CSJ. Decizia nr. 2903/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2903/2003
Dosar nr. 3077/2002
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj prin sentinţa penală nr. 247 din 23 octombrie 2001, a hotărât următoarele:
În baza art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.C. la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă A.I.).
În baza art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă M.G.R.).
În baza art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă C.A.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., asupra părţii vătămate C.V.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 18 ani pe care a sporit-o cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani închisoare.
Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 6 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ş.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă C.A.).
În baza art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă A.I.).
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 9 ani închisoare.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
A dedus arestul preventiv de la data arestării, 11 noiembrie 2000, până la data pronunţării 23 octombrie 2001.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor.
A luat act că partea civilă M.M.T. nu s-a constituit parte civilă.
A obligat inculpatul Ş.C., la plata sumei de 100.000.000 lei, daune morale către partea civilă M.M.T.
A obligat inculpatul Ş.C. şi Ş.I., în solidar, la plata sumei de 30.000.000 lei daune morale, către partea civilă C.A.
A respins, ca nedovedită, cererea privind despăgubirile civile formulate de partea civilă C.A.
A obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 7.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.I.
A obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 3.300.000 lei, despăgubiri către partea civilă C.V.
A obligat inculpatul Ş.C., la plata sumei de 25.651.594 lei, cu dobânzile legale aferente, despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
A obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 1.394.094 lei, despăgubiri civile către Spitalul Tg. Jiu şi 2.961.480 lei, despăgubiri civile către Spitalul Militar Craiova, cu dobânzile legale aferente.
A obligat pe fiecare inculpat la câte 20.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
În sarcina inculpaţilor a fost reţinută următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 10 noiembrie 2000, la Discoteca V., din municipiul Tg. Jiu, au venit un număr de aproximativ de 400–500 tineri, printre care mai multe grupuri de romi din cartierul Obreja, din care făceau parte inculpaţii Ş.C. şi Ş.I.
După ce au consumat băuturi alcoolice, în jurul orelor 22,30, pe fondul unor discuţii contradictorii cu alţi romi, inculpatul Ş.C. a admonestat un barman ce-şi îndeplinea serviciu în discotecă şi a spart un nr. de 2–3 sticle cu vin, din barul discotecii.
În aceste împrejurări, a intervenit pentru aplanarea conflictului martorul C.V., administratorul discotecii, care a încercat să intre în discuţie cu inculpatul, însă acesta, pe fondul consumului de alcool, s-a manifestat violent, îmbrâncindu-l.
Inculpatul a continuat să provoace scandal, distrugând cu această ocazie diverse obiecte de mobilier, respectiv oglinda, scaune şi mese.
În urma sesizării telefonice a organelor de poliţie, de către administratorul discotecii, C.V., la faţa locului s-au deplasat subofiţerii de poliţie S.A., A.I. şi B.C.I. însoţiţi de militarii în termen M.G.R. şi C.A., din cadrul Comandamentului jud. de jandarmi Gorj, aflaţi în executarea serviciului de ordine şi pază.
În timp ce plt. maj. S.A. a rămas în afara localului, solicitând intervenţia Detaşamentului de intervenţie rapidă din cadrul I.P.J. Gorj, ceilalţi subofiţeri şi cei doi militari din trupele de jandarmi au pătruns în incinta discotecii.
La apariţia acestora, inculpatul Ş.C. a aplicat o lovitură cu pumnul în piept părţii vătămate A.I., după care având asupra sa o bucată de lemn dintr-un picior de scaun, a început să lovească de mai multe ori victima M.G.R., care a căzut la podea.
Inculpatul a continuat să aplice mai multe lovituri victimei M.G.R., în zona capului, după care, deşi aceasta era căzută la pământ, în stare de inconştienţă, a continuat să-i aplice lovituri cu piciorul în piept, ocazie cu care i-a smuls pistolul mitralieră din mână.
Având asupra sa pistolul mitralieră, inculpatul Ş.C. l-a îndreptat ameninţător spre persoanele existente în discotecă, moment în care s-a creat panică, fiecare persoană încercând să fugă din discotecă.
După lovirea celor 2 victime, din mulţime a apărut şi inculpatul Ş.I., care având asupra sa o bucată de lemn (o stinghie de brad) la ieşirea din holul discotecii, în trecere, a lovit pe partea vătămată A.I., în zona spatelui.
În aceste momente, militarul în termen C.A. s-a interpus între grupul de romi adunaţi, victima A.I. şi inculpatul Ş.C., împrejurare în care a fost lovit de către acest inculpat cu un obiect contondent din lemn în zona capului.
În timp ce victima C.A. se retrăgea pe holul discotecii, spre scara de la ieşire, inculpatul Ş.I., i-a aplicat acestuia cu aceeaşi bucată din lemn mai multe lovituri în zona capului.
Ulterior, acesta a fost urmărit la ieşirea din discotecă de către inculpatul Ş.I., care i-a mai aplicat câteva lovituri cu picioarele.
Ca urmare a busculadei produse de persoanele ce încercau să părăsească discoteca, victima C.A., militar în termen şi-a pierdut pistolul mitralieră din dotare, iar ulterior, arma acestuia împreună cu cea din dotarea victimei M.G.R., au fost recuperate ulterior, fără să fi fost folosite în timpul conflictului, organele de poliţie, respectiv Detaşamentul de intervenţie rapidă din cadrul I.P.J. Gorj, reuşind să procedeze la reţinerea inculpaţilor.
Urmare loviturilor primite, militarul - jandarm M.G.R. a suferit leziuni traumatice grave, motiv pentru care a fost transportat în stare de comă profundă la Spitalul Jud. Craiova, secţia neurochirurgie, în aceeaşi zi fiind transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, secţia reanimare, traumatizaţi cu diagnosticul de internare „agresiune politraumatism R.T.S. - 3, traumatism cranio-cerebral grav G.C.S. 3, hematom subdural emisfer stâng, traumatism vertebro – medular, fractură tasare C. 5”, în data de 13 noiembrie 2000, survenind moartea acestuia.
Din raportul medico – legal de necropsie al L.M.L. Prof. dr. Mina Minovici Bucureşti, din 1 februarie 2001, rezultă că moartea militarului M.G.R., a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale şi trunchi cerebral, consecutivă a unui traumatism cranio – cerebral cu fractură de boltă şi bază de craniu. La autopsie s-a mai constatat şi o fractură de coloană vertebrală la nivelul vertebrei C. 5, leziunile traumatice putând fi produse prin lovire cu un corp dur.
De asemenea, din raportul de constatare medico legală nr. 2222 din 13 noiembrie 2000, al S.M.L. Gorj şi adresei nr. 190 din 30 ianuarie 2001, a aceleeaşi instituţii, rezultă că militarul jandarm C.A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, şi necesită de la producere 12 – 14 zile îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa acestuia.
Ca urmare a loviturilor primite, victima C.A. a fost internată în Spitalul Jud. Tg. Jiu, în perioada 11 noiembrie - 17 noiembrie 2000, iar în perioada 17 noiembrie – 28 noiembrie 2000, în Spitalul de Urgenţă Craiova, secţia neuropsihiatrie.
Deşi viaţa părţii vătămate C.A. a fost pusă în primejdie, s-a considerat că, după modul cum au procedat inculpaţii, aplicând numeroase lovituri cu obiecte contondente din lemn, în zona capului, au avut reprezentarea rezultatului posibil al faptelor lor, decesul victimei şi l-au acceptat, rezultat care nu s-a produs deoarece victima apărându-se, a parat loviturile cu pistolul mitralieră din dotare.
În ceea ce priveşte pe partea vătămată A.I., se constată că a suferit leziuni traumatice, uşoare, vindecabile în 5 – 6 zile şi nu i-au pus viaţa în primejdie.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii Ş.C. şi Ş.I.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpatului Ş.I., pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, împotriva victimei M.G.R. şi greşita individualizare a pedepselor, considerându-le prea mici în raport de pericolul social concret al faptelor comise şi de periculozitatea deosebită a făptuitorilor.
Oral, procurorul de şedinţă a mai criticat sentinţa şi cu privire la încadrarea juridică a faptelor împotriva victimei M.G.R. şi împotriva părţii vătămate C.A., solicitând reîncadrarea în art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen., la primul inculpat şi respectiv, art. 26, raportat la aceleaşi articole, la cel de-al doilea inculpat.
Totodată, a criticat sentinţa şi cu privire la greşita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi la pedeapsa rezultantă, în loc la pedeapsa principală a închisorii.
În apelul său, inculpatul Ş.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei privind pe victima M.G.R., din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, deoarece nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
Totodată a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, întrucât el nu a făcut altceva decât să ridice de jos, arma căzută de la victimă.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei, considerând-o prea mare, faţă de împrejurările în care a comis fapta şi de situaţia sa personală.
Inculpatul Ş.I. a solicitat achitarea pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, împotriva părţii vătămate C.A., susţinând că nu există probe că el a comis această faptă.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 242 din 6 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii Ş.C. şi Ş.I., împotriva sentinţei penale nr. 247 din 23 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Gorj.
A desfiinţat sentinţa şi;
I. În baza art. 334 C. proc. pen., a reîncadrat cu privire la inculpatul Ş.C., infracţiunile prevăzute de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. şi prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., privind pe victima M.G.R., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1), lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 22 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 9 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A reîncadrat cu privire la acelaşi inculpat, infracţiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen. şi prevăzute de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., privind pe partea vătămată C.A., într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., privind pe partea vătămată A.I. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului Ş.C., pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, acesta având de executat în total pedeapsa principală de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 9 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
II. În baza art. 26, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen., privind pe victima M.G.R., a condamnat pe inculpatul Ş.I. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 6 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a reîncadrat cu privire la acelaşi inculpat infracţiunile, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. şi prevăzute de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., privind pe partea vătămată C.A., într-o singură infracţiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., privind pe partea vătămată A.I., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului Ş.I. pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, acesta având de executat în total, pedeapsa principală de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 6 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor şi a dedus detenţia acestora cu începere de la 11 noiembrie 2000, la zi.
A obligat, în solidar, pe inculpaţii Ş.C. şi Ş.I., la plata a 100.000.000 lei daune morale către M.M.T., 30.000.000 lei daune morale către C.A., 7.000.000 lei despăgubiri civile către A.I. şi 3.300.000 lei despăgubiri civile către C.V.
A obligat în solidar pe inculpaţii Ş.C. şi Ş.I., la plata următoarelor despăgubiri civile: 1.394.094 lei către Spitalul judeţean Tg. Jiu, 2.961.480 lei către Spitalul Militar Craiova şi 25.651.394 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, în toate cazurile cu dobânzile legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrară a debitelor.
A menţinut dispoziţiile sentinţei privind încetarea procesului penal împotriva inculpatului Ş.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., privind pe partea vătămată C.V., precum şi pe cele privind obligarea inculpaţilor la plata a câte 20.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că inculpatul Ş.I., a acţionat înarmat cu o bucată de lemn în sprijinul fratelui său, Ş.C. lovind părţile vătămate A.I. şi C.A., pentru a le împiedica să intervină în apărarea victimei M.G.R.
Deci, inculpatul Ş.C. este complice la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, astfel că greşit a fost achitat de către prima instanţă pentru această infracţiune.
A mai reţinut instanţa de apel, că infracţiunea de ultraj împotriva părţii vătămate C.A., este absorbită în tentativă la infracţiunea de omor, calificat şi deosebit de grav.
De asemenea, instanţa de apel că pedepsele aplicate inculpaţilor de către prima instanţă, nu corespundeau criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind prea uşoare în raport cu pericolul social al inculpaţilor, împrejurările în care au fost comise, urmările şi periculozitatea sporită a inculpaţilor, elemente impulsive, cunoscute în comunitatea în care trăiesc, ca având comportament violent.
Instanţa de apel a mai examinat încadrarea juridică a faptelor de omor, complicitate la omor şi de tentativă la această infracţiune, reîncadrând aceste fapte în textele corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cât şi inculpaţii Ş.C. şi Ş.I.
Parchetul a formulat două motive de casare.
În primul motiv formulat, a fost criticată Decizia instanţei de apel ca nelegală, deoarece faptelor comise, în participaţie, de către inculpaţi asupra victimei M.G.R. şi asupra părţii vătămate C.A., ci s-a dat o greşită încadrare juridică, susţinând că instanţa trebuia să facă, în loc de concursul de infracţiuni, aplicarea art. 176 lit. b) C. pen., cu privire la omorul a două sau mai multe persoane, respectiv art. 20 şi art. 26, raportate la acelaşi text de lege.
Critica este nefondată.
Instanţa de apel a încadrat corect omorul şi tentativa de omor, respectiv complicitatea la omor, în concordanţă cu Decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 4 din 28 mai 1970 şi practicii constante a instanţei supreme.
Potrivit deciziei de îndrumare amintită, în cazul în care infractorul a acţionat cu intenţia de a săvârşi omor asupra a două sau mai multe persoane, dar numai una din aceste persoane a murit, el va fi sancţionat pentru două infracţiuni aflate în concurs şi anume pentru omor consumat şi tentativă la omor, deoarece în această situaţie, unitatea infracţională legală nu există, faptele având fiecare, caracteristici diferit.
Se va face aplicarea art. 176 lit. b) C. pen., dacă au decedat două sau mai multe victime şi a art. 20, raportat la art. 176 lit. b) C. pen., numai în cazul în care două sau mai multe victime nu au decedat.
Prin cel de-al doilea motiv formulat, s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit individualizate, fiind mici în raport cu gravitatea deosebită a faptelor comise.
Şi această critică este nefondată.
Curtea de apel, admiţând apelul declarat de parchet şi desfiinţând sentinţa, a aplicat inculpaţilor pedepse majorate, la stabilirea lor având în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care au fost comise, dar şi gradul de pericol social al inculpaţilor în raport de datele care-i caracterizează, între care şi faptul că nu au antecedente penale.
Pedepsele aplicate apar ca suficiente pentru realizarea scopului educativ – preventiv, prevăzut de art. 52 C. pen., încât nu se impune o nouă majorare.
Inculpatul Ş.C. în recursul său a criticat Decizia pentru greşita încadrare juridică a faptelor împotriva victimei M.G.R. şi a părţii vătămate C.A., solicitând schimbarea încadrării juridice a primei faptei, în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. şi a celei de a doua faptă, în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece nu a existat intenţie de omor.
Critica este nefondată.
Intenţia de omor asupra victimei M.G.R. şi părţii vătămate C.A., a fost corect reţinută, din modul în care a procedat inculpatul Ş.C., aplicând cu mare intensitate, numeroase lovituri cu pumnii, picioarele şi corpuri dure, chiar şi după ce victima se prăbuşise la podea, asupra unor părţi ale corpului în care se găsesc organe vitale, în special asupra capului, provocând moartea victimei M.G.R. şi vătămări corporale lui C.A.
Procedând astfel, apare evident faptul că inculpatul Ş.C. a prevăzut rezultatul faptelor sale şi le-a acceptat în mod conştient, acţionând deci cu intenţie.
Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptelor este corectă.
Printr-un motiv subsidiar, acest inculpat a solicitat reducerea pedepsei, susţinând că nejustificat instanţa de apel a majorat pedeapsa la 25 ani închisoare.
Şi această critică este nefondată.
Astfel, cum s-a arătat la examinarea recursului declarat de parchet, instanţa de apel a aplicat pedepse just individualizate şi nu se impune a fi majorate.
Totodată, nu se impune nici a se reduce, întrucât ar deveni insuficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Dimpotrivă, se impune a se menţine la cuantumul fixat pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii unor fapte aşa de grave.
Inculpatul Ş.I. a susţinut în recursul declarat, că greşit a fost condamnat în cauză, el neavând nici o participare la conflictul care a avut loc, că de altfel, nu se poate suprima sau pune în primejdie viaţa unei persoane, numai prin lovirea cu o stinghie din lemn.
Critica este nefondată.
Instanţele de judecată au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestui inculpat pe baza declaraţiilor martorilor oculari B.I.C., S.A. şi ale părţilor vătămate C.A. şi A.I., coroborate cu rapoartele şi procesele verbale ale organelor de poliţie.
Examinând şi din oficiu cauza se constată că cele trei recursuri sunt totuşi admisibile, deoarece prin art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2000, precum şi art. 8 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin O.U. nr. 18/2003, pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile de distrugere prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice, prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., sunt graţiate integral şi condiţionat.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile, a se casa Decizia atacată referitor la aplicarea sus-menţionatei legi şi se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., precum şi sporurile de pedeapsă aplicate.
În baza sus-menţionatei legi, se va constata că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile, prevăzute de art. 217 alin. (1) şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., sunt graţiate în întregime, condiţionat.
Apoi, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., se vor recontopi restul pedepselor şi menţine sporurile de pedeapsă aplicate, ca deplin justificate, urmând ca inculpatul Ş.C. să execute 25 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi inculpatul Ş.I. să execute 20 ani închisoare şi 6 ani interzicerea aceloraşi drepturi.
Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale deciziei se vor menţine.
Din durata pedepselor aplicate, se va deduce timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii Ş.C. şi Ş.I. împotriva deciziei penale nr. 242 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată referitor la aplicarea Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. şi sporurile de pedeapsă aplicate.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2000, constată graţiate integral şi condiţionat, pedepsele de un an şi 6 luni închisoare şi 4 ani închisoare, aplicate inculpatului Ş.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. şi respectiv art. 321 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, precum şi pedepsele de un an închisoare şi 3 ani închisoare, aplicate inculpatului Ş.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. şi respectiv art. 321 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., recontopeşte restul pedepselor şi menţine sporurile de pedeapsă aplicate, încât inculpatul Ş.C. va executa 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 9 ani, iar inculpatul Ş.I. va executa 20 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Deduce din durata pedepselor aplicate, timpul arestării preventive de la 11 noiembrie 2000, la 18 iunie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2902/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2904/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
