CSJ. Decizia nr. 290/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 290/2003
Dosar nr. 4420/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 25 martie 2002, pronunţată de Tribunalul Giurgiu au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
I. P.G. după cum urmează:
1. în baza art. 208 şi art. 209 lit. g) C. pen., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt comisă în dauna părţii vătămate Şt.M.I.;
2. în baza art. 192 alin. (2) C. pen., la câte 2 ani închisoare pentru două infracţiuni de violare de domiciliu;
3. în baza art. 208 şi art. 209 lit. g) C. pen., la 3 ani închisoare pentru furtul comis în dauna părţii vătămate T.C.;
4. în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., la 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie comisă contra părţii vătămate C.I.;
5. în baza art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., la 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 875 din 8 noiembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 15 ani şi 6 luni închisoare.
II. I.G. zis B. după cum urmează:
1. în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 6 ani închisoare;
2. în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 71 s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 ianuarie 2001, pentru inculpatul P.G. şi de la 26 ianuarie 2001, pentru inculpatul I.G.
S-a constatat că părţile vătămate Şt.M.I., M.N. şi C.I. au declarat că nu se constituie părţi civile.
A fost admisă cererea de despăgubiri formulată de partea civilă Şt.M.I. şi au fost obligaţi inculpaţii să plătească acesteia 25.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare pentru victima Şt.G.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
1. În noaptea de 8 ianuarie 2001, inculpatul P.G. a pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate Şt.M.I. şi a sustras mai multe rufe, în valoare de 200.000 lei, care erau întinse la uscat.
2. În noaptea de 9 ianuarie 2001, inculpatul a intrat în curtea locuinţei părţii vătămate T.C. şi a sustras dintr-un coteţ 11 găini, iar de lângă acesta o ţeavă de aluminiu şi 2 ramificaţii în formă de T folosite la îmbinarea ţevilor de irigaţie.
3. În aceiaşi noapte, inculpaţii P.G. şi I.G. au mers la locuinţa părţii vătămate C.I.
P.G. a sărit gardul în curte de unde a luat pe rând 3 ţevi din aluminiu pe care le-a dat peste gard celuilalt inculpat care le-a aşezat pe uliţă. În momentul în care se pregătea să dea peste gard a patra ţeavă, victima Şt.G., vecin cu partea vătămată, a ieşit din casă şi le-a spus celor doi inculpaţi să stea pe loc.
Inculpatul I.G. a fugit, fiind urmărit de victimă, iar inculpatul P.G. a sărit gardul în spatele victimei după care ambii inculpaţi au început să o lovească cu pumnii şi picioarele şi ca urmare aceasta a decedat.
Prin Decizia nr. 468 din 20 august 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de procuror şi a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a majorat pedepsele principale aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de omor deosebit de grav de la 15 ani la 18 ani închisoare, dispunând conform art. 34 lit. b) C. pen., ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
De asemenea, conform art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpaţilor.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceiaşi decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.G. şi I.G.
S-a dispus deducerea arestării preventive la zi şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Decizia a fost atacată cu recurs de procuror şi de inculpat.
Prin recursul procurorului s-a susţinut că s-a dat faptei o încadrare juridică greşită, întrucât în cauză erau incidente şi dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., omorul fiind comis în public.
S-a mai arătat că aplicarea pedepsei complimentare prevăzută de art. 67 C. pen., faţă de inculpatul I.G. este nelegală şi că pedepsele aplicate sunt prea blânde.
Inculpaţii au susţinut că nu au comis infracţiunea de omor şi în subsidiar au solicitat reducerea pedepselor.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, dar şi din oficiu, Curtea constată următoarele:
Este întemeiat primul motiv de recurs invocat de procuror.
Astfel, din ansamblul probelor administrate rezultă că omorul asupra victimei Şt.G. a fost comis pe stradă, deci „în public” în sensul art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen.
Aşa fiind, greşit s-a reţinut că încadrarea juridică a faptei este cea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., şi nu cea de omor calificat deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen., împrejurare ce constituie motiv de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Este întemeiat şi cel de al doilea motiv de recurs, întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul I.G. nu a efectuat stagiul militar, situaţie în care nu se putea aplica acestuia pedeapsa complimentară a degradării militare.
În consecinţă, se constată că Decizia instanţei de apel este contrară legii sub acest aspect, fiind supusă casării conform art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Acest motiv de casare va fi luat în considerare şi în recursul declarat de inculpatul I.G. din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Se apreciază ca fiind întemeiat recursul procurorului şi în ceea ce priveşte critica referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie având în vedere pericolul social ridicat al faptei determinat de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă şi nu în ultimul rând de persoana inculpaţilor.
Critica din recursurile procurorului şi inculpaţilor vizând pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor va fi avută în vedere la stabilirea pedepsei pentru această infracţiune în încadrarea juridică corectă.
Motivul de recurs invocat de inculpaţi văzând greşita condamnare pentru infracţiunea de omor este neîntemeiat.
Astfel, în faza de urmărire penală inculpaţii au afirmat că au lovit amândoi de mai multe ori cu picioarele în zona capului pe victima Şt.G., iar inculpatul P.G. s-a urcat şi cu genunchii pe pieptul acesteia, aplicându-i şi din această poziţie lovituri.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că toate leziunile constatate la autopsie au caracter vital şi s-au putut produce prin lovirea regiunii faciale cu sau de un corp dur şi prin comprimarea căilor respiratorii cu un corp dur sau semidur (mâini sau material textil).
Cele constatate prin raportul de autopsie se coroborează cu planşele fotografice, cu cele constatate prin procesul-verbal din 10 ianuarie 2001, declaraţiile martorilor care au văzut victima după deces şi cu cele afirmate de inculpaţi în cursul urmăririi penale.
În faţa instanţei, nejustificat, ambii inculpaţi şi-au schimbat poziţia, fiecare dintre ei susţinând că celălalt este vinovat de moartea victimei.
Cum declaraţiile inculpaţilor din faza de cercetare judecătorească nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, în mod corect au fost înlăturate, întrucât potrivit art. 69 C. proc. pen., nu pot servi la aflarea adevărului.
Curtea, apreciază că este nefondat şi motivul de recurs vizând reducerea pedepselor în condiţiile în care inculpatului P.G. i s-au aplicat pedepse minime pentru infracţiunile de furt şi violare de domiciliu, iar pedepsele aplicate ambilor inculpaţi pentru tâlhărie au fost apreciate, aşa cum rezultă din considerentele expuse anterior, prea blânde.
Faţă de cele expuse se vor admite recursurile procurorului şi al inculpatului I.G. şi conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunţate în limitele arătate.
Rejudecând, Curtea va majora pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru infracţiunea de tâlhărie.
În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei de omor deosebit de grav în art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen., pentru inculpatul P.G. şi în art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.G.
Pentru comiterea acestei infracţiuni instanţa va aplica fiecărui inculpat o pedeapsă la individualizarea căreia va ţine seama de pericolul social ridicat al faptei, determinat de împrejurările şi modalitatea concretă în care a fost comisă, de urmările produse, dar şi de persoana inculpaţilor, care au antecedente penale. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.G. se reţine şi faptul că acesta este recidivist şi că a mai comis anterior un omor.
Se vor înlătura dispoziţiile art. 67 C. pen., cu privire la inculpatul I.G.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul inculpatul P.G. care va fi obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce la zi arestarea preventivă pentru ambii inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare pentru inculpatul I.G. rămân în sarcina statului, astfel încât, onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat acestui inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 468 din 20 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 37 din 25 martie 2002 a Tribunalului Giurgiu cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de omor şi pedepsele aplicate, astfel:
Pentru inculpatul P.G.:
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 18 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de câte 3 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 şi art. 209 lit. g) C. pen.; câte 2 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.; 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen.; 18 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Majorează pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., la 8 ani închisoare.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 19 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi conform art. 67 C. pen., degradarea militară a acestuia.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani şi conform art. 67 C. pen., degradarea militară a acestuia.
Potrivit art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 875 din 8 septembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu, care va fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 19 ani şi 6 luni închisoare, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani şi conform art. 67 C. pen., degradarea militară.
Pentru inculpatul I.G.:
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare în pedepsele componente de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani şi degradarea militară conf. art. 67 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Majorează pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 9 ani închisoare.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 20 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Înlătură aplicarea pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen., pentru inculpatul I.G.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 26 ianuarie 2001, până la 22 ianuarie 2003, pentru inculpatul I.G., şi de la 11 ianuarie 2001, până la 22 ianuarie 2003, pentru inculpatul P.G.
Obligă pe inculpatul P.G. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului I.G., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2888/2003. Penal. Art.180 alin.1 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 29/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
