Art. 425 Noul cod civil Acţiunea în stabilirea paternităţii Stabilirea filiaţiei Filiaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Art. 425
Acţiunea în stabilirea paternităţii
(1) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.
(2) Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.
(3) Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.
| ← Art. 424 Noul cod civil Stabilirea paternităţii prin... | Art. 426 Noul cod civil Prezumţia filiaţiei faţă de... → |
|---|
1. Când se pune problema stabilirii paternităţii copilului împotriva voinţei presupusului tată, prin supunerea acestuia din urmă la teste biologice, apare un conflict între dreptul copilului de a-şi cunoaşte identitatea personală (ce intră în sfera dreptului la viaţa privată şi de familie protejat de art. 8 al Convenţiei europene) şi dreptul presupusului tată de a nu fi supus la teste medicale împotriva voinţei sale. Rezolvarea acestui conflict trebuie să se facă într-o aşa manieră încât să existe o proporţionalitate între drepturile aflate în conflict (C.E.D.O., Mikuliţ c.
Citește mai mult
Croaţiei, 7februarie 2002, www.echr.coe.int).2. Articolul 59 alin. (1) C. fam. reglementează acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Aceasta este o acţiune în reclamaţie de stare civilă, ce are ca obiect determinarea legăturii de filiaţie dintre copilul din afara căsătoriei şi tatăl său. Potrivit textului de lege criticat, acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se poate porni în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul său legal. Acţiunea aparţine copilului, indiferent dacă este minor sau major, şi are caracter personal. Astfel, mama poate introduce acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, în numele copilului, acţiunea introdusă de mamă în nume propriu fiind lipsită de legitimare procesuală. Copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi copilul care are capacitate de exerciţiu deplină pot introduce singuri acţiunea, deoarece aceasta are caracter personal. Având în vedere toate acestea, prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord şi cu dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii private şi de familie (C.C., dec. nr. 983/2008, M. Of. nr. 715/2008; dec. nr. 880/2010, M. Of. nr. 541/2010). Notă: Deşi art. 59 C. fam a fost abrogat, considerentele instanţei constituţionale îşi păstrează actualitatea şi în raport de noile reglementări.
1. Acţiunea aparţine copilului minor şi se porneşte în numele lui de către mama, chiar dacă aceasta este minoră, sau de
Citește mai mult
reprezentantul său legal (atunci când copilul nu a împlinit 14 ani), respectiv de copil, asistat de reprezentantul legal (dacă are vârsta cuprinsă între 14-18 ani). Acţiunea poate aparţine şi copilului major, în situaţia în care printr-o hotărâre judecătorească se constată că un anumit copil nu are ca tată pe soţul mamei (se admite acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de soţul mamei) şi prin efectul admiterii acţiunii copilul devine copil din afara căsătoriei, moment de la care este îndreptăţit să promoveze acţiunea în stabilirea paternităţii, dată care se poate situa deja în timpul majorităţii copilului. Poate promova acţiunea în stabilirea paternităţii şi persoana adoptata, deşi la momentul promovării acţiunii în justiţie posedă certificat de naştere în care părinţii adoptivi sunt trecuţi ca fiind părinţi, întrucât acţiunea promovată vizează filiaţia firească, şi nu pe cea stabilită prin adopţie. Dacă a intervenit decesul copilului anterior promovării acţiunii, acţiunea se poate promova de moştenitoriiso/în termen de 1 an de la data decesului. De asemenea, moştenitorii copilului pot continua acţiunea pornită de copil, în cazul în care acesta decedează după promovarea acţiunii, dar înainte de finalizarea procesului de paternitate.2. Acţiunea poate fi introdusă şi de procuror, în baza art. 45 C. proc. civ., care poate promova orice acţiune dacă aceasta este necesară pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor.
3. Acţiunea se promovează împotriva pretinsului tată, iar dacă acesta este decedat, se introduce împotriva moştenitorilor săi. Dacă acesta nu are moştenitori ori, deşi are, aceştia sunt renunţători, moştenirea fiind vacantă, acţiunea se promovează împotriva unităţii administrativ-teritoriale de la locul deschiderii moştenirii.
4. Acţiunea nu se poate porni înainte de naşterea copilului.
5. Dreptul la acţiunea în stabilirea paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii copilului.
6. Competenţa de soluţionare aparţine instanţei de tutelă (judecătoria) în a cărei rază teritorială se află domiciliul prezumtivului tată sau al moştenitorilor săi, după caz, iar în ipoteza moştenirii vacante, instanţei de tutelă din raza teritorială a unităţii administrativ-teritoriale de la locul deschiderii moştenirii (pentru opinia conform căreia competenţa teritorială revine judecătoriei de la domiciliul copilului, a se vedea D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 292).
7. Ceea ce trebuie dovedit este naşterea copilului; legăturile intime în perioada concepţiei copilului dintre mama copilului şi pretinsul tată chemat în judecată, respectiv faptul că tatăl copilului este bărbatul cu care mama a avut legături. Ca atare, se impune stabilirea cu certitudine a faptului că bărbatul chemat în judecată este tatăl copilului.
8. Sunt admise orice fel de probe: martori, interogatorii, expertiză serologică (presupune compararea grupei de sânge a copilului cu grupa de sânge a mamei şi a pretinsului tată; constituie o probă relativă, evidenţiind că o anumită persoană, ca şi orice alt bărbat din grupa sanguină respectivă, ar putea fi tatăl copilului; de aceea, trebuie raportată la alte probe administrate), expertiză dactiloscopică (se referă la transmiterea desenelor papilare şi indică numai paternitatea probabilă), antropologică (se referă la transmiterea ereditară a unor caractere anatomice, ca fizionomia feţei, particularităţile nasului, a urechilor, malformaţiile congenitale, bolile ereditare etc.), expertiză ADN sau cea genetică efectuată în sistem HLA (se bazează pe analiza transmiterii genetice a caracterelor şi poate stabili paternitatea unui copil cu o probabilitate de 99%), expertiza capacităţii de procreare, care reprezintă o probă absolută de excludere a paternităţii, dacă se constată starea de impotenţă sau sterilitate a bărbatului, expertiza de determinare a datei probabile de concepţie (se stabileşte în funcţie de datele din fişa medicală de observaţie clinică a mamei şi copilului, de timpul gestaţiei, de caracterele anatomo-fiziologice ale copilului nou-născut; o se vedea: M. Mayo, Despre posibilitatea determinării prin probe ştiinţifice a datei concepţiei probabile a copilului, în R.R.D. nr. 7/1978, p. 17 şi urm.; I. Deleanu, V. Mărgineanu, Prezumţiile în drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 221-222) (privitor la condudenţa probelor ştiinţifice, a se vedea: I. Enescu, Valoarea probatorie a expertizei dermatoglifice în cercetarea filiaţiei, în R.R.D. nr. 3/1981, p. 24-27; C. Surdu, Orientări noi în practica judiciară şi literaturo de specialitate privind expertiza medico-legală a filiaţiei, în R.R.D. nr. 1/1983, p. 37 şi urm.; C. Vulpe, Cercetarea filiaţiei în lumina progreselor înregistrate de expertiza antropologică, în R.R.D. nr. 10/1977, p. 37-42).
9. Atunci când se dovedeşte că în perioada concepţiei mama copilului a avut relaţii intime cu mai mulţi bărbaţi, acţiunea în stabilirea paternităţii promovată împotriva unuia dintre bărbaţii cu care aceasta a avut relaţii intime nu poate fi admisă numai pe baza constatării unor asemenea relaţii, deoarece altfel s-ar lăsa mamei dreptul să aleagă tatăl copilului. într-o astfel de situaţie se impune administrarea altor probe ştiinţifice pentru stabilirea certă a paternităţii. Acţiunea se va respinge numai dacă din probele ştiinţifice administrate rezultă că este exclusă paternitatea, nu şi în cazul în care probele relevă o paternitate posibilă sau probabilă.
10. Ca efect al admiterii acţiunii, între tată şi copil se stabileşte, cu efect retroactiv, de la data naşterii copilului (respectiv în privinţa drepturilor sale, de la momentul concepţiei), raportul de filiaţie, cu consecinţe în privinţa numelui, a locuinţei copilului, a autorităţii părinteşti, a obligaţiei de întreţinere, a dreptului la moştenire.