CSJ. Decizia nr. 1111/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1111/2003
Dosar nr. 5312/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164 din 15 octombrie 2002, a Tribunalului Teleorman, a fost condamnat inculpatul S.M.E. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 10 ani închisoare şi în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. d) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 iunie 2002 la 15 octombrie 2002.
Instanţa a luat act că partea vătămată P.S. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul a pătruns de mai multe ori în domiciliul victimei G.E., în vârstă de 77 ani, care locuia singură de unde a sustras diverse bunuri.
Ca urmare a plângerilor păgubaşei, care era rudă îndepărtată cu inculpatul, acesta a fost trimis în judecată ori sancţionat administrativ.
De asemenea, victima se plângea rudelor că inculpatul obişnuia să o lovească.
La 25 septembrie 2000, inculpatul a fost arestat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi furt calificat, fiind condamnat la un an şi 5 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 39 din 1 februarie 2001, a Judecătoriei Videle, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 111 din 27 martie 2001, a Tribunalului Teleorman.
După executarea pedepsei, în luna septembrie 2001, S.M.E. a revenit în comuna Siliştea, iar pentru a-şi câştiga existenţa presta ocazional muncă în gospodăriile unor localnici.
S-a mai reţinut că la 25 iunie 2002, în jurul orelor 21,30, inculpatul a hotărât să pătrundă din nou în locuinţa victimei G.E. pentru a sustrage produse alimentare.
În acest scop, profitând că ploua şi era întuneric, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor al locuinţei, s-a apropiat de clădire, a spart geamul unei ferestre şi a pătruns în interior.
Aflându-se în casă şi observându-l pe inculpat, victima s-a deplasat la vecina sa D.G., căreia i-a spus „iar a venit namila peste mine" şi au revenit amândouă, pentru a-i cere inculpatului să plece.
În acest interval de timp inculpatul s-a ascuns în cultura cu viţă de vie care era în curte.
După ce martora a părăsit locuinţa, în jurul orelor 23, inculpatul a pătruns din nou în domiciliu, împrejurare în care victima a cerut ajutorul aceleiaşi vecine.
Inculpatul s-a ascuns în pivniţă, nefiind găsit de martoră, loc în care el a consumat din băuturile alcoolice găsite acolo. La orele 24, inculpatul a intrat din nou în casă pentru a lua mâncare din frigider, fiind surprins de victimă care l-a lovit cu un lemn în cap, cauzându-i leziuni superficiale.
După aceasta, enervat că fusese agresat de victimă şi că aceasta striga după ajutor, inculpatul a dezarmat-o, a strâns-o cu mâinile de gât, a imobilizat-o, apoi cu intensitate a lovit-o cu cuţitul în zona cervicală, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul imediat.
Realizând consecinţele faptei inculpatul a ascuns arma folosită la uciderea femeii, sub bufetul din bucătărie, după care şi-a schimbat hainele (pulover şi pantaloni) cu cele care aparţinuseră soţului victimei.
După aceasta, inculpatul şi-a însuşit suma de 100.000 lei şi o geantă de voiaj cu care a luat: o sacoşă tercot, o pereche blue-jeans, o lanternă cu două baterii, o sacoşă culoare vişinie, o sticlă parfum, un briceag, două bucăţi şuncă afumată, o sticlă 2 litri vin, o sticlă un litru ţuică, biscuiţi, 1 cutie cu zahăr şi ness, precum şi un radiocasetofon marca Watson, iar în jurul orelor 2 a părăsit locul faptei deplasându-se la pădurea din apropiere, unde avea un adăpost.
În dimineaţa de 26 iunie 2002, în jurul orei 6, inculpatul a consumat o sticlă cu bere la magazinul martorei B.F. căreia i-a mărturisit că a omorât o femeie, i-a tăiat gâtul şi că el se va sinucide.
După ce a vândut radiocasetofonul unei persoane ce locuia la marginea localităţii, inculpatul s-a deplasat la magazinul C. Siliştea, relatându-i gestionarei M.D. că a ucis-o pe mătuşa sa L., tăindu-i gâtul cu cuţitul.
Victima a fost găsită decedată de martora D.G., care a anunţat organele poliţiei.
Inculpatul a recunoscut fapta, iar bunurile furate de el au fost restituite rudelor defunctei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei externe consecutivă unei plăgi tăiate cervicale cu interesarea vaselor mari.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, ale cărui concluzii au fost în sensul că inculpatul a comis fapta cu discernământ integru, a raportului de constatare ştiinţifică dactiloscopică efectuat în cauză, a declaraţiilor martorilor D.G., M.D. şi B.F., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut şi regretat infracţiunile săvârşite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 773 din 27 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondată critica formulată în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
S-a apreciat că sancţiunile aplicate sunt conforme cu pericolul social grav al infracţiunilor, iar pedeapsa rezultantă este aptă să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.M.E., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei, considerată prea severă.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele, reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea în noaptea de 25 iunie 2002 a infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. c) C. pen., şi de omor deosebit de grav prevăzute de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., au aplicat pedepse privative de libertate de 10 ani închisoare şi respectiv, 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, având în vedere, în mod justificat, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit de grav al faptelor aflate în concurs real, împrejurările în care acestea s-au comis şi persoana inculpatului aflat în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Referitor la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, se constată că aceasta este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Aşa fiind, nu există temeiuri de reducere a pedepsei aşa cum a solicitat recurentul inculpat.
Întrucât critica din recurs în sensul greşitei individualizări a pedepsei este neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 26 iunie 2002 la 5 martie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.E. împotriva deciziei penale nr. 773/A din 27 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 iunie 2002 la 5 martie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1110/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1112/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
