CSJ. Decizia nr. 1211/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1211/2003
Dosar nr. 5320/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 600 din 18 iunie 2002, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata C.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an şi 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 26 aprilie 2002, la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată cantitatea de 5,30 grame heroină cu cofeină, ambalată şi sigilată cu sigiliul nr. 50091 şi aflată la organele de cercetare penală.
Inculpata a fost obligată la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 26 aprilie 2002, cu ocazia efectuării unei percheziţii la locuinţa inculpatei C.P., organele de poliţie au descoperit 115 doze de heroină destinate vânzării.
În termenul legal, împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata C.P.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mică, faţă de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi pentru greşita reţinere în favoarea inculpatei a circumstanţelor atenuante.
Inculpata C.P., la termenul din 9 octombrie 2002, şi-a retras apelul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 619 din 9 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatei, de la 3 ani închisoare şi un an şi 6 luni interzicerea unor drepturi, la 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 din acelaşi cod.
A dedus din pedeapsă, prevenţia inculpatei de la 26 aprilie 2002, la 9 octombrie 2002.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpată.
Curtea de apel a motivat această soluţie, în sensul că, deşi instanţa de fond a reţinut corect circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, totuşi, raportat la gradul deosebit de pericol social al faptei, reprezentat inclusiv prin cantitatea mare de droguri, a redus exagerat pedeapsa la numai 3 ani închisoare, ceea ce contravine scopului educativ al acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei penale, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a criticat-o pentru greşita individualizare a pedepsei, atât sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante, cât şi sub aspectul cuantumului pedepsei, şi inculpata C.P., care nu şi-a motivat recursul, însă, oral, în şedinţa publică de judecată a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs invocat de către recurenţi, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul parchetului fondat sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, urmând a fi admis, iar cel al inculpatei, nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., constau în anumite stări, situaţii, etc., pe care instanţa raportându-le, atât la faptă, cât şi la făptuitor, le consideră că sunt de natură să imprime infracţiunii un grad de pericol social redus, ce impune pentru justa individualizare a pedepsei, atenuarea acesteia.
Revenind la cauză, se constată că instanţa de control judiciar menţinând în mod corect aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., totuşi, la dozarea pedepsei nu a avut în vedere în suficientă măsură pericolul social concret al faptei comise, rezultat din faptul că inculpata C.P. a deţinut, în scop de valorificare, o cantitate mare de droguri (115 doze, în greutate de 5,48 gr.), heroină în amestec cu cofeină, apreciată ca drog de mare risc, faptul că traficul de droguri constituia pentru inculpată un mijloc de existenţă, cât şi faptul că activitatea infracţională se desfăşura potrivit declaraţiilor date de aceasta în faza de urmărire penală, de o bună perioadă de timp.
Mai mult, inculpata a arătat că se ocupa cu vânzarea de droguri de la arestarea fiului său, C.M., zis „C.", faţă de care s-a dispus măsura preventivă a privării de libertate, pentru acelaşi gen de infracţiuni şi practic, inculpata a preluat şi a continuat activitatea infracţională desfăşurată de fiul ei, cu toate că ştia consecinţele socialmente periculoase ale faptei sale.
De asemenea, ceea ce trebuie avut în vedere, este faptul că pentru fapta reţinută în sarcina inculpatei, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 10 la 20 de ani, regim sancţionator impus de gradul de pericol social deosebit, pentru societate, în general şi pentru sănătatea populaţiei, în special.
Or, faţă de aceste aspecte, celelalte criterii reţinute în mod corect de către instanţe drept circumstanţe atenuante, constând în buna conduită a inculpatei anterior săvârşirii faptei, lipsa antecedentelor penale, sinceritatea manifestată pe parcursul procesului penal, împrejurarea că este văduvă, în vârstă de 57 de ani şi cu o situaţie materială grea, nu justifică aplicarea unei pedepse coborâte mult sub minimul special, şi anume de 6 ani închisoare.
În raport cu aceste date, Curtea apreciază că, aplicarea faţă de inculpată a unei pedepse majorate de la 6 ani închisoare, la 8 ani închisoare, va contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
Cu luarea în considerare a celor ce preced, recursul inculpatei, motivat sub aspectul reducerii pedepsei aplicate, este nefondat.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa Decizia penală atacată, numai sub aspectul cuantumului pedepsei privative de libertate, pe care o va majora de la 6 ani închisoare, la 8 ani închisoare, iar conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de inculpată, ca nefondat, pe care o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 619 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpata C.P.
Casează Decizia atacată numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o majorează de la 6 ani închisoare, la 8 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 26 aprilie 2002, la 11 martie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1209/2003. Penal. Art.211 alin.1 , 197 alin.3... | CSJ. Decizia nr. 1212/2003. Penal → |
|---|
