CSJ. Decizia nr. 2369/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2369/2003
Dosar nr.904/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 1039 din 8 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. I.V. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe timp de 4 ani şi 6 luni.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se prezinte lunar la Serviciul de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Bucureşti, unde va anunţa orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, va comunica şi justifica orice schimbare a locului de muncă şi va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 14 februarie 2002.
2. C.G.C. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 504 din 21 martie 2001, a Judecătoriei Buftea şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsă reţinerea de 24 ore, din 25 septembrie 2002 şi arestarea preventivă de la 14 februarie 2002, la zi.
S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În ziua de 14 februarie 2002, inculpaţii şi martorii C.G., M.C. şi N.A. s-au urcat în autobuzul 282 în care se afla partea vătămată P.B., care avea un CD Player P. la care asculta muzică.
Inculpatul I.V. s-a aşezat lângă partea vătămată şi i-a cerut CD Player-ul, pentru a asculta şi el muzică. Partea vătămată a refuzat şi atunci inculpatul i-a smuls din mână aparatul şi la prima staţie a coborât, împreună cu inculpatul C.G.C. şi cei trei martori.
Partea vătămată a coborât şi ea şi a alergat după ei cerându-le să-i restituie aparatul, moment în care inculpatul C.G.C. s-a întors şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul, cerându-i să nu-i mai urmărească.
În această situaţie partea vătămată a solicitat ajutorul unui echipaj de poliţie aflat în zonă. La vederea poliţiştilor, inculpatul I.V. a aruncat CD Player-ul în spatele unui chioşc, de unde a fost ridicat şi a fost restituit părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 53/ A din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul C.G.C., a desfiinţat în parte sentinţa şi a dedus din pedeapsă reţinerea din 28 septembrie 2000 şi arestarea preventivă de la 14 februarie 2000, la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceiaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul inculpatului I.V., care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că sunt neîntemeiate criticile formulate de procuror şi de inculpaţi cu privire la greşita individualizare a pedepsei, fiind fondată numai critica procurorului referitoare la deducerea reţinerii inculpatului C.G.C. din 25 septembrie 2000, în loc de 28 septembrie 2000, aspect ce a fost luat în considerare din oficiu în apelul inculpatului.
Inculpatul C.G.C. a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului se situează la limita minimă prevăzută de lege şi din actele dosarului nu rezultă nici o împrejurare care să justifice reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa coborârii pedepsei sub această limită.
Examinând cauza Curtea constată că nu există nici un motiv de casare, pe care să-l poată lua în considerare din oficiu în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.G.C., împotriva deciziei penale nr. 53 din 6 februarie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea de o zi, din data de 28 septembrie 2000 şi perioada arestării preventive de la 14 februarie 2002, la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2368/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2370/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
