CSJ. Decizia nr. 1213/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1213/2003
Dosar nr. 2517/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 536 din 4 decembrie 2001, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul D.C. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.C. O.B.I. S.R.L. Cluj Napoca, suma de 125.488.000 lei reprezentând despăgubiri civile şi suma de 85.314.650 lei dobânda legală aferentă, cursul acesteia întinzându-se pe perioadele 10 noiembrie 1999 – 22 octombrie 2001 şi 22 octombrie 2001, până la achitarea integrală a prejudiciului.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul, administrator al S.C. D.C. S.R.L. Reghin, la datele de 6 august 1999 şi 13 septembrie 1999, s-a prezentat la S.C. O.B.I. S.R.L. Cluj Napoca, de aici el achiziţionând făină, pentru panificaţie.
Pentru achitarea preţului cantităţilor cumpărate, inculpatul a prezentat fila C.E.C., ştiind că nu avea disponibil în contul bancar şi nici ulterior acest cont nu a fost alimentat cu bani, deşi produsele fabricate din făina cumpărate au fost vândute, banii fiind însă folosiţi în alte scopuri.
S.C. vânzătoare s-a constituit parte civilă pentru sumele de 125.488.000 lei c/v cantităţilor de făină şi 85.314.650 lei penalităţi de întârziere pentru neplata, în termenul legal, a produselor achiziţionate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 80 din 28 martie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat, a desfiinţat sentinţa numai cu privire la soluţionarea laturii civile, inculpatul fiind obligat să plătească părţii civile suma de 125.488.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi dobânda legală calculată conform OG nr. 9 din 21 ianuarie 2000, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea totală a sumei.
Nemulţumit şi de această hotărâre pronunţată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe netemeinicia pedepsei aplicate, în cadrul acestui motiv el susţinând că se impune suspendarea condiţionată a executării, astfel cum prevede art. 81 C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Procedând la individualizarea pedepsei, instanţa, orientându-se la aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare cu executare în regim de privare de libertate, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere patrimoniului societăţii comerciale păgubite prin cele două acte de livrare, neurmate de achitarea cantităţilor de marfă de care a beneficiat inculpatul, împrejurările în care fapta s-a săvârşit, respectiv prin folosirea unei file C.E.C. fără ca aceasta să aibă corespondent privind acoperirea, în contul bancar al firmei lui D.C., el neachitând-o nici ulterior scadenţei, dar şi persoana inculpatului, fără antecedente penale.
Pentru aceste considerente, se apreciază că scopul pedepsei, respectiv prevenţia generală nu poate fi atins decât prin executarea ei în regim de detenţie, situaţie în care, în cauză, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării, aşa cum prevede art. 81 C. pen.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., el va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 80 din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1212/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1214/2003. Penal. Art.249 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
