CSJ. Decizia nr. 2371/2003. Penal. Art.208, 209, 211 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2371/2003
Dosar nr. 1093/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 29 mai 2002, a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul H.C. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., şi la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat şi tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. şi art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) şi art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Totodată, în baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a pedepselor de un an şi 7 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 334 din 16 iunie 1999, a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă prin neapelare la 30 iulie 1999 ( şi nu la 6 septembrie 1999, cum s-a consemnat prin dispozitivul hotărârii ) şi respectiv un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 844 din 5 septembrie 2000, a Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare la 10 octombrie 2001, urmând să execute, în conformitate cu art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, pedeapsa cea mai grea de un an şi 7 luni închisoare.
De asemenea, în baza art. 40 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de un an şi 7 luni închisoare, cu cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a reţinut în fapt că, în noaptea de 2 noiembrie 2001, inculpatul a pătruns, fără drept, în locuinţa părţii vătămate P.A. şi a încercat să sustragă bunuri, dar fiind surprins de aceasta şi-a asigurat scăparea ripostând prin violenţă.
Totodată, în aceeaşi noapte, prin escaladare, a pătruns în chioşcul unei societăţi comerciale, de unde a furat bunuri în valoare de 1.680.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 271 din 2 septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a respins apelul declarat de inculpat.
Hotărârea, de mai sus, a rămas definitivă prin nerecurare.
Împotriva hotărârii definitive s-a declarat recurs în anulare susţinându-se că, hotărârile judecătoreşti sunt, în parte, contrare legii, deoarece în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen., ori, instanţele au dispus şi menţinut anularea suspendării condiţionate, ceea ce a condus la stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I pct. 71, teza I C. proc. pen., dispoziţii în raport de care, se va proceda la examinarea hotărârilor definitive, potrivit criticii formulate, constatându-se că este fondat recursul în anulare pentru cele ce urmează.
Într-adevăr, prin sentinţele penale nr. 334 din 16 iunie 1999, definitivă la 30 iulie 1999, pronunţată de Judecătoria Gura Humorului şi nr. 844 din 5 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Suceava, definitivă la 9 octombrie 2000, inculpatul a fost condamnat la 2 pedepse cu suspendarea condiţionată a executării, pentru fapte comise în lunile iulie şi august 1998 şi respectiv, la 13 septembrie 1998, fapte concurente.
Cum inculpatul a comis faptele deduse judecăţii la 2 noiembrie 2001, instanţele trebuiau să constate, că acestea s-au comis în cadrul ambelor termene de încercare ale suspendării condiţionate a executării pedepselor anterioare, care expirau la 8 octombrie 2003 şi respectiv, 29 ianuarie 2002, aşa încât, în cauză aveau aplicabilitate dispoziţiile art. 83 C. pen. şi nu cele ale art. 85 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune cu intenţie, pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă, instanţa trebuie să revoce suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte în pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Pe cale de consecinţă, instanţele se impuneau să aplice pentru cele două pedepse anterioare revocarea suspendării şi cum faptele anterioare, erau concurente, trebuia să contopească pedepsele anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 C. pen., iar pedeapsa rezultantă obţinută în urma contopirii să se dispună a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată faptelor deduse, în prezent, judecăţii.
Desigur, aplicând în mod greşit dispoziţiile art. 85 C. pen. şi dispunând anularea suspendării condiţionate, pentru pedepsele stabilite anterior, instanţele au pronunţat, cu privire la acest aspect, hotărâri contrare legii, care în final au condus la stabilirea unei pedepse în alte limite, decât cele prevăzute de art. 83 C. pen., prevederi care aveau incidenţă în cauză.
Având în vedere considerentele sus expuse, recursul în anulare este fondat şi potrivit art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite, se vor casa hotărârile recurate, vor fi înlăturate dispoziţiile art. 85 C. pen., şi se va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepselor anterioare conform art. 83 C. pen.
Procedând la rejudecarea cauzei, după casare, la descontopirea pedepselor aplicate faptelor deduse judecăţii se va constata că sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea 543/2002, în ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată infracţiunii prevăzută de art. 209 lit. g) şi i) C. pen., săvârşită de inculpat în noaptea de 2 noiembrie 2001.
În atare situaţie, pedeapsa de 3 ani va fi graţiată integral şi condiţionat atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea 543/2002.
În consecinţă, va fi contopită doar pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru fapta prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., dispunându-se ca alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, inculpatul să execute şi pedeapsa rezultantă anterioară de un an şi 7 luni închisoare, pentru care s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen.
În final, inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare, din care se va computa reţinerea de 24 ore din 26 octombrie 1998 şi perioada arestării de la 4 noiembrie 2001, la 21 mai 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 119 din 29 mai 2002, a Tribunalului Suceava şi deciziei penale nr. 271 din 2 septembrie 2002, a Curţii de Apel Suceava, privind pe intimatul inculpat H.C.
Casează hotărârile pronunţate numai cu privire la aplicarea art. 85 C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen.
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele negraţiate în pedeapsa cea mai grea, urmând a executa în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
Înlătură dispoziţiile art. 85 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea executării pedepselor de un an şi 7 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 334 din 16 iunie 1999, a Judecătoriei Gura Humorului şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 844 din 5 septembrie 2000, a Judecătoriei Suceava.
În baza art. 36 C. pen., contopeşte pedepsele pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepselor, în pedeapsa cea mai grea, de un an şi 7 luni închisoare.
Conform art. 83 C. pen., dispune executarea pedepsei de un an şi 7 luni închisoare alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani şi 7 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii pronunţată.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea de 24 de ore, din data de 26 octombrie 1998 şi perioada arestării de la 4 noiembrie 2001, la 21 mai 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2370/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2372/2003. Penal. Art.329 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
