CSJ. Decizia nr. 1208/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1208/2003
Dosar nr. 5375/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia penală a Tribunalului Constanţa, prin sentinţa penală nr. 530 din 29 octombrie 2002, în fond după casare, a condamnat pe inculpatul P.C. la 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., instanţa a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă rămas neexecutat, de un an şi 6 luni închisoare, din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 175/1998 a Tribunalului Constanţa (definitivă prin Decizia penală nr. 215/1998 a Curţii de Apel Constanţa), pe care l-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, această pedeapsă şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2000 la zi; a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile şi l-a obligat la plata sumei de 25.500.000 lei, despăgubiri materiale şi 50.000.000 lei, daune morale către părţile civile B.A. şi A.M., la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, precum şi 250.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în după-amiaza zilei de 4 septembrie 2000, inculpatul însoţit de G.G., au consumat băuturi alcoolice într-un bar din localitatea N.B., unde, între timp, au mai fost şi alte persoane, care au plecat pe rând.
În timpul discuţiilor avute, inculpatul i-a făcut cunoscut lui G.C. că numita B.M., din aceeaşi localitate, i-ar datora suma de 150.000 lei, pentru prestarea unor lucrări agricole în gospodăria acesteia, (suma care, de fapt, îi fusese dată de B.A., fiul victimei, imediat după prestarea respectivelor lucrări) propunându-i să-l însoţească la locuinţa ei, pentru a-şi recupera datoria.
Căzând de acord, cei doi s-au deplasat la aceasta, cu căruţa condusă de P.C., unde, văzând lumina aprinsă, au strigat-o şi, întrucât nu a răspuns nimeni, au intrat în curte, inculpatul P.C., bătând la geam, după care au pătruns în casă, găsind-o pe victimă dormind pe pat. Inculpatul a trezit-o şi i-a cerut plata datoriei, iar aceasta, buimacă de somn, i-a răspuns că nu are, deoarece trebuie să facă o pomenire pentru soţul său decedat. P.C., datorită şi stării de ebrietate în care se afla, la auzul răspunsului, a început să o lovească cu pumnii, G.G., încercând să îl oprească.
În continuare, inculpatul a dezbrăcat-o cu forţa pe B.M. şi când aceasta a încercat să opună rezistenţă şi să ţipe, el i-a pus mâna la gură şi a ameninţat-o cu un cuţit, pe care îl avea asupra sa, după care, prin constrângere, a întreţinut un raport sexual cu victima.
La îndemnul lui P.C., a întreţinut un raport sexual, prin ameninţare, şi G.G. (condamnat, prin aceeaşi sentinţă penală, la 9 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen.).
După consumarea celor două raporturi sexuale, în timp ce inculpatul G.G. se îmbrăca, victima le-a spus că-i va denunţa la poliţie, fapt ce l-a iritat pe inculpatul P.C., care, luând cuţitul de pe scaunul unde îl lăsase, a lovit-o pe B.M. de mai multe ori în zona gâtului, timp în care inculpatul G.G. nu a întreprins nici o acţiune hotărâtă pentru îndepărtarea inculpatului, fiindu-i teamă de acesta.
În după-amiaza zilei de 5 septembrie 2000, victima a fost găsită decedată în locuinţa sa de către martora B.V., care a sesizat organele de poliţie.
Potrivit concluziilor actului de constatare medico-legală nr. 602 din 26 octombrie 2000, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa şi vizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului Medico - Legal „Prof. Mina Minovici" Bucureşti, sub nr. F. 2/ 15851/ 2000, moartea numitei B.M. a fost violentă; ea s-a datorat anemiei acute grave, consecutivă unei plăgi înjunghiate cervicale cu secţionare dublă de arteră carotidă dreaptă, trahee, esofag şi venă jugulară dreaptă. Leziunile de violenţă au putut fi produse prin: lovire cu corp tăietor-înţepător la nivelul gâtului şi are legătură directă cu cauza morţii, cu menţiunea că au fost aplicate trei lovituri succesive; lovirea cu corp dur şi comprimare digitală la nivelul feţei, torace şi membre. În secreţia vaginală s-a constatat prezenţa spermatozoizilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul P.C., criticând-o sub două aspecte, şi anume: în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de omor deoarece, din probele administrate în cauză, nu rezultă că fapta a fost săvârşită de el, solicitând ca, prin reaprecierea depoziţiilor martorilor S.C., R.S., V.N., D.I., I.C. şi B.M., să se dispună achitarea sa, întrucât în seara respectivă el se afla într-un alt loc.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, a solicitat ca, prin reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante judiciare personale să se reducă pedeapsa, care este deosebit de aspră.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia nr. 290 din 27 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.C., a dedus din pedeapsă perioada executată la zi şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa de control judiciar, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că, din declaraţiile martorilor R.S., E.M., R.G. şi V.D., rezultă prezenţa inculpatului P.C., împreună cu inculpatul G.G. şi tatăl acestuia, în seara zilei de 4 septembrie 2000, în barul din localitate, unde au consumat băuturi alcoolice.
În dimineaţa zilei, de 5 septembrie 2000, în jurul orei 5,00 – 5,30, inculpatul s-a deplasat la locuinţa numitei B.M., căreia i-a cerut o sumă de bani, fiind deosebit de agitat, fără a-i comunica motivul.
Martora S.C., audiată în primă instanţă, a relatat că, în seara respectivă, era de serviciu în barul I. SRL, unde cei doi au consumat băuturi alcoolice, după care au plecat, dar au revenit în jurul orei 24,00, consumând bere.
În mod constant, inculpatul G.G. a declarat că, inculpatul P.C. l-a ameninţat cu bătaia, dacă îl va denunţa, precum şi împrejurarea că, după consumarea actelor sexuale cu victima, P.C. a scos un cuţit pe care îl purta la brâu, s-a urcat peste aceasta şi i-a tăiat gâtul, pentru că i-a ameninţat cu denunţarea la poliţie.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.C., care, cu reiterarea aceloraşi motive ce au făcut şi obiectul cererii de apel, analizate de instanţa de control judiciar, a solicitat ca, prin admiterea recursului şi casarea hotărârilor, să se dispună, în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de omor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 teza întâi C. proc. pen., referitoare la comiterea de către instanţe a unei erori grave de fapt şi aplicarea unei pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea constată, în baza, lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
1. În acest sens, cauza a trecut prin mai multe etape: iniţial, Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 239 din 29 mai 2001, l-a condamnat pe inculpatul P.C., în baza art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., la aceeaşi pedeapsă, cu revocarea beneficiului liberării condiţionate, iar prin admiterea apelului declarat de inculpat, constatând că cercetarea judecătorească la instanţa de fond a fost incompletă, Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 235 din 14 septembrie 2001, a admis apelul, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, în vederea soluţionării fondului.
Tribunalul Constanţa, procedând la rejudecarea cauzei, prin sentinţa penală nr. 507 din 20 noiembrie 2001, a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale, deoarece, prin ordonanţa din 15 noiembrie 2001, prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa a fost infirmată soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului G.G., dispunându-se completarea, în sensul stabilirii formei de participaţie a acestuia la săvârşirea omorului.
În vederea completării urmăririi penale: au fost audiaţi martorii B.V., B.I., V.N., S.C., U.F., E.M., I.C. şi B.M.; s-a procedat la confruntarea inculpaţilor şi a acestora cu martorii; inculpaţii au fost supuşi la testul poligraf, procedându-se şi la reconstituirea modului şi a împrejurărilor în care cei doi inculpaţi au acţionat.
În urma desfăşurării acestor activităţi, precum şi după dispunerea şi administrarea unor noi mijloace de probă de către Tribunalul Constanţa, reînvestit cu judecarea cauzei, rezultă fără nici un dubiu, că, inculpatul P.C., după ce i-a pretins victimei B.M., suma de 150.000 lei (preţul unor lucrări în grădina acesteia în primăvară şi care îi fusese plătit de fiul victimei), fiind beat şi iritat de refuzul de a i se remite suma, a întreţinut cu ea un raport sexual prin violenţă, după care i-a tăiat gâtul cu un cuţit, ce-l avea asupra sa, când victima i-a ameninţat pe cei doi coinculpaţi că-i va reclama la organele de poliţie.
Aşa fiind, fapta, împrejurările săvârşirii ei, precum şi vinovăţia inculpatului P.C. pentru infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., rezultă fără putinţă de tăgadă din probele complet analizate şi just apreciate de către instanţe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt, în stabilirea realităţii.
2. Nefondat se dovedeşte şi motivul de recurs referitor la netemeinicia pedepselor aplicate, întrucât la stabilirea şi menţinerea lor, instanţele au luat în considerare gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei comise, rezultând din mijloacele folosite şi urmările produse, dar şi al inculpatului care nu este la prima abatere de o asemenea gravitate şi care, în prezenţa unor dovezi evidente de vinovăţie, a manifestat, pe parcursul procesului penal, o atitudine oscilantă, declarându-se nevinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîntrunite cerinţele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2000, la 11 martie 2003 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 290 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2000, la 11 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1207/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1209/2003. Penal. Art.211 alin.1 , 197 alin.3... → |
|---|
