Art. 341 Noul Cod de Procedură Civilă Lucrurile ca mijloace de probă Probele Judecata
Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 341
Lucrurile ca mijloace de probă
(1) Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului.
(2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
← Art. 340 Noul Cod de Procedură Civilă Comisie rogatorie... | Art. 342 Noul Cod de Procedură Civilă Păstrare Probele Judecata → |
---|
Sunt asemenea mijloace materiale de probă fotografiile, fotocopiile,
Citește mai mult
filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, enumerarea fiind doar exemplificativă. Nu trebuie confundate însă mijloacele materiale de probă cu documentele care reproduc date stocate pe un anumit suport, ce reprezintă o categorie distinctă de înscrisuri.Mai exact, un înscris poate constitui nu numai o probă cu înscrisuri - în sensul binecunoscut de instrumentum probationis - din care rezultă existenţa unui anumit raport juridic, ci şi o probă materială, în măsura în care, pe lângă conţinutul său, interesează şi forma sa exterioară, hârtia pe care s-a scris, cerneala cu care s-a scris, eventualele ştersături sau adăugiri ori chiar existenţa lui într-un anumit loc sau în posesia unei anumite persoane (de exemplu, în procedura verificării falsului, dispoziţiile art. 305 NCPC se referă la înscris ca mijloc material de probă).
Planurile, fotografiile, schiţele pot fi şi ele probe materiale, dacă stabilesc unele calităţi ale obiectului în litigiu.
într-un litigiu care poartă asupra calităţii bunului vândut, a lucrării executate etc., va fi o probă materială chiar obiectul sau lucrarea respectivă, dacă acesta/aceasta mai este în fiinţă.
întrucât importanţa probatorie a mijloacelor materiale de probă a făcut mai mult obiectul procedurii penale, în reglementarea procesuală civilă acest mijloc de probă îşi găseşte pentru prima dată o reglementare proprie.
Propunerea şi încuviinţarea probelor materiale se face în condiţiile dreptului comun, adică prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare sau în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, iar instanţă va avea în vedere dispoziţiile art. 255 NCPC atunci când va verifica admisibilitatea probei.
Legiuitorul impune, însă, în privinţa acestora o condiţie suplimentară de admisibilitate: „dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri". în acest sens, dă dovadă de o preocupare atentă pentru ocrotirea valorilor şi libertăţilor individuale. Astfel, dreptul la intimitate, la viaţă privată, la secretul şi inviolabilitatea corespondenţei, prevăzute şi garantate prin chiar Constituţia Românei şi prin Convenţia europeană a drepturilor omului, trebuie protejate prin posibilitatea administrării în procesele civile a unor asemenea probe.
Instanţa va trebui să evalueze la încuviinţarea acestor probe îndeplinirea criteriul suplimentar arătat, fără de care proba nu va fi primită. Această verificare este integrată încuviinţării probei, iar nu fazei administrării, când autenticitatea probei poate fi contestată. în aceste condiţii, este absolut necesar ca proba folosită ca mijloc material să poată fi expertizatâ cu privire la originalitatea şi autenticitatea sa. Dacă expertiza rea probei nu este posibilă (pentru că, de exemplu, partea nu poate pune la dispoziţie originalul), aceasta nu va fi avută în vedere ca probă în procesul civil.