CSJ. Decizia nr. 2370/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2370/2003
Dosar nr. 1092/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309 din 25 noiembrie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpaţii:
- M.T. în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 8 ani închisoare;
- H.C.D. în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare.
Au fost interzise inculpaţilor drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dispus deducerea arestării preventive de la 21 august 2002, la zi şi a fost menţinută măsura privativă de libertate.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, către părţile civile R.I. la suma de 5.000.000 lei şi R.F. la suma de 9.350.000 lei despăgubiri civile, precum şi la câte 140.000 lei cheltuieli judiciare către fiecare parte civilă.
S-a dispus obligarea inculpaţilor la câte 1.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu.
Instanţa a reţinut, în fapt, că, cei doi inculpaţi s-au cunoscut în staţia CF G., ocupându-se ocazional de culegerea de plante ornamentale de sezon.
În ziua de 11 iunie 2002, inculpaţii, întâlnindu-se în staţia CF A., după ce au consumat băuturi alcoolice s-au înţeles, să sustragă de la cetăţenii din trenul pe ruta Arad – Sibiu, bunurile pe care le deţineau, adormindu-i prin administrarea de somnifere.
La sugestia inculpatului M.T., inculpatul H.C. a cumpărat de la farmacie, 10 tablete D., urcând împreună în trenul personal pe ruta Arad - Teiuş.
Observându-le pe părţile vătămate R.I. şi R.F. şi aflând din discuţiile acestora cu un alt călător că se întorc din Ungaria, unde au câştigat bine, inculpaţii i-au invitat la ei în compartiment, servindu-i cu palincă, după care au mai consumat şi alte băuturi alcoolice.
În staţia CF T., părţile vătămate şi inculpaţii au coborât, mergând în sala de aşteptare în jurul orelor 20,00, pentru ca, în jurul orelor 23,00, să urce cu toţii într-o garnitură de tren formată pentru traseul spre Braşov, staţionată.
După ce au mai consumat palincă, inculpatul M.T. a coborât şi a cumpărat de la bufetul gării 4 pahare din plastic cu cafea, cu care s-a întors în vagon, nu înainte de a fi pus câte 2 pastile de D. în paharele părţilor vătămate, care consumând cafeaua, au adormit în 10 minute.
În timp ce inculpatul H.C.D. asigura paza la capătul vagonului, inculpatul M.T., tăind cu o lamă buzunarul părţii vătămate R.F. i-a sustras portofelul, apoi de la partea vătămată R.I. o borsetă, iar din genţile de voiaj a sustras 6 pachete cafea J. şi un ceas de mână.
Inculpaţii au coborât din tren, abandonând celelalte bunuri, constatând că au sustras 7.050.000 lei şi 500 forinţi, din care suma de 3.400.000 lei împreună cu 3 pachete de cafea au fost primite de inculpatul H.C.D.
Părăsind oraşul Teiuş cu un taxi, inculpaţii au ajuns în oraşul Sebeş şi apoi, cu trenul în municipiul Sibiu, unde s-au despărţit.
După identificarea făptuitorilor, organul de poliţie a ridicat de la numita P.I., concubina inculpatului M.T., ceasul de mână sustras.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută, atât în cursul urmăririi penale cât şi la instanţa de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, inculpaţii au declarat apel, solicitând acordarea circumstanţelor atenuante, prin luarea în considerare a conduitei sincere în cursul procesului penal şi de asemenea, reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 24 din 4 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate, apelurile inculpaţilor, constatând că, în raport cu pericolul social concret al faptelor, rezultat din împrejurările săvârşirii acestora şi urmarea produsă, pedepsele au fost corect individualizate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul H.C.D., care prin motivele scrise depuse la dosar a solicitat reducerea pedepsei, iar oral, prin apărător, a cerut în principal, achitarea întrucât fapta nu a fost săvârşită de el, iar în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante şi pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate se întemeiază pe cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Aşa cum a fost reţinută, situaţia de fapt este dovedită fără echivoc prin mijloacele de probă legal administrate în cauză şi este confirmată prin declaraţiile inculpaţilor.
Participarea inculpatului H.C.D. în forma complicităţii este temeinic dovedită, începând cu luarea hotărârii infracţionale, procurarea de către acesta a pastilelor de D. (identificate, conform buletinelor de analiză toxicologice ale Laboratorului de Toxicologie Alba, în organismul părţilor vătămate), susţinerea versiunii traseului cu trenul, pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate, asigurarea pazei şi încheind cu obţinerea părţii ce îi revenea din săvârşirea infracţiunii.
În individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi mai mult decât se impunea, unor împrejurări legate de persoana inculpatului H.C.D., lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră în cursul procesului, le-a fost dată semnificaţia circumstanţelor atenuante, cu efectul coborârii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege, 5 ani închisoare.
O altă reducere a pedepsei nu se impune şi nici nu ar fi justificată în raport cu gradul concret de pericol social al infracţiunii, rezultat din modul în care a fost concepută şi săvârşită şi urmările produse, fiind necesară, cel puţin, în cuantumul stabilit, pentru realizarea scopului prevenirii săvârşirii la noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare a hotărârilor, recursul inculpatului H.C.D., urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 august 2002, la 21 mai 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul H.C.D., împotriva deciziei penale nr. 24 din 4 februarie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 21 august 2002, la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2369/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2371/2003. Penal. Art.208, 209, 211 alin.2... → |
|---|
