CSJ. Decizia nr. 3134/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3134/2003
Dosar nr.1837/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 217 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul R.M. la 22 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Datorită comportamentului violent, sancţionat ca atare de mai multe ori de organele de poliţie, inculpatul locuia împreună cu tatăl său, în vârstă de 88 ani şi bolnav netransportabil, în aceeaşi curte cu concubina sa, fiica şi soţul acesteia, în imobile separate.
Ca atare, el îşi îngrijea tatăl, sens în care îi dădea să mănânce, îi spăla hainele şi îi asigura, la nivelul său de înţelegere, o minimă igienă corporală.
În acest context, în noaptea de 30 iunie 2002, aflat în stare de ebrietate, inculpatul reîntors acasă după ce-şi ajutase un cunoscut la nişte treburi gospodăreşti, când a constatat că tatăl său îşi satisfăcuse necesităţile fiziologice pe el, iritat, l-a admonestat şi l-a lovit cu pumnii şi cu palmele peste ceafă şi cap. Întrucât bătrânul era culcat în pat, inculpatul i-a comprimat toracele cu genunchiul, după care s-a întins lângă el.
În zori, concubina inculpatului a observat starea de inconştienţă în care se afla tatăl, a văzut că era lovit, a sesizat poliţia şi mai mulţi cunoscuţi.
Spre prânz, ambulanţa solicitată nu a transportat victima la spital, întrucât rudele acesteia au refuzat pe motiv că nu aveau mijloacele băneşti necesare, refuzul lor fiind luat în scris.
Decesul lui R.P. a survenit în dimineaţa zilei de 1 iulie 2002.
Raportul de constatare medico-legală (necropsie) a reţinut că moartea lui R.P. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic survenit în evoluţia unui politraumatism cu numeroase fracturi costale, la o persoană în mizerie fiziologică şi cu tare organice cronice.
S-a mai reţinut că leziunile constatate s-au putut produce prin acţiune cu mâinile, concomitent cu comprimarea brutală a toracelui cu corp dur, în condiţiile în care victima se afla foarte probabil în decubit dorsal.
Împotriva sentinţei, a declarat apel inculpatul, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a fi prea severă în raport de circumstanţele atenuante personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 175 din 27 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe netemeinicia pedepsei aplicată.
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente.
Pentru a se putea reţine infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 lit. a) C. pen., omor săvârşit prin cruzimi, este necesar să se constate că autorul a urmărit să provoace victimei, prin cruzimi, o moarte lentă, folosind în acest scop procedee menite să cauzeze victimei suferinţe chinuitoare, prelungite.
Prin „cruzimi”, în sensul art. 176 lit. a) C. pen., se înţelege o acţiune violentă săvârşită într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare, groază, atât victimei, cât şi persoanelor în a căror prezenţă se săvârşeşte ori care află pe alte căi despre comiterea ei.
În cauză, activitatea infracţională s-a desfăşurat într-un interval de timp scurt, în care inculpatul, aflat în stare de ebrietate, şi-a lovit tatăl cu palmele şi pumnii şi i-a pus, peste torace, genunchiul, comprimându-i astfel trupul de elementele constitutive ale scheletului lemnos al patului în care victima era culcată.
În aceste condiţii, suferinţele victimei au fost inevitabile şi subsecvente acţiunii de ucidere săvârşită de inculpat, iar nu provocate în vederea cauzării unor dureri deosebite, prelungite în timp, care sunt de esenţa agravantei prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen.
Ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen., se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) din acelaşi cod.
În ce priveşte pedeapsa, corespunzător noii încadrări juridice a faptei, şi în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se reţine că fapta săvârşită, în împrejurările menţionate, prezintă grad ridicat de pericol social în condiţiile în care ea a fost îndreptată împotriva vieţii, victimă fiind tatăl inculpatului, de vârstă înaintată şi cu tare organice accentuate, inculpatul fiind sincer pe parcursul fazelor procesului penal.
Astfel, pedeapsa de 16 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., executabilă prin privare de libertate, răspunde şi scopului ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 175/ A din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 217 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen. şi în baza acestor din urmă texte de lege condamnă pe inculpatul R.M. la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 2 iulie 2002, la 1 iulie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3133/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3136/2003. Penal → |
|---|
