CSJ. Decizia nr. 2977/2003. Penal. Legea nr.87/. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2977/2003
Dosar nr. 725/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 26 februarie 2001, Judecătoria Reghin a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., după cum urmează:
- pentru inculpata P.M.: din infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- pentru inculpatul D.G.: din infracţiunile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) şi de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod;
- pentru inculpata C.M.G., din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod;
- pentru inculpatul I.G. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994.
1.- A condamnat pe inculpata P.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
2.- A condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei C.M.G. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A condamnat pe inculpatul I.G. cetăţean italian, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P.CF.S. Mureş prin Administraţia Financiară Reghin şi a obligat pe inculpaţii P.M., D.G. şi I.G. la plata sumei de 431.429.028 lei cu titlu de despăgubiri, conform art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că în anul 1992 inculpaţii P.M. şi D.G. s-au asociat, constituind societatea T. Reghin cu obiectul de activitate prevăzut în contract, obiect completat ulterior cu activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice şi nealcoolice. În perioada martie - aprilie 1995, cei doi inculpaţi au prelucrat prin secţia de îmbuteliere a băuturilor alcoolice cantităţi mari de băuturi achiziţionate în acest scop, pe care ulterior le-au valorificat, fără ca acestea să fie înregistrate în contabilitatea societăţii şi fără a plăti impozitul aferent veniturilor realizate astfel. În această activitate a fost implicată şi C.M.G., care supraveghea activitatea de procesare şi îmbuteliere a băuturilor alcoolice, având şi atribuţii de aprovizionare şi întocmire a actelor contabile.
S-a reţinut că prin această activitate infracţională săvârşită de conivenţă şi cu inculpatul I.G. asociat al firmei S.C. B.T.C. S.R.L. Timişoara care a furnizat alcoolul şi a primit apoi în schimb cele 94.042 sticle de ½ litri, după îmbuteliere acceptând să nu întocmească nici un fel de acte contabile, pentru ca această activitate comercială să nu fie supusă impozitării, a fost creat bugetului de stat un prejudiciu de 66.173.169 lei, din care nu a fost recuperată nici o sumă. Recuperarea nu s-a putut face, deoarece inculpaţii D.G. şi P.M. au înstrăinat atât bunurile lor imobile cât şi instalaţia de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, neavând alte bunuri asupra cărora să poată fi aplicat sechestrul asigurător.
Prin Decizia penală nr. 172 din 27 martie 2002, Tribunalul Mureş a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinţei penale nr. 152 din 26 februarie 2002, pe care a desfiinţat-o parţial şi, rejudecând cauza în fond, a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei C.M.G., în baza art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în infracţiunea în formă continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestui text, a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de un an închisoare. Aceeaşi inculpată a mai fost condamnată la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Inculpata a fost obligată, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata sumei de 431.429.028 despăgubiri în favoarea părţii civile D.G.F.P.C.F.S. Mureş.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.M. şi D.G.
Prin Decizia penală nr. 372/R din 5 iulie 2002, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M.G., P.M.şi D.G.
Împotriva tuturor acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestora şi rejudecarea cauzei.
Motivele invocate sunt următoarele:
1. Procedura de citare a inculpatului I.G. la judecarea cauzei în instanţa de fond nu a fost îndeplinită, iar cu ocazia judecării căilor de atac nu a fost citat.
2. Există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, şi anume prescripţia, faţă de infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), săvârşite de inculpaţii C.M.G. şi D.G.
3. Contrar dispoziţiilor legale, instanţele au omis să dispună anularea actelor falsificate.
4. Instanţele au soluţionat greşit latura civilă a cauzei.
Recursul în anulare este fondat, sub toate aspectele.
Astfel, sub primul aspect, referitor la greşita citare a inculpatului I.G. la judecarea în fond a cauzei, precum şi la necitarea acestuia în căile de atac, Curtea reţine temeinicia acestui motiv, deoarece fiind cetăţean italian cu reşedinţa în România şi, conform menţiunilor de pe citaţiile restituite, fiind plecat din România de mai mulţi ani, inculpatul I.G. trebuia citat la domiciliul său din Italia, iar nu la reşedinţa din România, unde nu mai locuia.
Conform art. 177 alin. (1) şi alin. (8) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte.
Instanţele de control judiciar au încălcat prevederile art. 375 alin. (2) şi ale art. 38511 C. proc. pen., potrivit cărora judecarea apelului şi a recursului se face cu citarea părţilor, deoarece au soluţionat cauza fără citarea inculpatului I.G.
În acest mod, a fost încălcat şi dreptul la apărare al inculpatului I.G. care, necunoscând existenţa procesului, a fost în imposibilitate de a se apăra.
Sub acest prim aspect, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., toate hotărârile pronunţate în cauză vor fi casate cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, fiind vorba de judecarea cauzei în lipsa unei părţi nelegal citată.
Recursul în anulare este întemeiat şi cu privire la al doilea motiv de casare, respectiv la existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală, şi anume prescripţia prevăzută de art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., cu privire la inculpaţii C.M.G. şi D.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Cu prilejul rejudecării cauzei, prima instanţă va examina şi susţinerea parchetului privind corecta încadrare juridică a infracţiunii de fals săvârşită de cei doi inculpaţi, în raport şi cu prevederile art. 290 C. pen. şi art. 145 din acelaşi cod.
De asemenea, recursul în anulare este întemeiat şi cu privire la neaplicarea de către instanţe a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., referitoare la repararea pagubei, în deosebi prin desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii (de fals şi evaziune fiscală).
În acest sens, instanţele erau obligate să anuleze şi cele 4 facturi falsificate 140-14.
Greşita soluţionare a laturii civile este vizată şi de ultimul motiv de recurs în anulare, şi anume încălcarea dispoziţiilor art. 998 şi art. 999 C. civ., prin obligarea inculpatului I.G. alături de ceilalţi inculpaţi, la plata întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat, fără a se ţine seama de infracţiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată şi de paguba corespunzătoare creată prin fapta sa.
Pe de altă parte, faptele inculpaţilor privind evaziunea fiscală au avut drept consecinţă diminuarea impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, dar nu şi neplata impozitului pe salarii, a fondului pentru agricultură, a fondului de risc, a fondului de sănătate, a fondului pentru cercetare, a fondului pentru şomaj, cum eronat au reţinut instanţele de judecată.
Or, obligarea inculpaţilor la plata acestor sume este nelegală.
Se mai menţionează în recursul în anulare că prin Decretul nr. 945/2002, Preşedintele României a graţiat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în cauză, inculpatei P.M.
În consecinţă, Curtea va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, va casa toate hotărârile pronunţate în cauză şi va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, Judecătoria Reghin, cu privire la toţi inculpaţii şi la toate aspectele cauzei vizând latura penală şi civilă a cauzei.
Referitor la inculpatul D.G., arestat în cauză, se va dispune punerea în libertate de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor P.M., C.M.G. şi I.G., în sumă de câte 300.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 152 din 26 februarie 2001 a Judecătoriei Reghin, deciziei penale nr. 172 din 27 martie 2002 a Tribunalului Mureş şi deciziei penale nr. 372 din 5 iulie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, privind pe inculpaţii P.M., D.G., C.M.G. şi I.G.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza spre rejudecare, la instanţa de fond, Judecătoria Reghin.
Dispune punerea în libertate, de îndată, a inculpatului D.G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor P.M., C.M., G. şi I.G., în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2976/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2979/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
