CSJ. Decizia nr. 2532/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2532/2003
Decizia nr. 2814/2002
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 din 7 ianuarie 2002, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul S.I., cu aplicarea art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului pe durata prevăzută de lege, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata prevenţiei din 19 septembrie 2001 la zi.
În baza art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 3.932.908 lei cheltuieli de spitalizare în favoarea părţii civile G.Ş. şi a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dipus confiscarea unui cuţit corp delict, în favoarea statului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 2.000.000 lei cheltuieli judiciare şi la 900.000 lei, cu acelaşi titlu, în favoarea părţii civile G.Ş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
La data de 12 aprilie 2001, inculpatul s-a întors de la vie după masă şi trecând pe lângă pivniţa numitului N.V., a fost invitat de acesta să bea un pahar de vin.
La o pivniţă alăturată se aflau partea vătmată G.Ş. care îi cântărea carofi martorului I.B.
Inculpatul a avut o discuţie cu partea vătămată G.Ş. în legătură cu neplata banilor datoraţi pentru paza viei pe ultimii doi ani, partea vătămată refuzând să-i plătească, întrucât susţinea că acesta nu şi-a făcut datoria.
Discuţiile au degenerat, şi pentru că partea vătămată i-a adresat injurii, inculpatul, puternic tulburat i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuţitul.
S-a mai reţinut că din raportul de expertiză medico –legală depus la dosar, rezultă că părţii vătămate i-a fost aplicată o singură lovitură de cuţit, plaga având 15 mm, cu margini regulate, necesitând pentru îngrijiri 45 de zile, iar prin consecinţele septice şi cele hemoragice, leziunea a pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi partea civilă G.Ş.
Prin apelul parchetului s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., ţinând seama de împrejurările comiterii faptei, intensitatea loviturilor aplicate de inculpat şi rezultatul gresiunii sale asupra victimei.
În apelul său, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 20.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 106/ A din 9 mai 2002 a Curţii de Apel Oradea au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi partea civilă G.Ş.
A fost obligată partea civilă la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, arestul preventiv până la 19 aprilie 2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea criticând-o pentru greşita încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpat, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.,cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa aplicată este prea mică în raport de gravitatea faptei comise.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de acest din urmă text de lege.
Recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmeză;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se consată că într-adevăr, instanţele au făcut o greşită încadrare juridică a faptei comisă de inculpat, în raport de materialul probator administrat în cauză.
Astfel, specific tentativei la infracţiunea de omor este faptul că aceasta se comite cu intenţie directă sau indirectă. Pentru existenţa intenţiei trebuie să existe atât voinţa subiectului de a acţiona (factorul volitiv), cât şi prevederea că prin acţiunea săvârşită se va produce moartea victimei, rezultat pe care inculpatul îl urmăreşte sau îl acceptă (factorul subiectiv).
Or, în cauză, intenţia inculpatului rezultă chiar din materialitatea faptelor sale, în sensul că acesta a acţionat cu mijloace apte să provoace moartea, a lovit într-o regiune vitală a corpului şi cu o intensitate relevată de gravitatea leziunii produse şi a urmărilor acesteia.
Obiectul cu care a fost înţepată victima, respectiv briceagul, avea o lamă de 9 cm, reprezentând o armă periculoasă, aptă să provoace decesul victimei. Lungimea lamei a permis penetrarea cavităţii peritoneale.
Aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legal, inculpatul a aplicat lovitura într-o zonă vitală, în spaţiul intercostal IX-X, la nivelul peritoneului diafragmatic, laterotoracic dreapta, urmările loviturii aplicate fiind grave, plaga provocând hemoperitoneu, punându-i viaţa în pericol, „salvarea sa datorându-se tratamentului medical prompt şi calificat”. În acelaşi timp, gravitatea leziunilor produse şi a urmărilor acesteia, reflectă şi intensitatea loviturii aplicate, exteriorizare a intenţiei inculpatului de a suprima viaţa victimei.
Pe de altă parte, din materialul probator administrat în cauză, mai rezultă că, inculpatul S.I. nu a făcut nici un gest de acordare a primului ajutor părţii vătămată, ceea ce confirmă acceptarea şi asumarea de către acesta a urmărilor faptei sale.
Aşadar, inculpatul chiar dacă nu a dorit rezultatul letal, l-a acceptat conştient, ceea ce înseamnă că a acţionat cu intenţia de a ucide şi în consecinţă, fapta comisă de acesta întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cum în mod greşit au reţinut celelalte instanţe.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea se constată că este fondat şi urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis.
Se vor casa Decizia atacată şi hotărârea primei instanţe, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., urmează să fie schimbată încadrarea juridică a cauzei din infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, de modalitate şi împrejurările comiterii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, acesta urmează să fie condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 aprilie 2001, pâna la punerea lui efectivă în libertate.
Onorariul interpretului de limba maghiară, se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 106/ A din 9 mai 2002 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul S.I.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 2 din 7 ianuarie 2002 a Tribunalului Bihor numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzut de art. 20, raportat la art. 174 şi art 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul S.I. la un an şi 8 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 aprilie 2001, până la punerea lui efectivă în libertate.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară, se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2531/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2533/2003. Penal → |
|---|
