CSJ. Decizia nr. 2340/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2340/2003
Dosar nr. 5321/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 785 din 29 august 2002, a condamnat pe inculpatul A.V. la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe timp de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 11 iulie 2002, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 346 C. proc. pen., a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 11 iulie 2002, în jurul orei 4,30, inculpatul A.V. a deposedat prin violenţă de suma de 450.000 lei, pe partea vătămată D.D.M., în vârstă de 14 ani, în timp ce se afla la un chioşc situat la intersecţia străzilor D. Golescu şi Vespasian.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul A.V.
În apelul parchetului, hotărârea primei instanţe a fost criticată pentru nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că, fapta a fost săvârşită înăuntrul termenului de încercare, prevăzut de art. 110 C. pen., caz în care, se impunea revocarea suspendării condiţionate; a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care inculpatul să o execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, pedeapsă pe care parchetul o consideră prea mică, în raport de pericolul social al faptei.
În apelul inculpatului hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, în raport de atitudinea sa sinceră de recunoaştere a faptei comise.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 721 din 13 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, în fond, în baza art. 83 C. pen., cu referire la art. 110 din acelaşi cod, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 998/2001 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, care se cumulează cu pedeapsa de 5 ani, aplicată inculpatului în cauză, în final, inculpatul A.V. având de executat 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, împotriva aceleiaşi hotărâri.
A comutat prevenţia inculpatului, începând de la 11 iulie 2002, la 13 noiembrie 2002 şi de la 17 iunie 2001, la 16 iulie 2001.
A obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, 300.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că din fişa de cazier a inculpatului, rezultă că acesta a fost condamnat anterior la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 şi art. 110 C. pen., în condiţii de minorat, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, sentinţa rămasă definitivă la 1 noiembrie 2001, în condiţiile în care inculpatul a fost arestat în perioada 17 iunie 2001, la 16 iulie 2001, iar termenul de încercare a fost fixat la 4 ani; în speţă, fapta fiind săvârşită la 11 iulie 2002, deci înăuntrul termenului de încercare, atrage aplicarea obligatorie a dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare.
Celelalte critici formulate de parchet şi respectiv de inculpat cu privire la cuantumul pedepsei aplicate în cauză au fost înlăturate de instanţa de control judiciar, ca fiind neîntemeiate.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate, solicitând reducerea ei sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În acest sens, la stabilirea şi la menţinerea pedepsei de 5 ani închisoare, instanţele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a sancţiunii penale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul căruia un loc aparte îl ocupă aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, care este deosebit de ridicat, astfel cum rezultă din împrejurările comiterii ei (prin violenţă asupra unui minor, într-un loc public), dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului (lipsit de ocupaţie), nefiind la prima abatere de asemenea gravitate, anterior, în minorat, suferind o condamnare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.
În consecinţă, secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite condiţiile referitoare la cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 4 C. proc. pen. şi nici a celor privind motivele care se iau în considerare din oficiu, astfel cum menţionează dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul, ca nefondat, şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V., împotriva deciziei penale nr. 721 din 13 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa de executat, perioada executată de la 17 iunie 2001, până la 16 iulie 2001, precum şi timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 11 iulie 2002, la 20 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 234/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2342/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
