare prevederile art. 100 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora societatea îi va invita pe acţionarii restanţieri să-şi îndeplinească această obligaţie, după care, în lipsa vărsământului, va putea decide fie urmărirea acţionarilor pentru vărsămintele restante, fie anularea acestor acţiuni nominative şi emiterea unor noi acţiuni, purtând acelaşi număr, care vor fi vândute.

Răspunde