Art. 373 Noul cod civil Motive de divorţ Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

CAPITOLUL VII
Desfacerea căsătoriei

SECŢIUNEA 1
Cazurile de divorţ

Art. 373

Motive de divorţ

Divorţul poate avea loc:

a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 373 Noul cod civil Motive de divorţ Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

Comentarii despre Art. 373 Noul cod civil Motive de divorţ Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

     

# anonim 09-Mai-2012
eu sunt casatorit si avem un copil minor...cum se poate divorta cat mai repede tinand cont ca suntem amandoi de acord si cat dureaza?
Răspunde
 
# irina.bianca 11-Ianuarie-2013
Cel mai ieftin şi rapid divorţaţi la notariat, durează doar o lună comparativ cu instanţa unde vă puteţi lungi pe 2-3 ani.
Răspunde
 
# Catalin 12-Aprilie-2014
Si eu am divortat in 2010, cu un copil minor. A durat 2-3 saptamani.
Răspunde
 
# lazar anca gabriela 15-August-2012
sant casatorita si avem si un copil minor.cum tre sa formulez cererea de divort tinand cont ca nu avem bunuri materiale de impartit
Răspunde
 
# irina.bianca 11-Ianuarie-2013
Dacă nu aveţi lucruri materiale de împărţit nu aveţi de ce să vă adresaţi instanţei. Mergeţi la un notariat şi divorţaţi acolo, în 30 de zile aţi terminat cu divorţul, fără să vă vadă atâta lume la judecătorie, terminaţi mai repede şi plătiţi mai puţin.
Răspunde
 
# Catalin 12-Aprilie-2014
Impartirea bunurilor nu are legatura cu divortul. Daca sunt copii minori, trebuie stabilita pensia alimentara.
Răspunde
 
# irina.bianca 11-Ianuarie-2013
Instituţia divortului, reglementata prin acest articol si urmatoarele din noul cod civil, era in trecut reglementată de Codul Familiei (in prezent abrogat)
Răspunde
 
# irina.bianca 11-Ianuarie-2013
Potrivit prevederilor art. 40 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:

În cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa poate să dispună divorţul prin acordul soţilor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 373 lit. a) şi art. 374 din Codul civil.

Potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:

În cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa de judecată poate să dispună divorţul în temeiul prevederilor art. 373 lit. b) şi art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar dacă reţine culpa exclusivă a reclamantului, în măsura în care motivele de divorţ subzistă şi după intrarea în vigoare a Codului civil.
Răspunde
 
# gabriela 03-Martie-2013
buna sunt casatorita de 7 ani si as vrea sa bag divortul k nu a mai dat nici un semn de viata nu am copi cu el nici bunuri cum trebuie sa formulez cererea de divort tinand cont ca nu avem bunuri materiale de impartit
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Divorțați cel mai bine la starea civilă sau la notariat, în instanță o să pierdeți ft. mult timp și bani
Răspunde
 
# gabriela 03-Martie-2013
puteti sa imi trimiteti un formular va rog cum fac sa obtin cat mai repede divortul va multumesc anticipat
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Cel mai rapid/ieftin divorț este la notariat. Formularul îl completați acolo.
Răspunde
 
# gabriela 24-Martie-2014
as dori sa stiu cat costa un divort daca se poate spune
Răspunde
 
# Dorina 11-Martie-2013
Sunt casatorita de 7 ani cu un cetatean german.Putem alege sa divortam in Romania? Mentionez caultima resedinta comuna si casatoria au fost in Germania.
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Da, însă certificatul de căsătorie trebuie transcris la starea civilă în România sau la consulat.
Răspunde
 
# Carmen 20-Martie-2013
Se poate daca ati inregistrat casatoria si in Romania
Răspunde
 
# lupulescu adoria 02-Aprilie-2013
buna ziua,sunt casatorita cu un cetatean grec de peste 10 ani,actele le-am facut in romania ,si am dori ,de comun acord,sa inaintam divortul in grecia,amandoi avand acelasi domiciliu..as dori nr articolului sau legea care ne permite acest lucru,asa ne-a cerut avocatul di grecia..ptr ca n-avem posibilitatea sa venim in romania.Ne trebuie acel articol ca sa-l traducem in grecia spre ai servi la avocat ptr inaintarea divortului.Daca ma puteti ajuta,astept un raspuns...Multumesc,o zi buna..
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
D-ul avocat grec ar trebui să știe că Grecia este la fel ca și România în UE și că este aplicabil Regulamentul UE nr. 1259/2010 numit și "Roma III". Cel mai bine angajați un alt domn avocat..
Răspunde
 
# SABINA 12-Aprilie-2013
BUNA,AM UN COPIL SI TRAIM IN STRAINATATE CUM SA FAC SA DIVORTEZ?MENTIONEZ SI CA E AGRESIV SI VA INCERCA SI ALCOLIST VA INCERCA CU ORICE AI VA ASTA IN PUTERI SA MI EA COPILU ,CUM SA FAC?
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Contactați un avocat, din ce spuneți nu prea cred că sunt șanse să divorțați de comun acord, așa că trebuie să vă judecați în instanță.
Răspunde
 
# paun emilia 24-Aprilie-2013
sunt casatorita de 7 luni si am in posesia mea cu titlu de proprietate din inainte de casatorie o locuinta pe numele meu de fata,vreau sa stiu daca acum cu noile modificari are drepturi si sotul meu la ea in urma partajului si mai am o problema daca avem si un copil de 3 luni care pana acum a fost si operat si in prezent tot pe la spitale stam,sotul meu sustine ca el imi va lua copilul in tribinal stiind ca sunt studenta la 2 facultati si nu am alt venit dar am o familie solida si care ne-a ajutat chiar si pe perioada cand eram in spital si aducea si el bani in casa. Care sunt sansele mele?
Răspunde
 
# ANONIMA 02-Iunie-2013
BUNA ZIUA.AS DORI SI EU O INFORMATIE DACA SE POATE.DACA O PERSOANA E CASATORITA NU ARE COPII MINORI IN ANTRETINERE SI ARE O MICA PENSIOARA PTR LIMITA DE VARSTA IAR DACA VREA SA DIVORTEZE TREBUIE SA PLATEASCA CEVA CELUILALT SOT PTR SUPRAVIETUIRE?
Răspunde
 
# alexandra 25-Ianuarie-2014
daca divortezi, nu mai ai nicio obligatie fata de fostul sot.
Răspunde
 
# Alina Enus 25-Iunie-2013
sunt casatorita din 2007 dar din martie 2010 nu mai locuim impreuna ,ne'am despartit.Am introdus actele de divort la scurt timp ,am fost la 2 infatisari in care el nu sa prezentat si urma o a treia in care trebuia sa vin cu martorii insa de data aceea nu am mai putut ajunge eu,datorita faptului ca am plecat din tara.Acum as vrea sa stiu cum pot proceda pentru ca el incontinuare nu este de acord iar eu nu am foarte multi bani sa umblu prin tribunale. Multumesc frumos!
Răspunde
 
# alexandra 25-Ianuarie-2014
cel mai bine ati fi divortat la notariat pentru ca se termina totul in 30 de zile si ca bani ati fi platit doar cateva milioane.
Răspunde
 
# Albu Ana Maria 16-Iulie-2013
buna ziua sunt casatorita de 2 ani am o minora in varsta de 1 an si 5 luni si au intervenit intre mine si sotul meu divergente eu am bagat Divortul pe rol anu acesta dar am decis a mai amanam pana in luna august I-am mai dat o sansa sa vad daca s-a ma schimbat dar degeaba se pare ni s-a facut ancheta sociala la ambii si el ma tot ameninta ca imi poate lua fata defintiv la el se poate acest lucru? ba ca ma pate decade din drepturi? ba ca el u imi va da pensia alimentara ci de banii aceia imi da haine si alimente se poate acest lucru?astept raspus va multumesc.
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Instanța acordă unui singur părinte exercitarea exclusivă a autorității părintești doar pentru motive întemeiate care să fie în interesul superior al minorului.
Răspunde
 
# iojan dorina 17-Ianuarie-2014
nu cred,, ca legea ar permite sai dea copilu daca,,pt ca el este vinovatul,asa,, ca Eu cred ca copii trebuie sa creasca langa mama,,
Răspunde
 
# alexandra 25-Ianuarie-2014
nu i-l da numai lui, il da amandurura
Răspunde
 
# ioana 06-August-2013
Buna!Sunt casatorita si am un copil de 9luni.as putea obtine custodia copilului daca demonstrez ca el este violent si ma inseala?
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Exercitarea exclusivă a autorității părintești de către un singur părinte este o soluție excepțională care se pronunță de către instanță doar dacă această hotărâre este strict în interesul superior al minorului.
Răspunde
 
# toma ionut 20-August-2013
vreau sa stiu si eu cum se calculeaza si kt la% se calculeaza pensia alimentara dintr-un salariu.cum ar fi 1100 de lei sau 1200 de lei
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Întreţinerea se stabileşte până la 1/4 (25%) din venitul lunar net al părintelui pentru un copil, 1/3 (33%) pentru 2 copii şi 1/2 (50%) pentru 3 sau mai mulţi copii.
Răspunde
 
# anonim 25-Noiembrie-2013
buna,sunt casatorita de 4 ani,vreu sa divortez,sa intimplat ca el sa ridice mina asupra mea,avem impreuna 2 copii unul de 3 anisori,si al doilea de un an jumatate,si bunuri materiale.cum putem intemeia actul de divort?si as dori sa stiu daca el poate sa imi ia unul din copii?raspundetimi va rog frumos,multumesc.
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Puteţi divorţa la notariat dacă vă înţelegeţi cu soţul cu privire la divorţ şi la stabilirea domiciliului copilului minor la d-vs sau să divorțați în instanță unde durează ceva mai mult decât la notar și costurile sunt mai ridicate.
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
Legea de aplicare: ► Art. 40. în cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa poate să dispună divorţul prin acordul soţilor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 373 lit. a) şi art. 374 din Codul civil; ► Art. 42. în cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa de judecată poate să dispună divorţul în temeiul prevederilor art. 373 lit. b) şi art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar dacă reţine culpa exclusivă a reclamantului, în măsura în care motivele de divorţ subzistă şi după intrarea în vigoare a Codului civil.

Reglementarea anterioară: C. fam.: „Art. 37. (1) Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre ei. (2) Căsătoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc: a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei".

1. Spre deosebire de nulitatea căsătoriei, care sancţionează căsătoria încheiată cu nerespectarea cerinţelor de valabilitate anterioare sau concomitente celebrării acesteia, iar efectele sale se produc retroactiv - ex tune, divorţul sancţionează o căsătorie încheiată în mod valabil, vătămată iremediabil din cauze ulterioare încheierii căsătoriei, iar efectele sale se produc numai pentru viitor - ex nune.

2. Divorţul este singura modalitate de disoluţie a căsătoriei valabil încheiate. Cu excepţia a două state, Filipine şi Vatican, care interzic divorţul, toate celelalte state ale lumii recunosc această formă de disoluţie a căsătoriei.

3. în general, divorţul se pronunţă de instanţa de judecată. Din punct de vedere al competenţei materiale, aceasta revine, conform art. 607 C. proc. civ., judecătoriei, iar din punct de vedere al competenţei teritoriale, conform aceluiaşi articol, revine judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, dacă aceştia au avut un astfel de domiciliu. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul. Competenţa teritorială nu este una alternativă, ci ordinea prevăzută de art. 607 C. proc. civ. trebuie respectată.

4. în ceea ce priveşte competenţa în materia divorţului reglementată de normele europene, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, au devenit aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000. Regulamentul a intrat în vigoare la 1 august 2004, iar dispoziţiile sale se aplică din 1 martie 2005, cu excepţia art. 67-70, care se aplică de la 1 august 2004. El este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre (cu excepţia Danemarcei), în conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Conform art. 3 al Regulamentului, sunt competente să hotărască în problemele privind divorţul, separarea de drept şi anularea căsătoriei a) instanţele judecătoreşti din statul membru pe teritoriul căruia se află: reşedinţa obişnuită a soţilor; ultima reşedinţă obişnuită a soţilor, în condiţiile în care unul dintre ei încă locuieşte acolo; reşedinţa obişnuită a pârâtului; în caz de cerere comună, reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi; reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin un an imediat înaintea introducerii cererii; reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin şase luni imediat înaintea introducerii cererii şi în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, are „domiciliul" în acel loc; respectiv b) instanţele judecătoreşti din statul membru de cetăţenie a celor doi soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, statul „domiciliului" comun. Potrivit art. 5 din Regulament, fără a aduce atingere art. 3, instanţa judecătorească dintr-un stat membru care a pronunţat o hotărâre privind separarea de drept este competentă, de asemenea, să transforme această hotărâre în divorţ, în cazul în care dreptul acestui stat membru prevede aceasta.

5. Aşadar, dacă soţii locuiesc împreună, este competentă să soluţioneze acţiunea de divorţ instanţa din statul pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită - potrivit art. 3 lit. a) pct. 1 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, fiind excluse pct. 2-6 ale art. 3, precum şi art. 5. Dacă soţii nu mai locuiesc împreună, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 2, adică statul în care soţii au avut ultima reşedinţă comună, în condiţiile în care unul mai locuieşte în acel stat şi sunt excluse criteriile menţionate la art. 3 pct. 1 şi pct. 3-6. Criteriile privind competenţa stabilite în art. 3 şi art. 5 se exclud unele pe altele, preferinţa legiuitorului bazându-se pe reşedinţa obişnuită a soţilor sau reşedinţa unuia dintre soţi. împrejurarea că între soţi s-a pronunţat şi o hotărâre de separaţie de corp poate conduce la concluzia că instanţa din statul în care s-a pronunţat hotărârea de separare de drept este competentă să soluţioneze şi acţiunea de divorţ, în ipoteza în care nu este îndeplinit niciunul din celelalte criterii prevăzute la art. 3 din Regulament.

6. în materia divorţului şi separării de corp în situaţiile în care există un conflict de legi se va aplica Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp. Acesta nu se va aplica următoarelor aspecte, chiar dacă acestea sunt doar chestiuni preliminare în contextul procedurilor privind divorţul sau separarea de corp: a) capacitatea juridică a persoanelor fizice; b) existenţa, valabilitatea sau recunoaşterea unei căsătorii; c) anularea căsătoriei; d) numele soţilor; e) consecinţele referitoare la efectele patrimoniale ale căsătoriei; f) răspunderea părintească; g) obligaţiile de întreţinere; h) fiducia/actul fiduciar sau succesiunile. Regulamentul se aplică acţiunilor judiciare intentate şi acordurilor menţionate la art. 5 şi încheiate începând cu 21 iunie 2012 (art. 17 se aplică de la 21 iunie 2011). Regulamentul se aplică acţiunilor judiciare intentate şi acordurilor menţionate la art. 5 şi încheiate începând cu 21 iunie 2012 (art. 17 se aplică de la 21 iunie 2011). Regulamentul nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.

7. Conform art. 5 alin. (1) al Regulamentului (UE) nr. 1259/2010, soţii pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorţului şi separării de corp, cu condiţia ca aceasta să fie una dintre următoarele legi: a) legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită în data încheierii acordului; b) legea statului pe teritoriul căruia soţii şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa respectivă în data încheierii acordului; c) legea statului de cetăţenie a unuia dintre soţi la data încheierii acordului; d) legea forului.

8. Acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti. în cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii pot desemna legea aplicabilă şi în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. în acest caz, instanţa judecătorească ia act de acordul soţilor, în conformitate cu legea forului [art. 5 alin. (2) şi (3) din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010). Acordul este încheiat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă. în cazul în care legea statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită la data încheierii acordului prevede condiţii formale suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste condiţii. Dacă, la data încheierii acordului, soţii au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite şi dacă legile din aceste state prevăd condiţii formale diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condiţiile prevăzute de oricare dintre legile respective. Dacă, la data încheierii acordului, numai unul dintre soţi are reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant, iar acest stat prevede condiţii formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică respectivele condiţii.

9. în absenţa unei opţiuni, divorţul şi separarea de corp sunt reglementate de: a) legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în caz contrar, b) legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi aveau ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanţei judecătoreşti, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reşedinţa în cauză la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în lipsa acestuia, c) legea statului a cărui cetăţenie este deţinută de ambii soţi la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în caz contrar, d) unde este sesizată instanţa judecătorească.

10. Deşi Regulamentul nu defineşte termenul de „reşedinţă", se consideră că înţelesul acestui termen este dat de sensul obişnuit al acestui cuvânt, respectiv locul în care o persoană îşi desfăşoară viaţa privată, având caracter de stabilitate.

11. în cazul în care legea aplicabilă în temeiul art. 5 sau art. 8 din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de corp, se aplică legea forului.

12. în cazul în care niciunul dintre soţi nu domiciliază în România, în relaţiile dintre statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, devin incidente dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 (M. Of. nr. 245/1992), conform cărora cererea de divorţ se introduce la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. în reglementarea noului Cod de procedură civilă, dacă niciunul dintre soţi nu are locuinţa în ţară, soţii pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. Dacă soţii nu cad de acord asupra instanţei, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

13. Potrivit art. 150 pct. 1 din Legea nr. 105/1992, instanţele române sunt competente să judece procesele dintre persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puţin una dintre părţi este cetăţean român.

14. în ceea ce priveşte temeiurile divorţului, potrivit normei analizate, divorţul poate fi pronunţat: a) pe baza învoielii soţilor, la cererea lor comună ori la cererea unuia dintre ei acceptată de celălalt; b) în temeiul culpei, la cererea unuia dintre soţi când raporturile de căsătorie sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina unuia sau ambilor soţi; c) în temeiul culpei, la cererea unuia dintre soţi, în cazul intervenirii

separaţiei în fapt a soţilor a cărei durată este de minim 2 ani; d) pe motiv de boală, la cererea soţului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Avem astfel divorţul remediu (cel prin acordul soţilor, cel la cererea unui soţ acceptată de celălalt, cel din motive de sănătate) şi divorţul din culpa soţilor (cel cerut atunci când relaţiile dintre soţi sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, cel cerut în cazul intervenirii separaţiei în fapt a soţilor a cărei durată este de cel puţin 2 ani).
Răspunde
 
# Nelson Denisa 12-Ianuarie-2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Reclamantul, cetăţean italian, a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta, care are dublă cetăţenie şi domiciliul în Italia. Rezultă indubitabil că acest litigiu are elemente de extraneitate, existând un conflict de jurisdicţii, instanţei revenindu-i rolul de a determina statul căruia îî revine competenţa să soluţioneze litigiul. întrucât ambele state, Italia şi România, sunt state membre ale Uniunii Europene, în materia divorţului cu elemente de extraneitate, normele privind competenţa se regăsesc în Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3 pct. 2 din Regulament, deoarece ultima reşedinţă obişnuită a soţilor a fost în Italia şi pârâta locuieşte şi în prezent în Italia. Faptul că soţii nu mai locuiesc împreună în prezent, ce rezultă din hotărârea de separare de drept pronunţată de Tribunalul din Pisa, exclude aplicarea dispoziţiilor art. 3 pct. 1, dar şi pct. 3-6. Pe de altă parte, reclamantul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 3 pct. 5 din Regulament, deoarece nu are reşedinţa obişnuită în România cu cel puţin un an înainte de promovarea acţiunii, el locuind în Cluj-Napoca cam o lună, cât era necesară supravegherea afacerilor şi fiind perceput de martori ca fiind o persoană care locuieşte în mod statornic în Italia. Aşadar, nicio instanţă din România nu este competentă să soluţioneze cauza, deoarece părţile au avut ultimul domiciliu în Italia şi pârâta locuieşte şi în prezent în această ţară, care este competentă să se pronunţe şi asupra divorţului, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Competenţa naţională prevăzută de art. 3 este determinată în funcţie de „reşedinţa obişnuită a soţilor". Deşi Regulamentul nu defineşte termenul de „reşedinţă", se consideră că înţelesul termenului de reşedinţă este dat de sensul obişnuit al acestui cuvânt, respectiv locul în care o persoană îşi desfăşoară viaţa privată, având caracter de stabilitate. Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 nu instituie obligativitatea pentru reclamant de a înregistra acţiunea de divorţ la instanţa care a pronunţat separaţia de corp, însă criteriile privind competenţa stabilite în art. 3 şi art. 5 din regulament se exclud unele pe altele, preferinţa legiuitorului bazându-se pe reşedinţa obişnuită a soţilor sau reşedinţa unuia dintre soţi. împrejurarea că între soţi s-a pronunţat şi o hotărâre de separaţie de corp poate conduce la concluzia că instanţa din statul în care s-a pronunţat hotărârea de separare de drept este competentă să soluţioneze şi acţiunea de divorţ, în ipoteza în care nu este îndeplinit niciunul din celelalte criterii prevăzute la art. 3 din Regulament [C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 2241/2011, nepublicatâ).

2. în materia competenţei în litigiile privitoare la răspunderea părintească, atunci când una dintre părţi domiciliază în România, iar cealaltă parte îşi are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, sunt incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 se aplică, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b), materiilor civile privind atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti, materii care, potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din Regulament, cuprind şi încredinţarea copilului minor. Potrivit art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, ce reglementează competenţa de fond în materia răspunderii părinteşti, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată, sub rezerva dispoziţiilor art. 9, art. 10 şi art. 12.

Conform art. 9 al Regulamentului, care se referă la menţinerea competenţei fostei reşedinţe obişnuite a copilului, în cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul şi dobândeşte o nouă reşedinţă obişnuită, instanţele judecătoreşti din statul membru al fostei reşedinţe obişnuite a copilului îşi păstrează competenţa, prin derogare de la art. 8, pe o perioadă de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunţată în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care titularul dreptului de vizită în temeiul hotărârii privind dreptul de vizită continuă să locuiască în mod obişnuit în statul membru al fostei reşedinţe obişnuite a copilului.

Articolul 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 reglementează prorogarea de competenţă, statuând că instanţele judecătoreşti din statul membru care exercită competenţa în temeiul art. 3 cu privire la o cerere de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei sunt competente în orice chestiune privind răspunderea părintească în legătură cu această cerere atunci când: (a) cel puţin unul dintre soţi exercită răspunderea părintească faţă de copil şi (b) competenţa instanţelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de către soţi şi de către titularii răspunderii părinteşti, la data sesizării instanţei judecătoreşti, iar aceasta este în interesul superior al copilului. Aşa cum rezultă din cuprinsul său, textul este incident numai acţiunilor în materia răspunderii părinteşti în legătură cu cererile strict enumerate, şi anume de divorţ, de separare de drept, de anulare a căsătoriei. Or, cererea având ca obiect reîn-credinţare minor, deşi priveşte materia răspunderii părinteşti, nu este în legătură cu cererile expres şi limitativ prevăzute de art. 12 alin. (1). Conform art. 12 alin. (3) al Regulamentului, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea, în materie de răspundere părintească în alte proceduri decât cele menţionate la alin. (1) atunci când: (a) copilul are o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că unul dintre titularii răspunderii părinteşti îşi are reşedinţa obişnuită aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru şi (b) competenţa instanţelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de către toate părţile la procedură la data sesizării instanţei, iar competenţa este în interesul superior al copilului.

Raportat la această prevedere legală, derogatorie de la competenţa stabilită în art. 8 din Regulament, în favoarea instanţei din statul membru în care minorul îşi are reşedinţa obişnuită, în speţă instanţa engleză, rezultă că pentru a opera prorogarea de competenţă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Judecătoria Beclean, se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii prevăzute de alin. (3) al art. 12, şi anume: a) copilul are o legătură strânsă cu România, în special datorită faptului că unul dintre titularii răspunderii părinteşti îşi are reşedinţa obişnuită aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru; b) competenţa instanţelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de către toate părţile la procedură la data sesizării instanţei, iar competenţa este în interesul superior al copilului. în examinarea acestui interes al minorului (de a se judeca la instanţa de la locul unde locuieşte efectiv sau la instanţa de la domiciliul său avut în România) trebuie să se ţină seama şi să se acorde prioritate criteriului proximităţii. în acest sens, se impune a se sublinia faptul că acest criteriu este afirmat şi în preambulul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, unde la alin. (12) se subliniază că „temeiurile de competenţă stabilite prin prezentul regulament în materia răspunderii părinteşti sunt concepute în funcţie de interesul superior al copilului şi, în special, de criteriul proximităţii. Prin urmare, ar trebui să fie competente în primul rând instanţele statului membru în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, cu excepţia unor cazuri de schimbare a reşedinţei copilului sau ca urmare a unui acord încheiat între titularii răspunderii părinteşti". în condiţiile în care nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prorogării de competenţă, prevăzute de art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, minorul locuieşte efectiv în Anglia împreună cu mama sa de mai mult de 3 luni anterior promovării prezentei acţiuni, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, competenţa soluţionării acţiunii revine instanţelor engleze, astfel că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor române. Necompetenţa generală este una absolută, conform art. 159 C. proc. civ., care poate fi invocată oricând, chiar şi de instanţă din oficiu (Trib. Bistriţa-Năsâud, s. civ., dec. nr. 35/2011, nepublicată).

3. în aplicarea dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 105/1992, într-o speţă având ca obiect desfacerea unei căsătorii înregistrate în România, s-a ivit un conflict pozitiv de competenţă, între instanţa de la ultimul domiciliu comun al soţilor din România şi instanţa prevăzută de art. 155 din Legea nr. 105/1992. întrucât unul dintre soţi era cetăţean român, iar ambii aveau domiciliul în străinătate, regulatorul de competenţă a fost pronunţat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cu motivarea că în ipoteza din speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, şi nu cele ale art. 607 C. proc. civ. (C.S.J., s. civ., dec. nr. 3295/2003, în Dreptul nr. 5/2004, p. 201-202).

4. Durata excesivă a procesului de divorţ, de 27 de ani, datorată exclusiv părţilor din litigiu, poate pune în discuţie eficacitatea şi imaginea justiţiei. Şi într-o asemenea situaţie Curtea Europeană a reţinut încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, pe considerentul că statele sunt obligate să-şi construiască sistemele judiciare de aşa manieră încât să evite prelungirea procedurilor (C.E.D.O., Berlin c. Luxembourg, 15 iulie 2003, www.cmiskp.ech.coe.int).

5. Statul nu poate invoca în sprijinul său, ca motiv al prelungirii procedurilor, supraaglomerarea instanţelor, deoarece acesta are obligaţia de a-şi organiza sistemul judiciar astfel încât să evite acest lucru (C.E.D.O., Ferreira Alves c. Portugaliei, 4 decembrie 2003, www.cmiskp.ech.coe.int).
Răspunde
 
# Alexandra 14-Ianuarie-2014
buna ziua.ma numesc Alexandra am o relatie de 6 ani si un copil de 1 an si 2 luni.in urma cu 1 an ne-am casatorit sperand ca se vor termina problemele si certurile dar e din ce in ce mai rau s-a ajuns si la a da in mine.vreau sa divortez si as vrea sa stiu daca sunt obligata sa raman in aceeasi casa cu el dupa ce depun cererea de divort va rog sa ma sfatuiti si pe mine cum sa procedez.
Răspunde
 
# alexandra 25-Ianuarie-2014
da, altfel poate sa faca plangere pentru abandon de familie . e infractiune prevazuta de art. 305 cod penal
Răspunde
 
# iojan dorina 17-Ianuarie-2014
daca,, sotul nu este deacord,, cu divortul,,sau sa semneze,, as putea divorta la notar
Răspunde
 
# alexandra 25-Ianuarie-2014
Incearca sa-l convingi sa accepte pentru ca la instanta pierzi o gramada de timp si bani.La notar divortezi rapid in 30 de zile si platesti maxim 5-7milioane si vreo 8-9 mil daca ai copii. Eu am avut 2 copii si am divortat la notar cu 9mil, avocatul imi ceruse 20mil,plus ca duraaproape un an
Răspunde
 
# istrate gina 19-Februarie-2014
va rog frumos urgenttttttttttttttttttmcine ma poateajuta :am56 de ani si dupa o casatorie de 37 de ani sotul ma chemat la tribunal pentru divort.mentionez ca a parasit domiciliul de3 ani a plecat dupa una tanara de 30 de ani .am primit comunicare nu si citatie ,ce trebuie sa fac unde sa merg si daca am nevoie de Avocat .Comunicarea a sosit pe data de 8 feb ,trebuie sa depun vreun act undeva .Ce sa fac.
Răspunde
 
# Adriana Manolescu 25-Februarie-2014
Am fost inselata de sotul meu, si am aflat recent. El neaga cu ardoare acest lucru, dar sunt lucruri care demonstreaza asta. Toate faptele il inculpeaza , doar ca nu am cum demonstra acest lucru, nu am dovezi! este aceasta o problema? am doar o conversatie telefonica inregistrata, in care se aude cum isi spun vorbe dulci... mentionez ca am 2 copii destul de mari..care si ei si-au dat seama de ceea ce se intampla.Ce pot face? Daca parasesc domiciliul, ma poate acuza de parasire de domiciliu, si imi poate lua dreptul la copii, sau la vreun bun material?
Răspunde
 
# anonim 25-Martie-2014
am 31 si am fost casatorit 2 luni dupa o relatie de 5 ani,din care a rezultat o fetiza de 6 luni urmeaza sa divortam ,mama ei vrea sa facem la notar divortul iar cu privire la fetiza sa fie custodie comuna iar drept de vizita pina la 8,9 ani citeva ore pe saptamina!intrebarea mea e dak accept pot inainta la dupa 2 ani cerere in instanta k sa modificam actu asupra copilului pt o putea lua macar un wekend sa stea la mine pe luna??
Răspunde
 
# Natalia Vartan 20-Septembrie-2014
Puteti modifica si la notar conventia respectiva, nu trebuie neaparat sa mergeti in instanta ca s-o modificati.
Răspunde
 
# roman gica 26-Martie-2014
sat despartit de 15 ani de sotie ,timp in care nu ne am vazut niciodata,nu avem copii minori,care e modul cel mai simplu de a divorta fara sa ne intalnim,oricum stam la sute de km unul fata de celalalt,
Răspunde
 
# Natalia Vartan 20-Septembrie-2014
Cel mai simplu divortati prin notariat, insa va trebui sa vorbiti cu notarul public sa va primeasca separat la ridicarea certificatului de divort astfel incat sa nu va intalniti. La depunerea cererii de divort la notar puteti sa imputerniciti pe cineva, deci doar pentru ridicarea certificatului de divort cand trebuie sa veniti personal va trebui sa stabiliti ore diferite astfel incat sa nu va intersectati cu sotia.
Răspunde
 
# fetecau ana 05-Aprilie-2014
Buna ziua ,
Fratele meu, doreste sa divorteze de sotia bolnava pshic ,internata de mai mult de 10 ani, intr-un sanatoriu de specialitate.ce trebuie sa faca si cui trebuie sa se-adreseze in situatia de fata?
Va multumesc !
Răspunde
 
# Natalia Vartan 20-Septembrie-2014
Din pacate in astfel de situatii puteti divorta doar in instanta.
Răspunde
 
# Daniel Nica 13-Mai-2014
Ce se intampla daca nu semnezi un act de divort
Răspunde
 
# Natalia Vartan 20-Septembrie-2014
Nimeni nu poate fi obligat sa ramana casatorit. Daca va impotriviti divortului, sotul va putea oricum divorta in instanta, chiar si daca nu va prezentati.
Răspunde
 
# ale 27-Iunie-2014
Buna !sunt casatorita ,am un copil de 1an si 8luni.as vrea sa divortez de sotul meu ..dar el nu este de acord.Mi -a spus daca vreau sa plec,sa plec singura ,fara fata.M-a amenintat ca-mi ia fata prin orice mijloace..si fara ea viata mea nu ar mai avea niciun sens.As vrea sa stiu in ce conditii i se incredinteaza copilul ,tatalui?
Răspunde
 
# janina 22-Noiembrie-2014
buna, as vrea sa stiu cum ai rezolvat situatia ta. este similara cu a mea. te rog, astept raspuns de la tine . pa pa
Răspunde
 
# ale 24-Noiembrie-2014
Buna.nu am divortat..ne -am mai acordat o sansa..sa vedem pana cand...noi ne facem casa si vom pleca de aici(momentan stau la socrii..de aici pornesc toate discutiile si certurile noastre-sper sa ne fie mai bine dupa de ce vom muta.sper ca esti bine...si daca vrei sa discuti cu cineva-poti conta pe mine.O seara frumoasa iti doresc!,
Răspunde
 
# dana 24-August-2014
Vreau sa divortez si nu stiu cum sa procedez. Suntem casatoritii de 12 ani si avem un copil de 7 ani , el sta in casa mea mostenire de la parintii mei si problema este ca nu vrea sa plece. Cum sa procedez ?
Răspunde
 
# Natalia Vartan 20-Septembrie-2014
Daca nu exista absolut nicio cale de intelegere, sunati un avocat pentru ca trebuie sa divortati in instanta.
Daca va puteti intelege, adresati-va unui notar pentru ca scapati mai ieftin si terminati divortul in 30 de zile in loc de 1-2 ani cat dureaza un divort in instanta.
Răspunde
 
# laura 20-Septembrie-2014
eu sunt casatorita si avem un copil minor ... cum se poate divorta cat mai repede tinand cont ca el nu este in tara va multumesc
Răspunde
 
# Natalia Vartan 20-Septembrie-2014
Cel mai rapid si cu costurile cele mai mici divortati prin notariat. Presupune doua termene, unul de depunere a cererii si al doilea, peste 30 de zile, pentru ridicarea certificatului de divort. La primul termen puteti imputernici pe cineva din tara sa depuna cererea. Doar la al doilea termen trebuie sa veniti o data in tara sa va ridicati certificatul de divort pentru ca la acest termen nu mai este posibil sa fiti reprezentati prin procura de altcineva.
Răspunde
 
# alex 30-Septembrie-2014
Salut!Numele mu este Alex si unt casatorit de 3 SAPTAMANI.Eu si sotia avem domiciliul in strainatate.Cum as putea sa anulez casatoria?Am motive intemeiate .tb sa ajung in tara?Daca merg doar eu ce sanse am sa o fac?pentru ca ea reuza.Se poate mputernici un avocat sa s ocupe de tot?Si as putea cere despagubiri fiind sotul nevinovat?
Răspunde
 
# laura 21-Septembrie-2014
buna ziua,sunt casatorita cu cetatean italian de 9 ani ,de cinci ani eu traiesc cu copilul in romania si el in italia,am transcris casatoria si in romania,eu nu am posibilitatea sa merg sa divortez in italia,e posibil sa divortez in romania?
Răspunde
 
# Cristian madalin 24-Octombrie-2014
Suntem separati in fapt de 3 ani si as vrea sa stiu,prevalandu-ma de art.373,aln.c,daca merg la instanta judecatoreasca,aceasta respecta aceleasi proceduri:termene peste termene,martori,etc sau nu?Ma intereseaza sa-mi spuneti daca partile mai trebuie sa fie prezente.
Răspunde
 
# ioana nitu 04-Noiembrie-2014
In cazul divortului la notar, cin
Răspunde
 
# anonim 04-Noiembrie-2014
buna seara am o intrebare sunt casatorita de 7 ani si avem o fetita de 1 anisor.problema e ca vreau sa divortez cat mai repede si fara cheltuieli prea mari.sotul azi e de acord maine isi schimba parerea nici nu stiu cum sa procedez.relatia noastra nu mai functioneaza de cand am nascut. A gasit pe altcineva dar continua sa creada k il voi ierta si vom merge mai departe cu toate ca relatia lor continua. ajutati-ma cu un rsp cum sa procedez care sunt pasii daca mergem la notar (tinand cont ca avem un copil) si care sunt pasii daca intentez divortul la tribunal?? va multumesc anticipat!!!
Răspunde
 
# Mia 02-Decembrie-2014
Sunt casatorita din mai 2011. Eu sunt studenta intr un alt oraș fata de cel unde aveam domiciliul comun, am stat mai mult separat decat împreuna si astfel au apărut problemele intre noi. De cateva luni suntem Despărțiți, nu mai stam împreuna dar el totusi nu este de acord cu Divorțul. Stiu ca singura varianta este Divorțul la tribunal, dar as dori sa stiu care e peocedura. Pot demonstra ca eu am fost întreținuta de părinți la facultate, ca am stat la camin in tot acest timp. As dori sa stiu ce altceva ar mai trebui sa demonstrez pentru ca dosarul sa nu fie respins. Menționez ca el va face tot posibilul sa imi bage bete in roate, dar eu nu pot continua sa stau langa cineva care nu ma sustine pe plan profesional si care are păreri si idei total diferite de ale mele. Nu avem copii si niciun bun in comun.
Răspunde