CSJ. Decizia nr. 2852/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2852/2003
Dosar nr. 1300/2003
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 510 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului S.E. la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.;
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
S-au contopit pedepsele în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În sfârşit s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 29 martie 2001, la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut de instanţa de fond că în seara zilei de 10 februarie 2002, în jurul orelor 23,30, inculpatul s-a deplasat în Cluj Napoca, pe str. Tarniţa, pentru a sustrage bunuri dintr-un autoturism. În baza acestei rezoluţii infracţionale inculpatul a forţat însă autoturismul, aparţinând părţii vătămate Z.V., cu un patent, sustrăgând roata de rezervă şi două triunghiuri reflectorizante, pe care le-a aşezat în maşină. În timp ce căuta alte bunuri, acesta a fost surprins de martorii P.C. şi D.Z., care l-au imobilizat până la venirea organelor de poliţie.
Poliţiştii au găsit asupra sa un lacăt, un lanţ de 35-40 cm şi un patent, susţinând că bunurile îi aparţin şi că este proprietarul autoturismului.
Ulterior poliţiştii au identificat adevăratul proprietar al autoturismului, în persoana părţii vătămate sus-menţionate căreia i s-au predat bunurile.
În noaptea de 16 februarie 2002, în jurul orelor 21,00, acelaşi inculpat, prin forţă a sustras din autoturism o trusă de scule, pe care o ţinea sub braţ, în timp ce căuta alte bunuri. Fiind surpins de martorul P.V., care cunoştea proprietarul autoturismului, acesta a fugit. Martorul a continuat să-l urmărească, iar inculpatul a aruncat cu trusa de scule către acesta.
Sesizând traiectoria bunului aruncat, martorul a ridicat mâna evitând lovitura la cap, astfel că impactul s-a produs pe cot şi antebraţ. Martorul a continuat urmărirea, l-a imobilizat pe inculpat, acesta oferindu-i în schimbul eliberării un radiocasetofon. P.V. a refuzat, a sesizat partea vătămată, care la rândul ei a sesizat organele de poliţie. La sosirea acestora cheile din trusa de scule erau împrăştiate pe jos, ca urmare faptului că inculpatul aruncase în martor cu acestea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând desfiinţarea acesteia şi în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 17 din 4 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, a respins, ca nefondat apelul inculpatului.
Şi împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, a reiterat acelaşi motiv, respectiv reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând întreg probatoriul administrat în cauză a constatat că instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor şi o justă individualizare a pedepselor, respectându-se criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca atare reţinând pericolul social ridicat al faptelor comise, persoana inculpatului care este recidivist cu multiple antecedente penale, între care două condamnări pentru infracţiuni de acelaşi gen, cât şi faptul că pedepsele aplicate orientate spre minimele prevăzute de lege, se apreciază că motivul invocat este nefondat, nejustificându-se reducerea acestora.
Cum din analiza hotărârilor şi din oficiu, nu sunt motive de casare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul inculpatului, va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive şi-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.E., împotriva deciziei penale nr. 17 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2002, la 13 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2851/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2853/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen . Recurs → |
|---|
