Art. 71 Noul Cod Penal Durata executării Calculul duratei pedepselor

Art. 71

Durata executării

(1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socoteşte din ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare.

(2) Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata executării.

(3) Perioada în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital intră în durata executării, în afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei.

(4) Permisiunile de ieşire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intră în durata executării pedepsei.

Comentarii despre Art. 71 Noul Cod Penal Durata executării Calculul duratei pedepselor

Av. Diana Ionescu 11.07.2016

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt considerate în literatura de specialitate a fi anumite norme sau principii referitoare la unele date sau elemente care caracterizează ori sunt de natură să ajute la caracterizarea faptelor penale şi a infractorilor şi, de aceea, sunt prevăzute de lege ca mijloace de care trebuie să se folosească instanţa de judecată la individualizarea pedepsei'*1. Ele sunt stabilite de legiuitor pentru a ghida instanţele de judecată în aprecierea gravităţii infracţiunii săvârşite şi a periculozităţii infractorului, în vederea stabilirii în concret a

Citește mai mult

duratei sau a cuantumului pedepsei. De asemenea, atunci când legea prevede pedepse alternative pentru o infracţiune, criteriile generale de individualizare a pedepsei ajută instanţa în a alege una sau alta dintre ele. Este evident că, în afară de aceste criterii generale de individualizare, aplicabile în toate cazurile, există şi criterii speciale de individualizare a pedepsei, de care instanţa trebuie să ţină seama în anumite situaţii (de exemplu, prevederile art. 49 NCP privind pedeapsa în cazul participanţilor sau prevederile art. 67 NCP privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi). Aceste din urmă criterii se utilizează în mod prioritar de către instanţe în situaţiile speciale pentru care au fost stabilite, fiind completate cu criteriile generale prevăzute de art. 74 NCP.

Legea penala mai favorabilă. Comparând art. 71 NCP cu art. 72 CP 1969, se observă că, în linii generale, dispoziţiile sunt asemănătoare, dar că există şi unele deosebiri. în primul rând, trei dintre criteriile generale de individualizare prezente în legea veche nu se mai regăsesc în cea nouă: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Acestea au mai degrabă rolul de a stabili limitele de pedeapsă între care se face individualizarea propriu-zisă, iar instanţa trebuie oricum să ţină cont de ele, fiind prevăzute de alte articole ale noului Cod penal. în al doilea rând, noua reglementare preia celelalte două criterii de individualizare, gradul de pericol social al faptei şi persoana infractorului, dar le detaliază, rezultând un număr mai mare de criterii mai precise. în acest mod, instanţele de judecată dispun de instrumente adecvate pentru o corectă individualizare judiciară a pedepselor. însă aceste deosebiri nu sunt de natură să conducă la concluzia că una sau alta dintre cele două norme penale succesive ar fi mai favorabilă.

Răspunde

Av. Diana Ionescu 11.07.2016

Durata executării pedepsei privative de libertate se calculează din ziua în care începe executarea. Această zi, precum şi ziua în care încetează executarea pedepsei intră în durata executării. Perioada de timp în care condamnatul aflat în executarea pedepsei se află internat în spital este inclusă în durata executării, cu excepţia situaţiei în care acesta şi-a provocat în mod intenţionat boala şi s-a aflat despre aceasta în cursul executării pedepsei. Permisiunile acordate condamnatului de ieşire din penitenciar fac parte din durata pedepsei.

Legea penală mai favorabilă. Acest text de lege a

Citește mai mult

preluat în cea mai mare parte dispoziţiile art. 87 CP 1969. Spre deosebire de norma anterioară, textul analizat se referă la executarea pedepsei privative de libertate, nu doar la pedeapsa închisorii, ceea ce presupune că sunt avute în vedere atât pedeapsa închisorii, cât şi detenţiunea pe viaţă. în plus, s-a renunţat la dispoziţiile referitoare la executarea pedepsei la locul de muncă, instituţie ce nu a mai fost păstrată în legea nouă. în schimb, s-a adăugat prevederea expresă că permisiunile de ieşire din penitenciar sunt incluse în durata executării pedepsei privative de libertate. Pentru acest motiv, legea penală mai favorabilă este legea nouă.

Răspunde

defara 3.02.2014

Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 87: „Durata executării. (1) Durata executării pedepsei închisorii se socoteşte din ziua în care condamnatul începe să execute hotărârea definitivă de condamnare. (2) Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata executării. (3) Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei. (4) în durata executării pedepsei închisorii

Citește mai mult

la locul de muncă nu intră timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă”.

Răspunde