CSJ. Decizia nr. 2531/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2531/2003
Dosar nr. 1271/2003
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 409 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpat P.I.V. la:
- 11 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv din 21 august, până la 18 decembrie 2002.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatul P.I.V. a constrâns-o pe fiica sa minoră P.R.O., să aibă cu el relaţii sexuale de 2-3 ori pe săptămână timp de 3 ani.
La urmărirea penală inculpatul a recunoscut că a avut relaţii sexuale cu fiica sa începând cu 21 august 2002 de 1-2 ori pe săptămână. În cursul cercetării judecătoreşti a negat în totalitate săvârşirea faptelor.
Prin Decizia penală nr. 57/A/2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care critica sentinţa pentru netemeinicie, susţinând că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care susţine că în mod greşit instanţele au reţinut că el ar fi întreţinut raporturi sexuale cu fiica sa şi prin urmare şi condamnarea lui este greşită.
Critica din recursul inculpatului se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În subsidiar, inculpatul a cerut reducerea pedepsei pe care o apreciază prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Este adevărat că, potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen., capcanarea cu praf fluorescent a unei părţi de pe corpul părţii vătămate pentru dovedirea infracţiunii fie şi în forma tentativei este o probă potrivnică legii şi în afara moralei.
Pe de altă parte, din celelalte probe, respectiv declaraţiile părţii vătămate ce se coroborează cu declaraţiile mătuşii acesteia, martora M.E. şi ale mamei, K.E., precum şi cu declaraţiile de la urmărirea penală ale inculpatului, dar şi cu actul medico-legal întocmit în cauză ce relevă deflorarea minorei, rezultă cu certitudine că inculpatul prin constrângeri mai ales de natură psihică, a întreţinut cu fiica sa minoră, raporturi sexuale repetate timp îndelungat.
Prin urmare instanţele au reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare realităţii şi au dat o corectă încadrare juridică faptelor.
Cât priveşte pedeapsa, aceasta este în acord cu criteriile de individualizare, prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor şi făptuitorului care şi-a violat propria fiică minoră, în mod repetat, profitând de neputinţa acesteia de a se apăra. Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, sancţiunea aplicată, apropiată de minim nu este prea severă.
Examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu există nici un alt motiv de casare care invocat din oficiu ar putea crea inculpatului o situaţie mai favorabilă.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, va computa din pedeapsă durata detenţiei preventive şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.V. împotriva deciziei penale nr. 57/ A din 20 februarie2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la21 august 2002, la 28 mai 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2530/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2532/2003. Penal → |
|---|
