CSJ. Decizia nr. 2914/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2914/2003
Dosar nr. 4494/2002
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Olt, inculpatul N.F., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei de la G.M., a sumei de 4.000.000 lei de la C.I.I. şi a sumei de 4.000.000 lei de la T.V.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul N.F. a avut calitatea de şef al biroului contabilitate din cadrul Schelei de petrol Ciureşti.
În perioada octombrie 1998 – martie 2000, inculpatul a pretins şi primit suma de 10 milioane lei promiţând că, prin influenţa pe care o are asupra conducerii Schelei petroliere, va angaja în muncă mai multe persoane la această instituţie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizarea Schelei petroliere Ciureşti, plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate C.I.I., T.V. şi G.M., procesele verbale de confruntare, declaraţiile martorilor, fişa atribuţiilor de serviciu ale inculpatului, cereri şi înscrisuri pentru angajarea în muncă, declaraţiile inculpatului care a susţinut că a primit sumele de bani cu titlu de împrumut.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 388 din 18 septembrie 2002, a admis recursul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 30 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Olt şi a redozat pedeapsa aplicată la 2 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelul părţii vătămate T.V. a fost respins, ca nefondat, iar aceasta obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a considerat că, în procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond nu a dat eficienţa cuvenită datelor ce caracterizează la modul pozitiv persoana inculpatului.
Vârsta acestuia, conduita anterioară constant bună, situaţia familială au fost apreciate ca împrejurări având valoarea unor reale criterii de individualizare care au condus la reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul N.F., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea sa în temeiuldispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate,potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului N.F. în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Probele administrate au confirmat că în perioada octombrie 1998 – martie 2000, lăsând să se creadă că are influenţă asupra persoanelor din conducerea Schelei petroliere Cuireşti pentru a le determina să facă acte ce intrau în atribuţiile lor, inculpatul a pretins suma de 10 milioane lei pentru a interveni în vederea angajării fiilor părţilor vătămate în cadrul instituţiei în care el însuşi lucra ca şef al biroului contabilitate.
Inculpatul N.F. a primit în mod efectiv suma de 8 milioane lei de la Calotă I.I., T.V. şi G.M.
Declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor se coroborează, în sensul situaţiei de fapt arătate mai sus, G.M. fiind, de altfel, prezent, în momentul în care inculpatul a primit suma de 2 milioane lei de la martorul T.G. în vederea angajării fraţilor T. la Schela de petrol Cuireşti.
Însuşi inculpatul, susţinând în faţa instanţei de judecată că a primit banii cu titlu de împrumut, recunoaşte şi existenţa unor discuţii între el şi martorul C.F. privind posibilitatea angajării în muncă în cadrul Schelei petroliere şi promisiunea sa de a rezolva o atare solicitare.
Prin urmare, instanţele de judecată au dispus în mod temeinic şi legal condamnarea inculpatului N.F., astfel că nu poate fi primită susţinerea din recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
2. Analizând critica referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, instanţele de judecată făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor C. pen., referitoare la individualizarea pedepselor.
În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de pericolul social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de contrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, al cărei scop este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Din actele dosarului rezultă că recurentul inculpat are statutul unei persoane fără antecedente penale şi o conduită în general bună în societate.
Inculpatul suferă de mai multe afecţiuni fizice (T.B.C. pulmonar, ulcer duodenal, lumbago) care, în perioada anilor 2002 - 2003 au necesitat perioade îndelungate de concediu medical.
Pe lângă starea precară a sănătăţii sale, inculpatul are şi o situaţie familială deosebită; el are în întreţinere trei copii minori, între care N.M. suferă de necroză a capului femural drept.
În aceste împrejurări, instanţele aveau posibilitatea să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei, nefiind nici în interesul societăţii şi nici în folosul ei ca recurentul inculpat să fie privat de libertate.
Curtea constată că existau temeiuri de suspendare a executării pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Întrucât nu au procedat astfel şi au decis executarea pedepselor în regim de detenţie, soluţiile adoptate de instanţele de judecată sunt greşite sub aspectul modalităţii de executare, ceea ce constituie motiv de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul N.F., să caseze Decizia nr. 388 din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În cauză se va face aplicarea art. 359 C. proc. pen., atrăgându-se atenţia celui condamnat asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării şi se vor înlătura prevederile art. 74 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
Totodată, se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.F. împotriva deciziei penale nr. 388 din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicaea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pe un termen de încercare de 4 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2913/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2915/2003. Penal → |
|---|
