CSJ. Decizia nr. 1209/2003. Penal. Art.211 alin.1 , 197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1209/2003
Dosar nr. 5418/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpatul I.I. la:
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru tentativa la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 5 ani închisoare pentru tentativa la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus timpul arestului preventiv cu începere de la 27 mai 2002 şi s-a prelungit această măsură cu încă 30 zile, respectiv până la 13 noiembrie 2002.
S-a luat act că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 26 mai 2002, inculpatul se afla cu o turmă de oi la păşunat pe islazul comunei Slobozia. În jurul orelor 18,00, pe islaz a venit şi partea vătămată S.M., în vârstă de 13 ani, cu vaca la păşunat. La circa o oră, profitând de faptul că celelalte persoane ce se aflau cu vitele la păşunat au plecat spre domiciliile lor, pe islaz rămânând numai el cu partea vătămată, a luat hotărârea să întreţină raporturi sexuale cu aceasta.
Pentru a pune în practică această hotărâre, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi a întrebat-o cât este ceasul, după care, fără motiv, a trântit-o în iarbă. În timp ce cu o mână o ţinea pe minoră de gură pentru a nu ţipa, cu cealaltă a încercat să o dezbrace de pantaloni.
Pentru a scăpa din mâinile inculpatului, partea vătămată l-a lovit cu piciorul în stomac, iar acesta a prins-o de mână, încercând, tot prin violenţă, să-i smulgă ceasul, ocazie cu care i-a rupt brăţara.
Inculpatul a fost prins de organele de poliţie, iar cu ocazia cercetărilor a recunoscut comiterea faptelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul I.I. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 307/ A din 3 decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.I. cu motivarea că „În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate apelantului inculpat se reţine că s-a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la modul şi împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, limitele sancţiunii prevăzute de textul incriminator şi nu în ultimul rând persoana inculpatului care nu se afla la prima încălcare a legii penale, având statut de recidivist".
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul I.I., pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel, şi anume reducerea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind exagerat de severă, prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante.
Recursul declarat de inculpatul I.I. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, în acord cu probele administrate în cauză, învederând faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care s-a aplicat pedepse just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Astfel, la dozarea pedepselor aplicate inculpatului s-a ţinut seama, atât de pericolul social ridicat al faptei, cât şi de datele ce caracterizează persoana acestuia.
În cauză însă, în favoarea inculpatului nu se pot reţine circumstanţe atenuante, având în vedere gravitatea faptelor comise, cât şi a stării de recidivă în care se află împrejurări care nu pot constitui garanţii că acesta s-ar putea reeduca prin aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, unite cu cele ale instanţelor de fond şi apel, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul I.I. este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispoziţiilor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 307 A din 3 decembrie 2002, a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 mai 2002, la 11 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1208/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1211/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
