CSJ. Decizia nr. 2907/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2907/2003
Dosar nr. 1573/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 688 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii:
1. L.J.F. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsă durata executată, de la 13 noiembrie 2001, la zi.
2. S.V. şi
3. C.D. la următoarele pedepse:
- câte 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni de tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- câte 2 luni închisoare, pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştei publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 321alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Interzice inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsă durata executată, de la 13 noiembrie 2001, la zi pentru ambii inculpaţi.
Constată că părţile vătămate M.I.U.D. şi M.I.U.N. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Obligă inculpaţii C.D. şi S.V. să plătească părţii civile M.I.U.I. suma de 50.000 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Obligă inculpatul L.J.F. să plătească 4.114.661 lei către Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi şi 4.067.319 lei către Spitalul Orăşenesc Tg. Frumos, judeţul Iaşi, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate M.I.U.D.
Obligă inculpaţii L.J.F., C.D. şi S.V. să plătească, fiecare, câte 2 milioane lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 25 iulie 2001, inculpaţii, împreună cu alte aproximativ 30-40 persoane din comuna Lungani, judeţul Iaşi, au mers la Staţiunea de Cercetări Agricole Podu Iloaiei pentru a-şi ridica retribuţia cuvenită.
La ora 21,00, cei trei inculpaţi, aflaţi în stare de ebrietate şi alţi consăteni au urcat în trenul personal 5407 Iaşi - Bacău, din Staţia Budăi, cu intenţia de a se deplasa la domiciliu.
În trecere se aflau partea vătămată M.I.U.D. şi fiii săi M.I.U.N., care veneau din Iaşi, unde vânduseră pălării din paie, iar în apropierea Staţiei Budăi partea vătămată M.I.U.I. se afla pe culoarul vagonului, fumând.
Acesta şi-a aşezat pălăria de paie pe un stingător de incendii, de unde a luat-o inculpatul C.D., iar la solicitarea părţii vătămate a refuzat să i-o restituie.
Enervat de insistenţele lui M.I.U.I. ,inculpatul C.D. l-a lovit cu pumnul în regiunea feţei, după care a intervenit inculpatul S.V. lovind şi el partea vătămată, care, pentru a scăpa, a fugit prin vagon şi i-a lovit pe inculpaţi cu picioarele.
În aceste împrejurări inculpaţii C.D. şi S.V.
l-au urmărit pe M.I.U.I. şi cu toţii l-au lovit, iar în Gara Sârca a venit în ajutorul lor şi inculpatul L.J.F. aplicând o lovitură părţii vătămate, după ce a coborât.
La ţipetele călătorilor şi a mamei părţii vătămate a fost oprit trenul, iar şeful de tren s-a deplasat în vagonul unde se desfăşura conflictul.
Chiar şi în aceste împrejurări cei doi inculpaţi au continuat să-l lovească pe M.I.U.I., iar inculpatul L.J.F. a aruncat cu o piatră, lovind-o în zona capului pe partea vătămată M.I.U.D., care a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa.
După acest incident cei trei inculpaţi au plecat de la locul faptei.
Partea vătămată M.I.U.D. a suferit un traumatism cranio-cerebral şi fractură cu înfundare frontală, cu lipsă de substanţă osoasă, leziuni ce i-au pus în pericol viaţa şi i-au cauzat o infirmitate fizică permanentă şi scăderea capacităţii de muncă în procent de 15%.
Vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită prin declaraţiile părţilor vătămate, actele medico-legale şi declaraţiile martorilor D.F., B.P., C.C., C.F., L.P., Z.L.
În cursul urmăririi penale inculpaţii au recunoscut vinovăţia, dar au negat implicarea în conflict cu ocazia interogării în instanţă.
Prin coroborarea probelor, pentru inculpatul L.J.F. s-a reţinut infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., iar pentru inculpaţii S.V. şi C.D. infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., instanţa aplicându-le şi dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere gradul concret de pericol social al infracţiunilor, consecinţele produse asupra sănătăţii părţilor vătămate şi circumstanţele personale, toţi inculpaţii fiind fără antecedente penale.
În latura civilă s-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, inculpatul L.J.F. fiind obligat doar la plata cheltuielilor de spitalizare.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii C.D., L.J.F. şi S.V., invocând nelegalitatea şi netemeinicia sub aspectul încadrării juridice a faptelor şi individualizarea pedepselor.
Inculpatul L.J.F. a solicitat reducerea pedepsei, motivat de circumstanţele personale, iar inculpaţii S.V. şi C.D. au susţinut că nu se fac vinovaţi de infracţiunea de tâlhărie, întrucât ei au luat o pălărie de paie, lăsată pe culoarul trenului, fără a cunoaşte cui aparţinea bunul respectiv, iar apoi, datorită stării de ebrietate au lovit partea vătămată M.I.U.I., care, la rândul său, le-a aplicat şi el lovituri; faţă de aceste împrejurări de fapt au solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de tâlhărie în lovire, cu consecinţe privind reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 87 din 11 martie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii L.J.F., C.D. şi S.V., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi rejudecând, graţierea pedepselor pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen. şi reducerea pedepselor aplicate.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile inculpaţilor C.D. şi S.V. sunt admisibile numai sub aspectul aplicării graţierii.
Astfel, instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise, în raport de materialul probator administrat în cauză .
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor se constată că acestea au fost corect individualizate, conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând seama de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Astfel, inculpaţilor C.D. şi S.V. li s-au reţinut circumstanţele personale, conform prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., iar pedepsele au fost reduse sub limita inferioară.
Pentru inculpatul L.J.F. instanţa a avut în vedere consecinţele grave şi infirmitatea fizică permanentă produsă părţii vătămate M.I.U.D. stabilind pedeapsa peste limita minimă prevăzută de lege.
Aşa încât, pedepsele au fost corespunzător stabilite, sub aspectul cuantumului, în raport de contribuţia infracţională a fiecărui inculpat, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaţilor în vederea reinserţiei sociale şi prevenţiei generale, potrivit scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., aspecte faţă de care nu se justifică reducerea pedepselor, urmând a fi respinse recursurile inculpaţilor sub acest aspect.
Se constată, însă, că recursurile inculpaţilor C.D. şi S.V. sunt admisibile pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri sau sancţiuni, coroborat cu art. 8 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 18/2003, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.
Aşadar, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi, în consecinţă, urmează să se constate că pedepsele de câte 2 luni închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., aplicate inculpaţilor C.D. şi S.V., sunt graţiate.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va deduce perioada arestării, pentru fiecare inculpat.
Vor fi obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii C.D. şi S.V. împotriva deciziei penale nr. 87 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 688 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Iaşi numai cu privire la aplicarea graţierii.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedepsele rezultante de câte 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicate inculpaţilor C.D. şi S.V., în pedepsele componente de câte 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi de câte două luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiate integral şi condiţionat pedepsele de câte două luni închisoare, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.J.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2001, până la 18 iunie 2003, pentru fiecare inculpat.
Obligă recurentul inculpat L.J.F. la 1.550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 450.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii C.D. şi S.V., în sumă de câte 450.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2904/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2909/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
