Art. 10 Actul constitutiv al societăţii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Actul constitutiv al societăţii
Art. 10
(1) Capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro.
(2) Cu excepţia cazului în care societatea este transformată într-o societate de altă formă, capitalul social al societăţilor prevăzute la alin. (1) nu poate fi redus sub minimul legal decât dacă valoarea sa este adusă la un nivel cel puţin egal cu minimul legal prin adoptarea unei hotărâri de majorare de capital în acelaşi timp cu hotărârea de reducere a capitalului. În cazul încălcării acestor dispoziţii, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, capitalul social este adus la valoarea minimului legal prevăzut de prezenta lege.
(3) Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de prezenta lege este reconstituit.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
Legea 302/2005 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale din 24 octombrie 2005, Monitorul Oficial 953/2005;
| ← Art. 9 Actul constitutiv al societăţii | Art. 11 Actul constitutiv al societăţii → |
|---|
1. A Doua Directivă a Consiliului Europei, nr. 77/91 /CE din 13 decembrie 1977, de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora, prevede în art. 6 că acestea trebuie să aibă un capital social subscris minim de 25.000 euro. După ce, timp de peste 15 ani,
Citește mai mult
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale a prevăzut pentru societăţile pe acţiuni un capital care nu a depăşit o valoare de 1.000 euro, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 441/2006, această valoare a fost majorată la 90.000 lei, pentru a corespunde astfel exigenţelor celei de A Doua Directive. Pentru a menţine această valoare la un echivalent în monedă naţională de minim 25.000 euro, Guvernul României a fost autorizat să modifice această valoare minimă, majorând sau, după caz, reducând câtimea acesteia, în raport de evoluţia cursului de schimb oficial leu - euro.Acest text al Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care se aplică atât societăţii pe acţiuni cât şi societăţii în comandită pe acţiuni, nu precizează însă dacă această cerinţă a unei valori minime a capitalului vizează capitalul subscris, capitalul vărsat sau capitalul autorizat al societăţii pe acţiuni. Acesta din urmă reprezintă o valoare determinată până la care poate fi mărit capitalul subscris - într-o anumită perioadă şi în anumite condiţii - şi poate fi mai mare decât capitalul subscris cu cel mult 50%.
Este mai mult decât probabil că legiuitorul nu a avut în vedere capitalul vărsat sau capitalul autorizat, întrucât Directiva a Il-a se referă la capitalul subscris („a minimal capital shall be subscribecf"); redactarea acestui text rămâne însă expresia unei regretabile omisiuni prin neglijenţă, pe care legiuitorul trebuie să o elimine.
Oricum, acest plafon de 25.000 euro, fără a fi o barieră în calea constituirii unei societăţi pe acţiuni, va elimina din categoria acestor societăţi pe acelea constituite sub această formă din alte raţiuni decât scopul mobilizării capitalului. Ne referim, în special, la acele societăţi constituite ca societăţi pe acţiuni cu scopul de a răspândi un aer de credibilitate sporită în raport cu terţii şi care, neputând să îşi majoreze capitalul la limita minimă legală, s-au transformat în alte forme de societate sau au fost dizolvate şi lichidate.
II. Menţinerea valorii minime a capitalului
2. Menţinerea capitalului subscris la o valoare cel puţin egală cu minimul legal este o obligaţie stipulată de lege sub sancţiunea dizolvării societăţii. Imposibilitatea legală ca o societate pe acţiuni să funcţioneze cu un capital situat sub minimul legal urmăreşte să prezerve o anumită credibilitate externă a societăţii pe acţiuni şi o protecţie minimă a creditorilor, pentru care capitalul constituie limita de jos a gajului lor general.
Legea, evoluând în cadrul dispoziţiilor corespunzătoare ale art. 34 din A Doua Directivă, permite totuşi o asemenea reducere a capitalului social subscris sub minimul legal, cu condiţia ca hotărârea de reducere a capitalului să fie adoptată concomitent cu o hotărâre de majorare (reconstituire) a capitalului, cel puţin la nivelul minimului legal de 90.000 lei. Un asemenea procedeu reprezintă o soluţie legală, care îmbrăţişează o tehnică juridică pe care practicienii dreptului au creat-o şi utilizat-o fără reţinere, chiar şi înainte de consacrarea ei legală, acolo unde au întâlnit situaţii de divizare, retragere sau anulare a unor acţiuni, operaţiuni care au condus, temporar, la reducerea capitalului sub minimul legal.
De exemplu, în cazul unei divizări parţiale, în ipotezele reglementate de art. 2511 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, societatea din al cărei patrimoniu se desprinde partea ce se transferă altor societăţi va fi nevoită să îşi reducă, uneori chiar sub minimul legal, capitalul, corespunzător părţii din patrimoniu transmise prin divizare; într-o asemenea situaţie, capitalul societăţii divizate va fi reîntregit sau majorat până la minimul legal, în condiţiile art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Tot astfel, în cazul anulării unor acţiuni, în ipoteza prevăzută de art. 104" alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (dobândirea de către societate a propriilor acţiuni), urmată de reducerea capitalului, dacă acesta scade sub minimul legal, se va aplica acelaşi remediu prevăzut de acest art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
3. Art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale cuprinde şi o derogare implicită (şi parţială) de la prevederile imperative ale art. 208 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial. Acest termen de două luni este menit să asigure eficacitatea publicităţii hotărârii şi exercitarea dreptului de opoziţie reglementat, în favoarea creditorilor, de prevederile art. 208 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în termenul şi în condiţiile prevăzute de art. 62 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Permiţând ca majorarea capitalului să se realizeze concomitent cu reducerea capitalului sub minimul legal, legiuitorul pare a reglementa o excepţie de la cerinţa respectării termenului de două luni, menţionat mai sus, întrucât hotărârea de majorare a capitalului este fundamentată pe realitatea juridică a reducerii capitalului sub valoarea minimului legal, ceea ce înseamnă că, la data adoptării hotărârii de majorare, consecinţa reducerii capitalului s-a produs, deşi termenul de două luni stabilit de lege pentru eficacitatea reducerii nu a fost respectat.
Dar, în opinia noastră, consecinţele acestei dispoziţii legale asupra necesităţii de a respecta regula celor două luni, impusă de art. 208 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, urmează a fi analizate distinct, în raport de cele două situaţii posibile în care îşi găsesc aplicaţie prevederile art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
- Astfel, atunci când capitalul societăţii a fost fixat la nivelul minim legal, iar reducerea sa este însoţită de majorarea concomitentă a capitalului, până la acelaşi nivel al capitalului minim, nu mai este necesară respectarea termenului de 2 luni menţionat mai sus. Raţiunea acestei soluţii constă, fără îndoială, în lipsa unor efecte juridice reale ale reducerii capitalului, în condiţiile art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, reducerea fiind, concomitent, contrabalansată de majorarea concomitentă a capitalului până la acelaşi nivel, egal cu minimul legal, astfel încât creditorii nu sunt şi nu pot fi prejudiciaţi prin aceste măsuri.
- în schimb, atunci când capitalul social este mai mare decât minimul legal si, consecutiv reducerii, el este majorat concomitent doar până la un nivel cel puţin egal cu minimul legal, se produce o reducere reală a capitalului social (cu valoarea reprezentând diferenţa dintre capitalul dinainte de reducere şi cel rezultat după majorare), astfel încât subzistă raţiunea respectării termenului de două luni impus de art. 208 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
în plan procedural, efectele situaţiilor distincte prezentate mai sus nu par a fi constituit preocuparea legiuitorului şi nu se regăsesc nici în reglementarea Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor aprobate prin Ordinul nr. 2594/2008 al Ministerului justiţiei (norme care dedică un singur articol - 142 - operaţiunii reducerii capitalului). Din punctul nostru de vedere, pentru situaţia în care capitalul redus era fixat iniţial la minimul legal şi se majorează până la acelaşi minim legal, se poate realiza adoptarea concomitentă şi înregistrarea concomitentă, în registrul comerţului, a hotărârilor de reducere şi de majorare a capitalului. în cea de-a doua situaţie, cele două hotărâri vor fi adoptate concomitent, dar fie vor fi înregistrate separat, succesiv, în registrul comerţului (se va înregistra hotărârea de reducere, făcându-se dovada adoptării concomitente a hotărârii de majorare a capitalului, în condiţiile art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale iar hotărârea de majorare se va înregistra doar după împlinirea termenului de două luni, cu respectarea condiţiilor art. 208 şi 62 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), fie vor fi înregistrate concomitent în registrul comerţului, clar numai după împlinirea termenului de două luni (cu respectarea condiţiilor art. 208 şi 62 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).
4. Nerespectarea obligaţiei de restabilire a capitalului la nivelul minimului legal conduce la dizolvarea judiciară a societăţii, la cererea oricărei persoane interesate. Sfera persoanelor interesate cuprinde aici atât acţionarii cât şi creditorii societăţii, care îşi vad astfel diminuat gajul general reprezentat de capitalul social minim.
Orientat spre soluţii care să asigure supravieţuirea societăţii, legiuitorul dispune, totuşi, că dizolvarea nu se va pronunţa sau, dacă s-a pronunţat, ea nu va produce efecte dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, acţionarii vor majora capitalul până la valoarea capitalului minim prevăzut de lege.
Rezultă ca natura imperativă a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este atenuată de teza finală a aceluiaşi text, care permite, practic, ca reducerea capitalului sub minimul legal şi reconstituirea acestui minim legal să se facă nu numai prin două hotărâri concomitente, ci şi prin două hotărâri succesive, cu condiţia ca cea de-a doua să fie luată înainte ca o eventuală hotărâre judecătorească de dizolvare a societăţii să fi devenit irevocabilă.
Desigur că întreaga ipoteză de lucru vizată în finalul acestui alineat (2) al art. 10 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, privind survenirea dizolvării ca o consecinţă a nerespectării exigenţelor primei părţi a acestui text este improbabilă, pentru un motiv foarte simplu: societatea nu va putea înregistra în registrul comerţului o hotărâre de reducere a capitalului sub minimul legal, fără a prezenta, simultan, şi o hotărâre de majorare a capitalului la nivelul legal minim.
III. Numărul minim de acţionari
5. Pentru o lungă perioadă de timp, numărul minim al acţionarilor fondatori a fost stabilit la 5, cifră care reprezenta mai adecvat efortul investiţional pe care un grup de persoane trebuie să îl facă pentru a fonda o societate pe acţiuni.
Modificările aduse Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006 au consacrat şi reducerea numărului de acţionari de la 5 la 2, permiţând astfel, o mult mai mare flexibilitate în constituirea acestui tip de societate.51) Nu putem însă să nu observăm că, în ipoteza constituirii societăţii pe acţiuni cu un număr minim de 2 acţionari, deţinând cote egale de participare la capital, diversele cvorumuri de validitate a întrunirii şi majorităţii cerute pentru adoptarea valabilă de hotărâri ale adunării generale, prevăzute la art. 112 şi art. 115 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, se diluează sau primesc semnificaţii uşor rizibile (majoritatea devine unanimitate, iar o cincime din voturi devine cel puţin o doime).
Aşadar, societatea pe acţiuni trebuie să aibă cel puţin doi acţionari; dacă din anumite motive - cesiune, deces, incapacitate - dispare unul dintre asociaţi, societatea trebuie să îşi completeze numărul minim de asociaţi în maximum 9 luni de la data survenirii evenimentului care a redus numărul acestora la mai puţin de 2 acţionari. După depăşirea acestei perioade, orice persoană interesată poate solicita instanţei competente dizolvarea societătii.
Clemenţa legiuitorului se manifestă şi într-o asemenea situaţie; după ce a acordat societăţii - e drept, de o manieră indirectă - un moratoriu de 9 luni pentru a remedia această deficienţă numerică, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte că, totuşi, societatea care are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de lege este reconstituit.
Este de menţionat că, practic, alineatele (2) şi (3) ale acestui articol al Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale preiau dispoziţiile corespunzătoare ale fostului art. 228 alin. (3) si (4), astfel cum erau acestea formulate înainte de modificările aduse prin Legea nr. 441/2006.