CSJ. Decizia nr. 2442/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2442/2003
Dosar nr. 914/2003
Şedinţa publică din 23 mai 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 993 din 18 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L., zis „C.”, În baza art. 208 alin. (1) art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 312 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul C.L. a mai fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), au fost deduse reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 16.06.2001 la zi, menţinându-se starea de arest.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate de la inculpat sumele de: 5.100.000 lei, 15.000.000 lei şi c/val a 1.500 de dolari S.U.A., calculată la data efectuării plăţii, precum şi suma de 300.000 lei, obţinută din vânzarea drogurilor.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Tribunalul a reţinut că la data de 13 iunie 2001, în jurul orelor 17,30 inculpatul C.L. a smuls 3 lănţişoare de aur (în greutate de 18 grame) de la gâtul părţii vătămate P.C.T. şi a dispărut intrând într-un autoturism care-l aştepta.
La data de 28.05.2001, inculpatul, prin spargerea geamului portierei din faţă dreapta al autoturismului proprietatea părţii vătămate I.E., i-a sustras acesteia o geantă în care se aflau 1.500 de dolari S.U.A., 15 milioane lei, un calculator, un portofel din piele cu o bijuterie de aur cheile de la locuinţă şi de la birou, după care a dispărut urcându-se într-un autoturism Dacia, unde era aşteptat.
La data de 15 octombrie 1998, inculpatul C.L. a vândut heroină cumpărătorilor F.M.V. şi S.A., primind în schimb de la aceştia obiecte de îmbrăcăminte.
Faptele inculpatului au fost dovedite cu plângerile părţilor vătămate, procesele verbale de recunoaştere din grup, procesele verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor B.M. şi A.F.B. şi declaraţiile inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 45 din 5 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat parţial sentinţa, a majorat la 6 ani pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (de la 5 ani), precum şi pedeapsa rezultantă de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare, urmând ca, în final, să execute 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Curtea de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului, persoană cu antecedente penale, nu corespunde gravităţii infracţiunii de tâlhărie şi pericolului pe care îl prezintă inculpatul, apelul declarat de parchet fiind întemeiat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege).
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, instanţa de apel a ţinut seama de toate aceste criterii de individualizare a pedepsei, având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunii de tâlhărie, pericolul social pe care-l prezintă persoana inculpatului, infractor cu antecedente penale, precum şi concursul de infracţiuni, aplicând o pedeapsă bine individualizată.
Aşadar, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 15 iunie 2001 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 45 din 5 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2001 la 23 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2441/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2443/2003. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs → |
|---|
