CSJ. Decizia nr. 2911/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2911/2003
Dosar nr.1746/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 207 din 3 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Mureş, s-a dispus, după respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.F., condamnarea acestuia, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru 451 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1215/2001 a Judecătoriei Bistriţa şi s-a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare plus un spor de un an, rezultanta fiind 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
Din durata pedepsei aplicate s-a dedus durata arestării preventive începând cu 3 decembrie 2001 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.250.000 lei despăgubiri civile către partea civilă G.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 2 spre 3 decembrie 2001, inculpatul F.F., însoţit de un anume G., s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate G.I., intenţia lor fiind de a fura nişte lucruri, întrucât G. nu fusese plătit pentru prestarea unor munci agricole de către partea vătămată.
Inculpatul şi numitul G. au sărit gardul de la locuinţa părţii vătămate, au pătruns în pivniţă şi au sustras o serie de lucruri.
Auzind zgomote, partea vătămată a mers în pivniţă, surprinzându-i pe cei doi. G. a reuşit să fugă, iar între inculpat şi partea vătămată a avut loc o luptă, inculpatul încercând să scape şi să ţină lucrurile furate.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 – 9 zile de îngrijiri medicale.
Prejudiciul cauzat a fost de circa 10 milioane lei şi a fost recuperat prin restituirea în natură a bunurilor sustrase.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care, la fel ca şi cu ocazia dezbaterilor în fond, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite din tâlhărie în furt şi condamnarea sa pentru această infracţiune.
Prin Decizia penală nr. 35 din 12 martie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.F., solicitând, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 C. pen. şi reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către inculpat.
Cât priveşte infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) C. pen., se constată că aceasta este probată cu următoarele mijloace de probă administrate: proces - verbal de constatare, declaraţiile părţii vătămate, raport medico – legal, declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorilor.
Aşa încât, nu se impune schimbarea încadrării juridice, aşa cum solicită inculpatul.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, se apreciază că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii acestei fapte, circumstanţele personale, aspecte care au condus la stabilirea unei pedepse de natură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins recursul formulat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva deciziei penale nr. 35 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 3 decembrie 2001 până la 18 iunie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2908/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2913/2003. Penal → |
|---|
