Art. 285 Noul Cod Penal Evadarea Infracţiuni privind frontiera de stat
| Comentarii |
|
Infracţiuni privind frontiera de stat
Art. 285
Evadarea
(1) Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Se consideră evadare:
a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere.
(4) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
| ← Art. 284 Noul Cod Penal Asistenţa şi reprezentarea neloială... | Art. 286 Noul Cod Penal Înlesnirea evadării Infracţiuni... → |
|---|
în forma simplă a infracţiunii nu au intervenit modificări de conţinut, fapta constând în acţiunea de evadare din starea legală de reţinere sau de deţinere. Dată fiind identitatea de conţinut, dezvoltările teoretice şi practica judiciară în materie îşi vor menţine valabilitatea şi în aplicarea incriminării din noul Cod penal.
în cazul formei simple a infracţiunii a intervenit o modificare la regimului sancţionator, în sensul ca s-a produs o majorare a limitei maxime a pedepsei
Citește mai mult
de la 2 la 3 ani închisoare.O altă modificare a fost adusă formei agravate a infracţiunii, prin aceea că două dintre cele patru circumstanţe agravante din vechea reglementare au fost eliminate. Astfel, în noua reglementare nu se mai regăsesc circumstanţele constând în folosirea de alte instrumente şi comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună. în această din urmă situaţie poate opera circumstanţa agravantă generală prevăzută la art. 77 lit. a) NCP, cu condiţia ca numărul participanţilor să fie de minim trei. Şi în cazul formei agravate, regimul sancţionator a fost modificat,
prin aceea că s-au redus semnificativ limitele pedepsei închisorii (limita minimă a fost coborâtă de la 2 ani la 1 an, iar cea maximă de la 8 ani la 5 ani) şi, totodată, a fost prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
Elementul de noutate adus de noul Cod penal îl constituie norma explicativă prevăzută la alin. (3), unde sunt redate două situaţii concrete care, în sensul legii penale, constituie „evadare". Este vorba de o inacţiune constând în neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate, şi de o acţiune ce presupune părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere. Prin introducerea acestei norme explicative au fost evitate controversele ce ar fi putut lua naştere cu privire la semnificaţia termenul de „evadare" utilizat în definiţia infracţiunii examinate, aceasta, cu atât mai mult cu cât în vorbirea obişnuită termenul arătat semnifică scăparea prin fugă a unei persoane de sub pază. Or, în cele două situaţii arătate la lit. a) şi b) ale alin. (3), făptuitorul nu se află sub pază şi astfel nu se poate vorbi de o fugă, de o scăpare de sub gardă.
în noua reglementare a fost păstrat cazul special de sancţionare, doar că acesta a fost reformulatî n deplină consonanţă cu interpretarea dată în practica judiciară anterioară, când, printr-un recurs în interesul legii, s-a statuat că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării, şi nu „la pedeapsa ce se execută", aşa cum se prevedea în norma corespondentă din Codul penal din 1969.
Legea penală mai favorabila. Pentru faptele ce se încadrează în forma simplă a infracţiunii de evadare, legea veche este mai favorabilă, întrucât prevede un regim sancţionator mai blând. Pentru faptele încadrabile în forma agravată a infracţiunii, legea nouă este mai favorabilă, deoarece limitele pedepsei principale a închisorii sunt mult reduse comparativ cu cele din reglementarea anterioară. Se impune a arăta că, în cauzele penale în care hotărârea de condamnare nu a rămas definitivă până la data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului Cod penal), conform dispoziţiilor tranzitorii de la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se va aplica şi infracţiunilor de evadare comise sub vechiul Cod penal.